27,730 matches
-
mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de bunica mea. Natura s-a supărat pe noi, oriunde ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
el și în jurul său. După-amiază ajungem la granița cu Austria. Aici un incident urât. Nu aveam în mașină scaun de ridicat copilul pentru a-l putea lega cu centura. Un grănicer mai nervos ne amendează cu 30 € și ne trimite înapoi în Ungaria, la un magazin apropiat de graniță, de unde se poate cumpăra un scaun. Pedeapsă dublă, ceea ce nu e corect. Ba mai și jignește: ne face necivilizați și alte invective și dacă nu ne executăm, nu ne lasă să intrăm
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
peste noapte, să-l ducem pe cel mic în Prater. Eu insist să plecăm mai departe, mai avem o oră de autostradă până al Linz. N.C. se simte bine, nici un semn deosebit. Eu insist, e timp de Viena când venim înapoi. Degeaba. Se hotărăște rămânerea. Foarte repede găsim o pensiune lângă muzeu, dar când să intrăm, dăm nas în nas cu o doamnă care ne închiriază apartamentul de lângă pensiune. Ne lasă cheile, explică ce este necesar și urmează să ne întâlnim
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
bara de separație a benzilor de mers. Strig din nou cu mâinile la gură. Mașinile zboară pe lângă mine. Eu stau lipită de bară și strig după ajutor. În sfârșit mă văd și mă aud. Îmi fac semne să mă întorc înapoi că vin și ei. Mă întorc să văd cum e circulația. Se face un gol și în acel moment C.A. sare după mine și mă duce mai mult pe sus înapoi. Era foarte speriat. Îmi zice aproape plângând: Să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mă aud. Îmi fac semne să mă întorc înapoi că vin și ei. Mă întorc să văd cum e circulația. Se face un gol și în acel moment C.A. sare după mine și mă duce mai mult pe sus înapoi. Era foarte speriat. Îmi zice aproape plângând: Să nu mai faci așa ceva! Mulțumesc pentru iubire! Între timp mașina poliției era deja lângă noi. Era în acel loc o trecere subterană pentru urgențe. Le explic despre ce e vorba și cât
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ceva documente etc., etc. Nici vorbă de așa ceva. Au stat cu noi și au ogoit-o pe fata mea până a venit salvarea. Ne-au dorit toate cele bune și au rămas să-i dirijeze pe băieți pe banda cealaltă, înapoi, după noi. N.C. a fost urcată în salvare, eu m-am urcat alături de ea, iar asistentul medical la picioarele ei și am pornit. Am întrebat încotro mergem: - Înapoi spre Viena, într-un sat. Când am auzit de sat, am avut
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
bune și au rămas să-i dirijeze pe băieți pe banda cealaltă, înapoi, după noi. N.C. a fost urcată în salvare, eu m-am urcat alături de ea, iar asistentul medical la picioarele ei și am pornit. Am întrebat încotro mergem: - Înapoi spre Viena, într-un sat. Când am auzit de sat, am avut înaintea ochilor minții satele noastre fără nici un fel de asistență medicală și am avut un moment de cutremur interior. Apoi m-am lăsat în voia Domnului, am vorbit
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
reflecțiile tristei figuri din Femeia în fața oglinzii. “Deoarece minciuna e absoluta condițiune a păcii sociale, poți minți oamenii pe care îi vezi din când în când, dar a te ascunde mereu în viața permanentă, a-ți trimite cuvintele de pe buze înapoi, e o sforțare penibilă.” “Trecutul cel mai trist găsește încă, în prezentul cel mai înfloritor, o milă indulgentă.” “Lumea e o odaie mare - oameni buni și răi stau la un loc... Viața e cel mai mare ironist.” Manuela trebuie luată
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
care o luase cu ea în plimbarea nedefinită prin “cenușiul tulbure al zilei zadarnice”. Se spune că “un om fără trecut nu are viitor”, probabil de aceea eroina nu reușește să evolueze nici trupește, nici spiritual. "Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în romanele sfârșitului de carieră a autoarei. Ura pe care o simte pentru trecutul ei pe care-l consideră “un basm fad”, uitat de întunericul vremurilor înmormântate. Zborul ei de pasăre pare a fi oprit
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
timp pierdut în zădar, pe diferite site-uri, pentru a comenta și a vorbi sau a ne juca, nu-l vom mai găsi niciodata și, într-o zi, poate ne va părea rău, dar nu vom mai putea da timpul înapoi. De aceea, trebuie să prețuim timpul și să-l petrecem frumos și plăcut, lecturând o carte, vorbind cu părinții cât mai mult, căci părinții nu-s veșnici și vom ajunge în clipa în care vom vrea să vorbim cu ei
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
pe un drum greșit. Noi, considerându-ne mai buni, trebuie să-i ajutăm să vadă drumul frumos al vieții. Nu trebuie să-i criticăm, ei au nevoie de ajutor și, dacă le vom oferi ceea ce putem, vom primi cu dobândă înapoi. Un om, dacă-ți cere ajutorul pe stradă, ajută-l, nu spune că nu-i dau bani, că oricum o să-i beie. Dacă îți cere ajutorul, nu judeca pe nimeni, ajută cu ceea ce poți, căci, la rândul tău, și tu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în fiting, interiorul fitingului și garnitura de etanșare; - se aplică un strat subțire de lubrifiant atât pe garnitură cât și pe capătul conductei; - se împinge fitingul în țeavă până la maxim și se marchează cu un creion. Capătul conductei trebuie tras înapoi din fiting aproximativ 3 mm pentru fiecare metru de conductă întinsă de la ultima îmbinare până la noua îmbinare, dar nu mai mult de 10 mm. Montarea țevilor și fitingurilor se realizează numai în conformitate cu panta și direcția prescrisă în proiect. În tabelul
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
totul într-o structură, căutând coerența părților, mărturia decisivă ce salvează amintirea unor destine necunoscute. Te dedai, involuntar, unui exercițiu de evaluare. Te „implici”, cum se spune, și, într-un târziu, când ajungi cu lectura la capăt, faci un pas înapoi. Ieși din acea casă, și, în lumina soarelui de afară, te dezbraci de atmosfera din interior. Îmbrăcaseși o haină ce părea să-ți „vină” destul de bine. Probabil, intraseși prea mult „în pielea personajului”, din curiozitate sau, cineștie? - din simplă „deformare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
obișnuit să disece pe îndelete fiecare întâmplare, ca într-un curios „joc de unul singur”, să analizeze oamenii cu vădită detașare și să se implice sufletește (și omenește) doar cât crede că este necesar. Orice elan este punctat de pasul înapoi al rațiunii. Domnul R. o ascultă pe Teodora relatând cu umor un episod petrecut acasă, cu copiii, și se întreabă dacă interesul pentru tânăra femeie din fața lui nu este nepermis de mare. Diferența de vârsta îi revine în minte mereu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
kg de cereale (grâu și porumb), dar mai întâi pus totul în saci și transportat la mașină cu o căruță cu un cal; am „tratat” muncitorii cu întăritorul local (vin), o scurtă discuție cu bătrâna soacră (proprietara mărfii) și plecat înapoi la Vaslui, descărcat și cântărit cereale cu oamenii de serviciu ai Liceului, semnat acte și încasat („cu chitanță în regulă”) „enorma” sumă de 10400000 lei (vechi), după care am plecat din nou la gară. Gara prin care va fi trecut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
același timp, discreție asupra propriei drame. Comparativ cu tăcerile Teodorei, Profesorul pare de-a dreptul locvace. „Deformare profesională!” - scrie P.H.L. Și are, încă o dată, dreptate. Dar ar putea fi și altceva. Ajuns la o vârstă a „bilanțului”, Profesorul privește adesea înapoi și descoperă „golurile”. Acum, nu că ar vrea să le astupe cu vorbe, dar vrea să-și clarifice opțiunile, definitiv. Astfel, într-o zi i-a spus Teodorei pe un ton grav, aproape dramatic: „Dragostea mea pentru tine nu se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să-i umple inima cu bucuria existenței prin și pentru celălalt. Ceea ce presupune că și ea este stăpânită de sentimentul dăruirii generoase, dezinteresate. Ca să-și poată da seama cum este apreciat acum, Profesorul face un exercițiu de „evaluare comparativă”. Privind înapoi, spre tânărul aflat „la începuturile bărbăției sale”, nu poate să nu constate diferența între elanul nestăpânit și impetuozitatea posesiunii la tânărul de 25-30 de ani, pe de o parte, și „tactul filosofic”, dozarea gesturilor și cuvintelor, întârzierile deliberate, înfășurarea fiecărui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
obiect, ci un subiect, în fine, capacitatea decelării unei calități specifice: feminitatea ca rezultantă a modelului cultural în cadrele căruia s-au format, împreună ori separat, membrii cuplului. O rezultantă determinată, se înțelege, și de datele individuale înnăscute. Profesorul privește înapoi, până descoperă momentul în care căutarea obsesivă a femeii s-a transformat în contemplare calmă, meditație și „demers analitic”, prin care experiența personală este proiectată pe „ecranul lat” al existenței istorice. „Femeia visurilor” se suprapune acum peste imaginea conturată după
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
bine-zis: va compensa) retragerea lui treptată (sau bruscă, cine știe?...) din preajma și din inima ei. „Ceea ce este inevitabil...”, gândește și Domnul R. în timp ce o urmărește cu privirea pe Teodora, cum se depărtează cu pas destul de vioi, fără a se uita înapoi. Închide fereastra, se întinde în pat și-și fixează privirea în tavan pe un loc de lângă plafonieră, exact acolo unde varul a început să se coșcovească. „Asta-i viața!”, își șoptește resemnat. Apoi își adună lucrurile în servieta voluminoasă - (și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
afle adăpostul nu numai Muma pădurii, ci și rudele ei mai apropiate; întîlneai numeroase trunchiuri răsturnate ori încîlcite unele peste altele. Noi însă n-aveam de-a face nici cu niște fricoși, nici cu molîi. Nici unul n-ar fi dat înapoi de la asemenea greu. Dar să nu zicem vorbă mare. Oricît curaj aveau ei și oricît îi chema ținta minunată a expediției, cînd s-au văzut într-un asemenea loc și au mai auzit și-o buhă scoțînd strigăte fioroase, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a terminat. Darwvin: și m-ai trezit din somnul meu să mă întrebi sau să-mi spui ce vei face? Evelin: S au terminat cei trei milioane de ani ale experimentului și Darwvin: și ai venit să-ți iei viața înapoi?! Evelin: Exact. După căteva milioane de ani, cănd condițiile pentru viață se vor reface după moartea vieții pe Pămănt, vom începe un nou experiment pe Pămănt. Darwvin (pe un ton ferm): Domnule extraterestru, dacă accept toate teoriile dumitale despre viața
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o viperă. Orfeu roagă pe Zeus să o readucă pe pământ, acesta se înduplecă, dar cu condiția să nu se uite la Euridice în timpul revenirii din infern. Dar Orfeu nu respectă consemnul, astfel că, spre sfârșitul călătoriei, întorcându-și privirile înapoi spre nimfă, aceasta moare a doua oară și pentru totdeauna. Acest lucru deoarece Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ceea ce voi atinge cu strunele". Cugetarea înaltă își află calea în Verb și astfel devine Adevăr peren. Secvențele de prezent etern devin tezaurul Aducerilor aminte, și în felul acesta, natura "aștrii și fluviile și valurile mării te strigă din netimp înapoi". Cel ce jertfește celor mai frumoase devine el însuși tânăr și frumos un oaspete al eternității melosului. Înainte de a trece la exemplele unor poeme în întreaga lor desfășurare, trebuie de spus că există strofe, distihuri sau un singur vers care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
afla în urma ta, ca iarna care tocmai sfârșește. Căci printre ierni, e-o iarnă ce-atât te va ierna, că inima ți-o-ntrece și supraviețuiește. Să mori neîncetat în Euridice, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a simțirii și cugetării in extasis mentis. Tensiunea nemăsurată a unui intelect eroic, de care vorbea Giordano Bruno, acele "fulgurații intelectuale" din viziunea lui Eminescu, au suit atât de înalt, atât de departe, încât este ca și cum a fost pierdut drumul înapoi ? Sau, cunoscând starea ultimă, acea "nelume" dincolo de a fi și a nu fi, intuită de Eminescu, ființa empirică s-a dizolvat în ea, în transa revelațiilor ? Ori, ca să împăcăm și medicina, efortul-limită al minții a depășit capacitățile biologice ale substanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]