2,060 matches
-
mai demult, când lucra în Londra, dar că nu păstrase legătura când se mutase în Singapore. I-ar fi plăcut să reia relațiile cu ei acum. Se gândea că ar fi fost profitabil pentru amândouă părțile. Darcey dădu din cap, încântată că avea parte de reacții pozitive și că fiecare întâlnire pe care o avusese mersese atât de bine. Încă dădea din cap când o întrebă dacă voia să ia cina cu el în seara aceea. — Mă bucur, spuse el. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
remarcă el. Arăți de parcă te-ar fi călcat un camion. —E doar din cauza bandajelor, îl lămuri ea. Fac totul să pară mai grav decât e. Sunt în proces de vindecare. În orice caz, am vrut să-ți spun cât de încântați am fost de rezultatul vizitei tale. Ai realizat lucruri într-adevăr mărețe, Darcey. —Mulțumesc. —Ți-ai planificat următoarea călătorie? —La Tokio? zâmbi ea. Nu încă. Dar la asta lucrez acum. Și acolo am să încerc să nu mă mai arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
strădui din greu să nu trădeze emoția și însuflețirea care o cuprinseseră. Voia să dea impresia că i se pare absolut normal să fie promovată. De parcă nu primea nimic mai mult decât ceea ce merita. Desigur, încuviință ea. Sunt atât de... încântată. Nu își găsea cuvintele. —Excelent. Neil se ridică de la masă și trecu în anticameră. Se întoarse cu o frapieră în care se aflau câteva sticle de șampanie la gheață. —Felicitări, Darcey, spuse el trăgând încet de dopul primei sticle. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la gheață. —Felicitări, Darcey, spuse el trăgând încet de dopul primei sticle. În cinstea noului director de afaceri al InvestorCorp. —Mulțumesc, zise ea simțind că îi tremurau mâinile. Mulțumesc tuturor. Sunt... aș vrea să cunosc mai multe cuvinte. Sunt... ăă... încântată. Câteva ore mai târziu, amețită de trei pahare de șampanie și încă uluită de această întâmplare, se îmbarca în avionul spre Dublin alături de Neil. Nu vorbiseră aproape deloc pe drum spre aeroport sau în timp ce așteptau avionul (Darcey fusese încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mea, să nu-i Încurc. După o vreme, vine Red și Îi spune lui Kurt că vrea ca el să se ocupe de un seif, și că vrea ca eu să fiu șoferul. Nici unul dintre noi nu a fost prea Încântat. Eu, pentru că mă săturasem de genul ăla de treburi. Iar Kurt, pentru că este un profesionist. Nu-i sunt pe plac violența, balamucul, Înțelegi. Și Îi place să lucreze pe Îndelete, În legea lui. Nu să meargă așa, din senin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Palenque este numele unui sat vecin, Santo Domingo del Palenque. Bineînțeles, ca un bun mexican ce este, omul nu pierde prilejul de a amesteca legendele cu faptele istorice reale, fără grija de a le nuanța. După ce ne-a explicat, vizibil încîntat, că unii dintre cei care au văzut ruinele de aici înainte de Stephens au crezut că proveneau de la un trib egiptean, ne-a vorbit despre un explorator ciudat, un oarecare conte de Waldeck, care a locuit prin 1830 într-un templu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
efect extraordinar atunci când o spune, după un șir de fraze incoerente această propoziție clară îți apare ca o culme a discursului, Și râdem toți trei în soarele blând de aprilie de această culme a discursului, Duceți-vă la dracu! Repetă încântat Radu, E un adevărat politician Milu! Mie, începe Doru după ce a abandonat halba de bere pe masă, mie îmi place mai mult Puiu-nebunu, e vesel, rotund ca o lună plină, și roșu la față ca o pătlăgică, îl cunoaște toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un colț al casei lângă tufa scuturată de trandafiri, în acest joc dreapta și stânga nu mai contează, nici număratul din sută în sută, sărind ici-colo numărătoarea, eu mă îndrept spre colțul casei, ea a și alergat să se ascundă, încântată probabil de surpriza pe care le-a pregătit-o celorlalți doi parteneri de joc care vor aștepta o fetiță și în locul ei voi veni eu, o sută, două sute, Ileana a întrebat de tine, trei sute, ar trebui să treci pe la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi crezut că Boris, Andrea rugător, Arată-mi! Îmi pun un scaun sub picioare și mă ridic după pânza ascunsă pe dulap, dau ziarele la o parte și-o cobor o dată cu mine, o sprijin de pieptul meu, E grozavă! exclamă încântat Boris, E prima mea pânză! Merită să sărbătorim! Primul meu copil, prima ta pânză! Andrea rămâne tăcut privindu-se mai bine ca într-o oglindă, Și ridicând către mine ochii lui triști de la o vreme, Grazia! Cum se spune asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi schițez pe o coală de desen trăsăturile, aș putea s-o trag de limbă pe această femeie cumsecade, să-mi vorbească despre stăpâna ei, mademoiselle Anne, dar, vous faites mon portrait, monsieur! oui, ça ne vous derange pas? Non, încântată, vine emoționată să vadă desenul, oh, olala, c’est bien, oui, c’est moi! Aprés, vous pouvez, e încurcată și eu ghicesc mai mult din sfiala ei decât din cuvinte că vrea să mi-l ceară, oui, sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
explodat într-un final când s-a confirmat că redactorul-șef din Statele Unite, Calvin Carter, fusese văzut bântuind ultimul etaj, căutându-i pe oameni. Se pare că abia ajunsese la Londra de la sediul din New York. Se întâmplă. Lisa își încleștă încântată pumnii. Chiar se întâmplă drăcia asta, în sfârșit. Mai târziu, în aceeași zi, a venit și apelul telefonic. Poate Lisa să urce să se întâlnească cu Calvin Carter și cu directorul britanic de marketing, Barry Hollingsworth? Lisa a trântit receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cumva furat. Atârna încă în dulapul ei, alături de o bluză curată. A doua zi era una importantă. Una foarte importantă. Nu în fiecare luni începi o nouă slujbă. De fapt, trecuseră opt ani și se simțea îngrozitor de nervoasă. Dar și încântată, se autosugestiona ea, încercând să ignore golul din stomac. Acum ce mai urma? Datul cu aspiratorul, se decise ea, pentru că, dacă o faci cum trebuie, treaba asta reprezintă un exercițiu minunat pentru talie. Așa că a scos al său Dyson, galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care nu se simțeau prost pentru că veniseră cu doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă pentru Molly, iar în timp ce Clodagh încerca să îi ia micuței un cuțit din mână, l-a văzut pe Dylan pălăvrăgind încântat cu o chelneriță - o adolescentă slăbănoagă - care roșea din cauza proximității față de un bărbat atât de arătos. Dar acel bărbat arătos era soțul ei, realiză Clodagh și, dintr-odată, în mod bizar, abia dacă îl mai recunoștea. I se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe mine, spuse domnișoara Morley țâfnoasă. —N-aș prea crede, domnișoară Morley, spuse Kelvin lasciv. Domnișoara Morley se îndepărtă, cu un gest de dezgust profund. —E jumătate irlandeză, jumătate vietnameză, spuse și Gerry Mutul. Se ceartă ca chiorii, spuse Trix încântată. E foarte violentă. —Ei, asta sigur nu ține de partea ei vietnameză, spuse hotărâtă Dervla O’Donnell, încântată să abandoneze pentru câteva momente Hibernian Bride. Vietnamezii sunt foarte calmi și ospitalieri. Când am călătorit acolo... — Da, acolo, bombăni Trix. Fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îndepărtă, cu un gest de dezgust profund. —E jumătate irlandeză, jumătate vietnameză, spuse și Gerry Mutul. Se ceartă ca chiorii, spuse Trix încântată. E foarte violentă. —Ei, asta sigur nu ține de partea ei vietnameză, spuse hotărâtă Dervla O’Donnell, încântată să abandoneze pentru câteva momente Hibernian Bride. Vietnamezii sunt foarte calmi și ospitalieri. Când am călătorit acolo... — Da, acolo, bombăni Trix. Fosta hipioată are iar amintiri din Vietnam. Simt cum mă ia cu amețeli. Ashling continua cu comunicatele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
chiui de încântare. —La un magazin ca ăsta, poate o geantă... —O geantă! Nu mai avusese parte de o geantă gratis de ani de zile, de pe vremea când încă nu le puseseră etichete electronice. Sau o bluză. —Dumnezeule! țopăi Trix, încântată. Ești atât de norocoasă! După o lungă pauză de gândire, Trix sugeră inocent: — Știi, chiar ar trebui să o iei și pe Ashling cu tine. Această sugestie pornea de la ideea că Trix nu putea sub nici o formă să meargă înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu se face primăvară, se gândi cu tristețe Ashling, care era din nou echipată cu pantaloni lungi, după ce cu o zi în urmă aerisise o fustă lungă de vară. Apoi a uitat de vreme și îi dădu un cot Lisei, încântată. —Uite-o pe fata ta. Cum o cheamă? Tara Palmtree Yokiemedoodle. Și chiar era Tara Palmtree Yokiemedoodle, plimbându-se înainte și înapoi prin fața hotelului, înconjurată de fotografi care dădeau frenetic din blițuri. —Arată-ne puțin piciorul. Așa, Tara, se rugau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
copie pentru cronică a unei cărți de Patricia Cornwell în geantă. Nimeni de la birou nu o dorise, așa că Ashling o luase pentru Joy. Ți-ar plăcea așa ceva? A scos cartea din geantă cu stângăcie. Ochii lui Boo păreau atât de încântați, încât aproape că i se făcu rău. Ea avea atât de multe, iar el nu avea nimic, în afară de o pătură portocalie. —Mortal, respiră el. O să am grijă de ea, o să mă asigur că nu pățește nimic. O poți păstra. —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dumnezeu te-a apucat? spuse Joy uimită. Așa că Ashling a început să le spună toată povestea, despre cum l-a întâlnit pe Marcus la petrecerea de pe chei, despre biletul cu Bellez-moi... Dar a folosit asta în numărul lui, spuse Ted încântat. Tu erai fata despre care vorbea. E impresionant! Ashling ridică mâinile în semn de tăcere. — Apoi l-am mai întâlnit o dată weekendul trecut la petrecerea din Rathmines și tot nu mi-a plăcut de el. Dar l-am văzut sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebuie să fac, spuse Clodagh veselă. Totul va fi în regulă.... Hei, spuse ea, amintindu-și brusc ceva. Dylan mi-a spus că stai tu cu copiii sâmbătă seară. Deci operațiunea Înveselește-o-pe-Clodagh merge înainte? —Mergem la L’ Oeuf, spuse Clodagh încântată. Sunt secole de când nu am mai ieșit. —Uite, ce zici dacă stă și Ted cu mine cât am grijă de copii? spuse Ashling, sperând că Clodagh va spulbera ideea. —Ted? Cel mic și negru? se gândi Clodagh. Bine, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
clipă, pentru ca veștile să se facă înțelese. Apoi a zâmbit, lăsându-și fața să i se lumineze de fericire. Gura lui ondulată s-a orientat în sus, lăsând să i se vadă dintele ciobit, în timp ce ochii îi erau luminoși și încântați. Ce fel de reducere? articulară buzele amorțite ale Lisei. —Fără reducere. Se joacă la preț întreg. Pentru că merităm, ha-ha. Lisa rămase nemișcată, uitându-se mirată la fața lui. Abia acum, că lucrurile ajunseseră pe traiectoria corectă, își permitea să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fi pusă pe seama șampaniei. Mi-e teamă că nu este foarte rece, spuse Lisa grațios, punând o cană pe care scria „Surferii o fac în picioare“ plină cu șampanie în mâinile dornice ale lui Kelvin. —Cui îi pasă? spuse Kelvin, încântat să fie inclus, deși nu lucra la Colleen. Micul grup de clerici aștepta tăcut în colțul lui pentru a vedea dacă primește ceva. S-au auzit răsuflări ușurate când Lisa a deschis o a doua sticlă și a venit, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la normal, ea a luat decizia că era impresionant faptul că Marcus dorea să împartă cu ea ceea ce era important pentru el. Și au fost mulțumiți că am acceptat să scriu rubrica? a întrebat el, la puțin timp după aceea. —Încântați. —Lisa aceea, e ceva, nu? Foarte convingătoare. Ashling nu știa dacă e inteligent să o vorbească de rău pe Lisa. Tu ar trebui să primești laudele, totuși. —Dar eu nu am făcut nimic. Marcus se uită la ea cu subînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întreba ea. Se gândea că ar trebui să asorteze niște platforme, dar nu era sigură că poate să meargă așa fără să se simtă aiurea. Greu de știut sigur, trecuse mult timp de când nu mai purtase haine la modă. Încântată, a sunat-o pe Ashling la birou. —Ashling Kennedy la telefon. —Clodagh sunt. A, spuse ea, amintindu-și ceva. Ted ăla a trecut pe la mine vineri să își recupereze jacheta. — Mi-a spus. —E drăguț, nu? Eu am zis mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
două genți imense, pline cu haine, pe care le luase de la biroul de presă al Friedei Kiely cu o seară înainte. Nu mai fusese până atunci la o ședință foto propriu-zisă, deci, în ciuda supărării ei, nu putea să nu fie încântată și curioasă. Niall, fotograful, și asistenta lui ajunseseră deja. Și fata de la machiaj la fel. Chiar și Dani, modelul, era acolo. Ceea ce a făcut-o pe Lisa să se încrunte - modelele adevărate ajungeau mereu cu o jumătate de zi întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]