1,681 matches
-
poartă imaginară pentru a marca un gol sinistru. Ghemotocul plin de praf, murdar, schilodit și însângerat era lovit sistematic și plimbat, aruncat de colo-colo, până când bestia cu chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să trăiască, mișcându-și într-o zvâcnire imperceptibilă corpul schilodit. Era prea mult. Atunci, cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de coadă și a mai trântit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Saleva, beam bere Feldschlossen la sticlă de 33 mililitri și mă gândeam cât de frumoasă poate fi uneori viața. Uneori mai și citeam, ascuns printre ierburile înalte... La începutul verii eram răsfățat de doi cireși enormi și bătrâni ce se încăpățânau să mai producă niște cireșe mici, dar dulci ca mierea. Toamna îmi făceam provizii de mere, nuci și gutui. Madame Cuendet era vizitată periodic de o armată de nepoți și strănepoți care-i aduceau fructe și flori. Mânca cu multă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
blondele siliconate pâna la explozie ale postului. Mi-e atât de greață în fața a ceea ce a mai rămas pe ecranul lor din "folclorul" românesc, de această combinație de manele cu cadre de "Cântarea României", încât nici măcar nu știu de ce mă încăpățânez să scriu aceste rânduri. Iar faptul cel mai trist este că mulți dintre cei de acasă nici măcar nu-și mai dau seama ce deșeu audiovizual li se servește în fiecare zi, oră de oră, minut de minut. O altă televiziune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu gust. Europa va imploda într-o bună zi, ca un ecran de televizor uitat pe un maidan, pe care un grup de mici vagabonzi se amuză să-l spargă cu pietre... 3 iunie 2005 Două imagini canadiene care se încăpățânează să rămână lipite pe retină. Un tată își duce fiul la antrenamentul de fotbal american într-o imensă mașină 4X4. Fiul, de 10-12 ani, este costumat complet în costumul de război al fotbalistului american, inclusiv o imensă cască de protecție
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și întrecut cu mult vocația de supușenie a foștilor scriitori români, deveniți argați oficiali ai cuvântului stăpânirii. O continuăm totuși dintr-o tradiție și a disprețului și a amărăciunii.“ (România Muncitoare, nr. 97-98/aprilie-mai 1961) „Antologia aceasta pe care ne încăpățânăm s-o alcătuim în paginile României Muncitoare devine, pe zi ce trece, mult prea neîncăpătoare pentru valurile de rușine în care se scaldă scriitori din Republica Populară Română. Vorbim, bineînțeles, de acei scriitori care și-au arvunit conștiința și s-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ruși“), asortate la fuste negre, eventual plisate și musai până la genunchi și aveai deja o întreagă cohortă de pinguine asexuate și în creștere. Asta când nu eram în uniformă, iar pe sub uniformă, cinci luni din nouă, cu pantaloni (pentru că mă încăpățânam să port ciorapi, oricât de groși, dar ciorapi, îi ofeream deseori doamnei M. delicioasa plăcere a unor antologice sesiuni de pedepsire publică a cumplitului delict de cochetărie; să zicem că mă dau mare, de fapt nu era mare scofală, aveam
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
DE PUS LA RANĂ „Încerc să mă bucur de fiecare carte pe care o citesc”, spunea cunoscutul romancier și eseist argentinian Jorge Luis Borges. Și câtă dreptate avea, dacă privim lucrurile din perspectiva acelora dintre semenii noștri care se (mai) încăpățânează să urmeze îndemnul cronicarului Miron Costin, cel pentru care „nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă în toată viața omului decât cetitul cărților.” Mărturisesc faptul că am fost de-a dreptul fericit să mă număr printre cei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Badea, Angela Ciochină, Eva Kiss, Jeanina Matei, Natalia Guberna etc. Sau plicticoșeniile lui Aristide Buhoiu. Și gata! se termina Albumul duminical. Urma serialul Linia maritimă Onedin, în timpul căruia ai mei își făceau siesta. Părinții picoteau în pat, iar eu mă încăpățânam să rămân treaz - deși serialul nu mă interesa -, pentru că nu voiam să recunosc că duminica, de fapt, se încheiase. Tim pul părea suspendat, iar eu aveam o senzație ciudată, ca o sfârșeală. La emisiunea despre șah a Elisabetei Polihroniade, nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
parfumate ale poeziei parnasiene. De Leconte de Lisle mă despart tot atîtea veacuri cîte mă despart de Teocrit. Oedip Însă ne poate fi de folos și În acest secol grăbit prin modul său eroic de a simți și prin Încrederea Încăpățînată În unicul răspuns pe care-l dă. Vocea sa monotonă și amară Îmi sugerează că piramidele n-au servit, probabil, numai faraonilor. Un popor Întreg și-a Închipuit că ar putea să umple neantul cu blocuri de granit. Nici Oedip
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere răspunsul un eșec al Întrebării și culmea muntelui un eșec al speranței. Nu, va opune scepticismului credința că acesta este destinul său și trebuie să și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deșertul și se teme de el. Ciorchinii albaștri de glicină atîrnă În gol... Și totuși cine-i va arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe cei ale căror mîini sîngerează? Foile pe care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă peste fantomele cailor ce Încep să danseze pe străzile unui oraș de nicăieri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
De aici emoția care ne-ar putea lămuri de ce generație după generație suferă din pricina tînărului Werther În vreme ce sînt atîtea sinucideri reale despre care nu știm nimic. De aici minciuna Fetei Morgana pe care știința a ucis-o, dar poezia se Încăpățînează s-o Împingă În toate deșerturile. Orgoliul unui Nietzsche care, ros de boli necruțătoare, declara: „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”, nu e mai prejos de orgoliul și de frica faraonilor. Iar sfinxul Indiferenței, Înainte de a fi paznicul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
avem nevoie de filme de gen. Polițiste, musicaluri sau comedii, e loc pentru toate în cinematograful nostru sărăcuț. Există o singură condiție : să fie făcute cu profesionalism. în filmul debutantului Romila, profesionistă e doar imaginea veteranului Florin Mihăilescu (care se încăpățânează să se prezinte ca director de fotografie, deși termenul corect este de imagine). în rest, nimic nu se leagă, totul se destramă. Impresia e de film de televiziune, care, dintr-un viciu al CNC, a ajuns pe marile ecrane, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
definitiv despărțite. Într-o seară când nu mă gândeam decât la lucrul ăsta, am deschis cartea pe care o citeam înainte de culcare și uite prima frază care mi-a sărit în ochi și mi-a strâns inima: „Nu te mai încăpățâna până la absurd. Orice ai face, ai să-l pierzi pe micuț“. Dacă îți scriu asta, o fac ca să abat eventuala sentință a destinului, dezvăluind-o dinainte. Ce proastă și ce superstițioasă devin! M. 23/1947 I Duminecă, 21 decembrie 1947
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sunt sigură că întrebarea mea n-are să te mire: pe când și nunta ta? Tatăl lui Cinci m a întrebat câți ani ai. Apoi mi-a zis: „Credeam că e o diferență de vârstă mai mare între ei“. Vezi că ne încăpățânăm de ambele părți să dorim căsătoria asta, sau, mai bine zis, s-o așteptăm și s-o sperăm. M. 55/1950 I Marți, 19 decembrie [1950] N-am putut scrie. Duminică am stat în pat, tot așa și sâmbătă după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa de mult să-ți mai trimit încă o pagină. Dar inima mi-e acolo, lângă tine. Se încăpățânează să bată fiindcă încă speră să te vadă, deși rațiunea, deși evenimentele subliniază că este irațional să mai sper. Scumpa mea, din toată scrisoarea asta, în care veștile rele se amestecă cu cele bune, reține atât: trăiesc și totuși sper
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Poftim? Mă uit la ea uimită. Suze, nu te prosti. Nu e încă momentul să-ți arunci buchetul. — Ba da! Îl arunc când vreau eu. — Dar trebuie să-l arunci când pleci în luna de miere! Nu-mi pasă, se încăpățânează Suze. Nu mai pot să aștept. O să-l arunc acum. Tu n-auzi că asta se face la sfârșit? — Cine-i mireasa aici? Tu sau eu? Dacă aștept pănă la sfârșit n-o să mai fie deloc amuzant! Acuma, fii atentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
caz de divorț“. — Asigurare împotriva a ce, exact? tonul lui Luke e indescrifrabil. Hai să nu ne prefacem că trăim într-o lume de basm, spune Elinor crispându-se. Știm cu toții ce se poate întâmpla. — Și anume? — Luke, nu te încăpățâna prostește, te rog. Știi foarte bine la ce mă refer. Și, având în vedere... cum să-i spun... trecutul de mare cheltuitoare al Rebeccăi... Se uită cu subînțeles la pantofii mei - și, cu o tresărire de umilință, îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
istoria evreilor, ale unor istorici evrei consacrați, cu siguranță, cu veritabile contribuții pentru o mai bună cunoaștere a istorie evreilor din România. Istoria evreilor este, fără, îndoială, o istorie fascinantă; o istorie a unui popor fără patrie, care s-a încăpățânat să dăinuiască convins că are o misiune de îndeplinit; de aici poate și forța evreilor de a găsi fericirea în suferință. Dar, insistența temelor axate pe dramatismul existenței evreilor din România, pe monotonia suferințelor îndurate de evrei, pe vinovăția autorităților
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
să fie în permanență suspicios și încordat ? Cît despre ideea că cinemaul își împlinește propria natură renunțînd la majoritatea resurselor lui spectaculare, pe motiv că nu-i sînt specifice, dacă nu-i așa ? Dacă e ca un atlet care se încăpățînează să nu-și folosească decît o grupă de mușchi ? Dacă adevărata lui natură nu e una fotografico-documentară, ci una hibrid-spectaculară ? Natura asta de spectacol total o relevi tu cu atîta grație și o celebrezi atît de personal, întorcîndu-te la începuturile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mine că urmăresc ceva. În copilărie sufeream pentru că eram pe planul doi. Tot copil al părinților mei. Nimeni nu-și punea problema că am nevoie de dragoste. Toți credeau că sunt o zăpăcită care se poate descurca de una singură. Încăpățânată în privința drumului pe care mi l-am ales, ai mei credeau că profit de pe urma lor pentru a-mi vedea visul realizat. Când am simțit aceasta, am plecat de acasă pentru a nu mi se reproșa nimic. Și n-am mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Nu pot să nu notez asta. Acum demontează cortul al treilea pentru că au montat la el bare din cortul al patrulea. Unul întreabă „Cum, demontăm iară?”, altul răspunde : „Cum iară? Din nou.” Nu! Mai bine îl izbesc în sus. Se încăpățânează. Iese strâmb, se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că nu trebuie să se râdă. Tratam subiectul ca pe o tragedie. Profesorul de română era furios: „Ce-i batjocura asta? Poate că mâine te pui să faci din Apus de soare al neamului nostru o comedie!?“. Eu m-am Încăpățânat În convingerea mea (pe care o mențin și azi), dar tragedia Scrisorii mele e că nu a văzut lumina rampei și a rămas definitiv pierdută. Actor fără merit Aceste Încercări m-au convins că trebuie să ajung În teatru. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
observ cum tu tot revii În țară, deși de fiecare dată România pare că Îți spune răspicat: «Dom’le, noi nu te vrem, stai acolo la tine În America și lasă-ne În pace, ai Înțeles?». Iar tu parcă te Încăpățânezi și nu vrei să auzi mesajul. De ce, dom’le?“. Sala a hohotit de râs și eu la fel. Totuși, gluma lui Andrei, care are și un subtext serios (cum se Întâmplă des când glumește el), mi-a rămas În minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
salon. Ornamentele albe, strălucitoare ale mobilelor, trandafirii brodați pe tapiseria lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]