2,507 matches
-
doctorul a încercat s-o convingă că numai negru îi sade bine. A vrut să vadă dacă Leana se teme de negru, de doliu. Și i-a dăruit câteva superbe, somptuoase rochii de mătase neagră. Leana le-a purtat cu încîntare, și le-a purtat întruna, câtva timp, deși până la urmă le modificase pe toate, le adaptase propriului ei gen de eleganță... Cladova îl ascultase zâmbind, pe gânduri. - Deci, asta a fost la Veuve, l'inconsolée... - Și la Veuve, și Die
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cred că încep să înțeleg. - Numai atît? îl întrerupse Marina, hotărîndu-se brusc să închidă umbrela. Numai să înțelegi? - Așteaptă, continuă Ieronim zâmbind, făceam doar istoria descoperirii mele... Camionul se urni brusc, și Ieronim începu să-și șteargă, cu o copilărească încîntare, stropii de noroi de pe bărbie. - Lecția era prea simplă, de aceea mi-au trebuit două luni ca s-o înțeleg. Nu mă întrerupe, te rog, adăugă precipitat, cu o bruscă exaltare în glas. Ai vrut să ne spui un lucru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi-ați uitat tabieturile: cafea turcească, fără caimac... Un zâmbet timid le lumină pentru câteva clipe fețele. Apoi toți șase își îndreptară privirile spre Ghibercea. Cu un tremur aproape imperceptibil al mâinii, Pantazi apucă ceașca și sorbi pe îndelete, cu încîntare. - Exact ca pe vremurile bune... Dar fabula cu satul fără bătrâni, adăugă întorcîndu-se către Ghibercea, mă pune pe gânduri. Dacă m-ați adus cu un avion special înseamnă că lucrurile s-au încurcat rău de tot. Și pentru că, pe vremuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se oferă, îi dăruiește chip și individualitate, îl numește așezându-l în parametrii stabili și bine precizați. Astfel, sunt posibile aparițiile strălucitoare a nestematelor artistice cum ar fi cele picturale, muzicale sau literare. Dincolo de farmecul persuasiunii lor ele se dăruiesc încântării admiratorilor fundamentându-se în temelia unor structuri alese și bine elaborate de luciditatea artisticului. Exactitatea evidențelor nu absentează chiar și dintr-un astfel de înalt nivel al zidirilor spirituale izvorâte prin furtuna creației care coboară peste sufletul uman. O construcție
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
auzit de micul regat din Balcani, nu are nici el chef să-i povestească nimic ; dar nici nu va mai roși ca în primele zile, și la orișice întrebare va răspunde monosilabic, ca să nu i se poată ghici nesiguranța și încântarea. În câteva săptămâni numai, a încetat să mai fie copil, dar se înverșunează prea tare în nimicuri ca să fi devenit bărbat, nu, nu se aferează, chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce era nou prindeam... Din aer ! Iar partenerul ideal era Barbu Vrăbiescu ! Clemența, în schimb, avea un gust artistic desăvârșit, care se vedea imediat ! Chiar dacă orna o salată ! O salată bœuf, un tort de șocolată ornat de Clemența erau o încântare ! Ce bluze, ce rochii își picta, numai așa, din amuzament ! Dacă s-ar fi ocupat, ar fi ajuns desigur o pictoriță mare... Mare ca, ce să spun ? Mare ! Ca Grigorescu ! Ca Luchian ! Nu știu să fi avut nicio asemenea pictoriță
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Făcuse închisoare, dar ieșise destul de repede. Profitase de niște împrejurări și se întorsese la nevastă... Se încadrase, acum primea pensie, dar, fiind modest, n-avea nicio plăcere să vorbească despre el. Însă câte știa, câte văzuse ! Ce inteligență ! Rară ! O încântare să-l asculți, o ocazie a vieții ! I-l tot dădeam de exemplu lui Puiu, și cu asta nu cred că am făcut bine. Vezi, îi spuneam, și el a fost închis ca tine, și e și cu douăzeci de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încât să excludă dorința pentru bunurile implicate de acea promisiune. În fapt, promisiunea este întotdeauna mai atractivă cu cât nevoia în discuție este mai puțin familiară; este amuzant să treci printr-o experiență despre care nici nu știai că există. Încântarea unei senzații noi și inedite nu lăcomia de a cumpăra și a avea, nici averea în sensul său material, tangibil acesta este numele jocului consumatorului. (Bauman, 1999, pp. 37-38) Nici în ceea ce privește pragmatica motivării nu s-au înregistrat în ultima sută
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
o perioadă îndelungată. Nu fusese un tată bun. Îl iritase fetița împovărătoare cu care-l lăsase Linda și nu se putuse împăca niciodată cu ea. Cuvintele lui - „Detest copiii“ - erau adeseori citate. Cuvinte pe care George McCaffrey le repeta cu încântare. John Robert trăise prea multă vreme în spațiul cețos al propriilor sale gânduri, fără întreruperi, fără odihnă, pradă unei necontenite anxietăți, purtând în mintea sa zbuciumată o infinitate de interconexiuni abstracte. Reușea să simtă miliardul de circuite electrice din creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conduce la un magazin să-mi iau alte sandale cu talpa mai groasă, dar nu găsesc. Ne întoarcem și ajung la digul de pe Ronul mic, de unde începe drumul de pelerinaj. Nu voi mai circula pe străzi și asta este o încântare pentru mine. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit de accidente. Luni, 6 august: Arles-Saint Gilles: 17 km Astăzi mi-am permis să dorm până mai târziu, pentru că magazinele nu-s dechise înainte de ora 9. Am luat un mic dejun
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un bilețel cu numele copiilor și nepoților pe care să-i amintesc în rugăciune: Francoise, Jacquy, Joy, Jean-Marie, Natalie, Celine, Stephane și încă unul care se va naște. Apoi mă conduce cu mașina la drumul sf. Iacob, ceea ce este o încântare față de atâta drum pe care l-am parcurs pe străzi, cu dificultățile sale: smog, zgomot, pericol și căldura ce- o emană asfaltul. Acum drumul este bine marcat cu obișnuitele culori alb și roșu. Mă simt atât de bine și în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
excesive și a zgomotului străzilor de sub fereastră. Iau un autobuz până la periferie, la Léguevin și răsuflu ușurat cănd ajung să nu mai simt în jurul meu invazia de mașini. După ce ies din localitate, întâlnesc din nou copacii și umbra lor; ce încântare! Imi lipseau. Imi admir și noile sandale și sper să mă țină până la capăt. Nu au costat mult, dar mi se par practice. După 15 km ajung la L’Isle Jourdain, o localitate liniștită unde mă opresc pentru a mânca
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sub privirile curioase ale șoferilor care probabil se întreabă ce caut pe aici. Las apoi strada principală și mă înscriu pe un drum secundar D 25, ce trece mereu prin pădure și mici zone de pășune, ceea ce înseamnă liniște și încântare a privirii și uitare cumva a oboselii acumulate. Seara ajung în cătunul L'Hôpital St. Blaise, un grup de case, unde am găsit un loc să dorm într-un mic han pentru pelerini, nou, cu opt paturi supraetajate. Biserica de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bună ilustrare a pregnanței inconștiente a inițierii, dar face să reiasă de asemenea dinamica specifică, aceea a creativității, în acțiune în existența concepută ca operă de artă. Există o asemănare între artist și copil în aceea că împărtășesc sentimentul de încântare în fața frumuseții lumii. Regăsim la anumiți autori o astfel de coincidență. Astfel, "lumea copil" la G. Vico sau "bărbatul-copil" la Platon 107, care atrag atenția asupra procesului de exaltare, a curiozității deschise proprii proximității naturii, a energiei native pe care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să se îndrepte din mijloc, îl puse la ureche și, încântată și concentrată, își îndreptă privirea undeva pe lângă Nestor. Apoi ochii ei se fixară luminoși în ochii lui și zâmbetul doamnei celei tinere și zvelte se lărgi binevoitor și cu încântare. Se uita drept în ochii lui, dar îl vedea oare? Da și nu. Ghiocul îmi spune că am să ajung un manechin foarte-foarte apreciat. Cum așa? Ea era vie și avea pielea albă-albă. Să ajungă oare să încremenească într-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu în contul cui sau a ce unchiu-meu a sechestrat-o în apartamentul lui de pe strada Cazărmii. Asta după Refugiu, bineînțeles. În ciuda tuturor acelor amănunte de familie, era o adevărată încântare să-i vizitez, pe el și pe mătușă-mea Anamaria, în acel apartament de la etajul doi sau trei depinde dacă puneai sau nu la socoteală și mezaninul de pe strada Cazărmii. Din stradă, deschizând o ușă decupată într-o poartă grea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
viață, să știi că n-ai să ai decât folos de tras. Poate chiar c-ai s-ajungi cineva. Fiindcă e plină lumea de oameni care mereu încep câte ceva și nimic nu duc la bun sfârșit. Chiar îl privea cu încântare maternă, se vedea limpede pe fața ei. Și adăuga, posomorându-se un pic dar totuși cu speranță în glas: chiar dacă ne așteaptă, din câte se pare, vremuri grele. Dar de ce vremuri grele? Nimeni nu se gândea la vremuri. Deocamdată nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui era vernil, iar fâșiile arătau altfel: în loc să i le taie în franjuri cu foarfecele, răsuciseră puțin marginea hârtiei și marginea se ondulase într-un chip încântător. Dar încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală, surd și cumva ostil. Lucian răsuflă ușurat, însă deodată își dădu seama că n-avea niciun motiv să-i fie teamă de acea rumoare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
practic unul lângă altul, după care, schimbând direcția și luând-o de-a curmezișul, acul devenea o veritabilă suveică strecurându-se agil printre fire și desăvârșea lucrarea creând o împletitură care, dincolo de utilitate, era ea în sine, prin perfecțiune, o încântare pentru ochi. Dar cârpitul ciorapilor nu era unica preocupare a mamei în casă. Toate obiectele de îmbrăcat, în cea mai mare parte făcute de mâna ei, le avea în grijă. Lua măsură, croia, tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
modeste, pavilionul a fost integrat anexelor în care se preparau gustoasele mâncăruri din carne de vită, mai ales, dar și din vânat. Nu a trebuit să curgă prea multă vreme pe apa istoriei, că acel pavilion a devenit o adevărată încântare în ochii tuturor. Mai ales atunci când iernile erau pe sfârșite, primăverile se arătau aici mai devreme parcă. întreg spațiul se încălzea cu verdele crud al ierbii și al arborilor, cu feluritele culori ale florilor, cu grijă și pricepere cultivate în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
probabil, așa era normal, când, după o viață de constrângeri profesionale, te simți dintr-o dată liber. Totuși, chestia asta ține o săptămână, două, nouă, dar, până la urmă, te trezești la realitate. El, însă, nu se dezmeticea deloc. Starea lui de încântare părea că nu va lua sfârșit niciodată. Din dorința de a-l aduce, cât de cât, cu picioarele pe pământ, l-am pus în câteva situații de conștiință. Într-o seară, după cină, pe când se pregătea să se ducă la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
să se ducă la televizor, am evocat episodul acela din viața lui, când îl luaseră și bumbăciseră la securitate. Reacția: - Lasă, mă! Ce să mai dezgropăm morții? ... Cea fost, a fost! Nu mai spun cât se amplificase simptomul acesta de încântare când a aflat de noua mea slujbă. Deși le explicaswem că ajunsesem acolo ”pe pile”, pile pe care le cultivaem în mod conștiet prin ”atenții”, elo trase o concluzie năucitoare: - Dă-i mă, dracului de comuniști, uite că sunt oameni
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
cu care veneam de la serviciu! El, care altă dată m-ar fi făcut zob dacă m-ar fi prins cu lucruri de furat, la vederea cărnii și a păsărilor care însemnau, la urma urmelor, tot hoție, nu mai putea de încântare. - He -he -he! Îl imita pe nepotu-său. He-he-he! Ia uite bunătate de carne! Ia uite ce găină grasă! Hehe-he!...Să mai aduci! Mai nou, începuse să-i placă șprițul. Nu exagera. Dar în afara celor două pahare pe care le abea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
domn, care stătea în fața noastră, se mulțumea să tragă cu urechea și să surâdă din când în când. Când se topiră patru ceasuri de drum? Parcă adineauri pornise trenul din Gara de Nord. Nu ne dădusem seama nici eu,, nici ea, în încîntarea noastră! Și unul și altul eram mirați de cele mai simple lucruri și totul ni se părea o vrajă anume creată pentru noi. Acum eram pe culoar și priveam pomii înșirați pe drum care o rupeau la fugă înapoi. ― Uite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
uitat pe Loti și pe Azyade a lui, n-am mai luat-o pe urmele lor, ci pe alte drumuri, care au rămas numai ale noastre. Zilele petrecute pe malurile Bosforului, pline până la refuz de fapte și mai ales de încîntare, nu semănau unele cu altele. Pretutindeni eram numai noi, lumea era a noastră și pluteam într-o fericire nesfârșită ca fiind elementul nostru. De fapt fericirea e scurtă, dar receptivitatea noastră îi modificase structura. La plecare, i-am făcut Mihaelei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]