3,105 matches
-
la care venea multă lume. „Trebuie să rabd și să Învăț. Într-o zi o să dau un recital și o să vină toți cei care stau aici, În casa? clădirea? șirul de camere?, aici...“ Jap!, Încheiedura mai sus!“ și el ridică Încheieturile cît putu mai sus și le ținu așa În timp ce Frau Proserpina se ducea să mai ia un șal de pe scaun, „o să fie o iarnă foarte grea“, anunță. Tonul ei trist Îi dădu lui Julius noi speranțe și Încheieturile Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el ridică Încheieturile cît putu mai sus și le ținu așa În timp ce Frau Proserpina se ducea să mai ia un șal de pe scaun, „o să fie o iarnă foarte grea“, anunță. Tonul ei trist Îi dădu lui Julius noi speranțe și Încheieturile Începură să i se moaie cu afecțiune, cînd o auzi pe Frau Proserpina adăugînd: „O să cadă multă zăpadă“, așa a spus: o să cadă multă zăpadă și Julius ridică ipso facto Încheieturile mîinilor și se strădui să cînte exercițiul cît putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei trist Îi dădu lui Julius noi speranțe și Încheieturile Începură să i se moaie cu afecțiune, cînd o auzi pe Frau Proserpina adăugînd: „O să cadă multă zăpadă“, așa a spus: o să cadă multă zăpadă și Julius ridică ipso facto Încheieturile mîinilor și se strădui să cînte exercițiul cît putea el de bine, „la Lima nu cade zăpadă niciodată, domnișoară“, greși pentru că voise să-i spună că la Lima nu ningea niciodată și fiindcă o luase de la Început și cînta repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se strădui să cînte exercițiul cît putea el de bine, „la Lima nu cade zăpadă niciodată, domnișoară“, greși pentru că voise să-i spună că la Lima nu ningea niciodată și fiindcă o luase de la Început și cînta repede coborî Încheieturile și jap!, Încă o lovitură. „CÎnd se termină lecția, o să-i povestesc lui Carlos și el o să se tăvălească pe jos de rîs, azi știu că ai Încasat-o să ai și la bătrînețe, o să spună. Dar el o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să audă prea bine, ceva despre Frau Proserpina, că ea nu putea să-și permită luxul ăsta. Chiar În seara aceea Julius se convinse că era complet secătuit de orice sentiment. Numai din curiozitate mai suporta bătaia cu rigla peste Încheietura numii. Frau Proserpina era din ce În ce mai aspră, ba chiar ajunse insolentă și grosolană. Îi repeta la nesfîrșit că e cel mai prost dintre elevii ei și că dacă nu făcea progrese vizibile o să-i scrie o scrisoare maică-sii, spunîndu-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un drum greșit, poate că nici nu-și mai dădea scama cînd pleca celălalt. Dar cel care venea după el? Nici pe ăsta nu-l văzuse la față. Cu toate gîndurile astea În cap, Julius nu mai acordă atenția cuvenită Încheieturilor mîinii și o nouă serie de lovituri cu rigla, Încheiedura mai sus, se abătu Îndată asupra lui. În sfîrșit, după ultima lovitură de riglă pe care o primi ca pedeapsă, Julius, zburînd acum din nou pe scările muzicale, luă hotărîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
astea au fost ca o lovitură În moalele capului. Era profund jignit și simți că primește o lovitură simbolic-morală dată cu rigla care-l duru pînă-n adîncul sufletului. Totuși n-a zis nici mîlc, În schimb, ridică sus de tot Încheietura mîinii și vru să Înceapă exercițiul ca În vremurile bune, plin de simțire, În curînd avea să devină cel mai bun elev din lume, dar Frau Proserpina Îi puse ceasul pe claviatură și el era cît pe-aci să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Un observator ar fi trebuit să fie foarte perspicace ca să observe cât de atent era trasă pelerina în jurul gâtului, cât de bine era croită pentru a ascunde înclinarea corpului de la gât în jos și cât de strâns erau legate de încheieturi capetele mânecilor. I-ar lua trei luni pentru a-l înștiința pe lord Jerrin de pe Venus și patru luni pentru a ajunge la lord Draid de pe Marte, ambele planete fiind de cealaltă parte a soarelui, față de pământ. I-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
să mi-l ascund: „Tova rășa! Tovarășa! Ia uitați la băia tu’ ăsta!“ Așa că sora i-a lăsat pe ceilalți baltă și a venit în fundul clasei. Eram acum, ridicat în picioare, în centrul atenției. Îmi amintesc că tremuram din toate încheieturile. Toți colegii râdeau și se strâmbau la mine. Asis tenta mi-a luat brațul, mi-a măsurat pata, în cruciș și-n curmeziș, cu o riglă de plastic și a clătinat din cap. A vorbit puțin în șoaptă cu învățătoarea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
alt nume de familie decât cel, și el evreiesc, pe care-l purtase) s-a auzit deodată: vocea ei veche, ezitantă, inconfundabilă. Era de parcă Justine a lui Durrell mi-ar fi vorbit deodată din eter. Am ascultat, tre murând din încheieturi, cele câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol hevel“ („Deșertăciunea deșertă ciu nilor și totul e deșertăciune“), și-apoi peste toate s-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca în studiile de coafuri ale lui Leonardo. Dar pentru descrierea acestui păr, pe care sculptorii din vechime n-ar reuși să-l scoată din daltă, oricât de fină ar fi dentiția ei și oricât de mlădioase le-ar fi încheieturile, mi-am rezervat trei sferturi din pa ginile acestea față-n față, ca două aripi de fluture virtual sau ca un pictorial al celei mai erotice dintre revistele erotice ale lumii. Entuziast, aproape nebun de exaltare, asemenea lui Socrate cel
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Linda începuse deja să se dezbrace, știind precis ce are să urmeze. -Dă-mi mâna, hai să plutim în larg. Am tras amândoi adânc aer în piept și am pornit. Părea să fie o invitație la sex indirectă. Îmi ținea mâna de încheietură și pășea ușor prin nisip. Îi vedeam forma sânilor de la adâncitura decolteului costumului de baie, pielea foarte albă si rotunjimile apetisante. A reușit să-mi sugereze că va urma un joc erotic, acolo printre valuri, unde va fi ca o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-Ei, cred că trebuie să mă retrag. sau în-Nu e neapărat, mă poți însoți acolo, dacă ești dispusă. Se apropie și mă sărută ușor pe obraz, apoi îmi întinse mâna. Avea o oarecare complicitate în priviri și îmi strânse ușor încheietura mâinii. Inima ei bătea foarte puternic. În parte, la gândul că nu mă va putea însoți, că voi întâlni acolo o altă femeie, dar și dintr-un motiv mult mai misterios, anume senzația că ne aflăm amândoi în adâncul celui
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
încercare. —Markie, sunt Karin. O să te faci bine. Faptul că spusese lucrul ăsta îl transforma într-un fel de adevăr. Un geamăt îi scăpă din gura închisă strâns. Mâna lui, străpunsă de o perfuzie, se întinse și o apucă de încheietură. Atacul o paraliză. Strânsoarea era slabă, dar mortală, trăgând-o în jos spre rețeaua de fire. Degetele lui o pipăiau frenetic, ca și cum, în acea fracțiune de secundă, ea ar mai fi putut opri camionul să iasă de pe șosea. Asistenta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și tunător pentru toți cei proaspăt ieșiți din comă. —E căcător de incredibil. A pățit-o fix omul care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o destul de rău. Brațul ei se încinse de la încheietură în sus. Blestemul roșcaților: se înroșea mai repede decât un fazan jumulit. Își retrase brațul și-și netezi obrajii. Ar fi trebuit să-l vedeți săptămâna trecută. Nu-și putea controla tonul. Cain îi aruncă o privire lui Rupp: Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care se ferise în ani întregi de creștere a copiilor. Iubito? Jură-mi că, dacă încep să mă repet, o să pui capăt chinurilor mele. Îmi pui cucută în siropul de prune. Spusese asta în timp ce o ținea strâns pe Karin de încheietură, silind-o s-o privească în ochi. Dacă vezi la un moment dat semne. Nu-mi mai tace gura? Vorbesc numai nimicuri? Chiar dacă ți se pare un fleac. Promite-mi, Kar. O pungă peste cap. Nu mă interesează să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ascultăm. Să vedem încotro merge. Să ne întâlnim cu el acolo. Ea își vârî mâna pe sub haina lui. Îl mângâie pe spate fără să se gândească, își închipui că ies de pe șosea și se răstoarnă, până când el o apucă de încheietură cu blândețe și-i aruncă o privire uimită. Stăteau în apartamentul lui la lumina lumânării, ca și cum ar fi fost încă tineri și-și petreceau primul Crăciun împreună. Ea se ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șefului meu, că altfel o să ajung și eu să vând niște minunate mașini vechi. —Niciodată, Barbara. Au nevoie de tine. Femeia refuză cu un gest complimentul. Nimeni nu-i de neînlocuit. La ea, chiar și cea mai ușoară răsucire a încheieturii avea ceva clasic - eficiența urbană la care Karin aspira de cincisprezece ani. Eu îmi fac doar treaba. Dar pentru tine nu-i o simplă treabă. Mă uit la tine. El te pune la încercare. Aiurea. Tu ești cea pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de cafea: trei luni de notițe scrise de mână, alături de copii cu tot ceea ce-i dăduseră de la spital și de la centrul de recuperare. Cu mâinile împreunate, atacă povestea fratelui ei. Weber se așeză lângă ea. După un timp, îi atinse încheietura. — Înainte de orice, ar trebui, probabil, să trecem pe la doctorul Hayes. A primit scrisoarea mea? Am vorbit cu el de dimineață. Știe că ați venit. Zice că puteți să mergeți liniștit să-l vedeți pe Mark, în după-amiaza asta. Am pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că au dreptate? Mark ridică din umeri. Un spasm îi săgetă corpul. Cu o mână își trase căciula albastru-deschis peste sprâncene. Cealaltă mână țâșni înainte. —Întreab-o pe ea. Ea le tot zice cum eram eu. Karin își apăsă tâmpla cu încheietura mâinii și se ridică. —Iertați-mă, se scuză ea și ieși împleticindu-se din cameră. Weber insistă. —Ai avut un accident? Mark se gândi: era una dintre numeroasele posibilități. Se afundă și mai adânc în scaun, pipăind cu degetele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
corp de la brâu în jos și ar fi trebuit să-și piardă și orice senzație. Dar Jeffrey își mai simțea încă trupul răsturnat, cu picioarele suspendate pentru totdeauna deasupra capului. O altă pacientă a lui Weber, Rita V., stătea cu încheieturile mâinilor încrucișate când căzuse de pe cal. A trăit apoi într-o agonie continuă, dorindu-și doar să-și îndrepte brațele care, de fapt, zăceau pentru totdeauna pe lângă corp. Și totuși alți cvadriplegici relatau că nu au deloc senzații corporale, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-o. Numele îi scăpă fără să vrea. Cel pe care jurase să nu-l mai rostească niciodată. El părea gata să lanseze un atac frontal în toată puterea cuvântului, ca pe vremuri. În loc de asta, însă, se pocni peste țeastă cu încheieturile degetelor, cu un aer oarecum vinovat. Știi ceva, Iepuraș? Ai avut dreptate în privința mea. Am construit o grămadă de căcaturi. Nimic sub standard, da’ totuși. O mulțime de centre comerciale și de clădiri din beton de zgură, pentru care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orfanul aflat sub tutela lor comună - îi înstrăinase pe amândoi. Ea trecuse printr-o criză care semăna mult cu cea care-l măcina pe el acum. Ea îi căută privirea, tatonând. Întinse mâna peste masa îngustă și-l apucă de încheietură. — Deci asta voiai să spui cu „mai degrabă bâjbâi“? Chiar și susținut de mâna ei, tot nu-și putea controla brațul neputincios. Tot corpul lui tremura de parc-ar fi încercat să ridice deasupra capului ceva mult mai greu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de narcisism, la origini. Pot eu să fac mai mult decât să-i dau o armă chimică - „Na, ia d-aci și hai să ținem pumnii strânși și să sperăm că totul se va termina cu bine“? Ea îi mângâie încheieturile degetelor cu dosul degetului mare, ca și cum ar fi făcut asta dintotdeauna. —Cu ce-l ajută pe el toată neurologia din lume? Curată aroganță, zău așa. Un fel de șarlatanie. Ce-oi fi căutând eu aici, la urma urmei? Ea menținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urma urmei? Ea menținu constantă presiunea asupra degetelor lui și nu spuse nimic. Coloana i se arcuia, aplecându-se. Ceva din ea îi împărtășea dezamăgirea, absorbind-o în propriul ei trup. Doar ochii îl îmbărbătau - empatia însemna vertij. Îi scutură încheietura în aer. Aproape că încetase să mai tremure. —Basta. Gata cu flagelarea. Hai să dansăm. El se făcu mic, lipindu-se de peretele separeului, uluit. Eu nu dansez. Ce tot spui acolo? Orice om viu dansează. Râse de expresia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]