2,188 matches
-
exprimare; fantastic; faptă; femeie; filozofie; fior; fizică; floare; frămînt; frază; frig; frumoasă; fuge; fugitiv; fulger; genial; a gîndi; a se gîndi; gînduri; grijă; grijuliu; hmmm...; iarbă; ideal; identitate; iluzie; imaterial; important; inconștient; influență; inițiativă; intelect; inteligență; intimitate; ironic; în; început; închipuire; închisoare; încordare; îngrijorare; înșelător; înțelegător; întotdeauna; liber; limbă; limpede; lucid; lumină; luminare; lung; maiou; fără margini; mereu; mic; mint; mintea; miraj; mîna sub barbă; moment; de mult; munte; muzică; nebunesc; nedumerire; neliniște; neliniștit; nematerializat; nemijlocire; nervos; neterminat; neuron; neuroni; nimicitor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
12); vedea (11); rău (9); trist (9); aparențe (8); aparent (7); arată (7); a fi (7); ivi (7); zărea (7); bine (6); bun (6); imaginație (6); imagine (6); părere (6); apărea (5); ceva (5); cuminte (5); dispărea (5); imagina (5); închipuire (5); îndoială (5); năzări (5); nesigur (5); asemănare (4); ciudat (4); credea (4); drăguț (4); fals (4); fantomă (4); greșeală (4); idee (4); iluzii (4); miraj (4); prefăcut (4); probabil (4); umbră (4); urît (4); venea (4); ceață (3); coincidență
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
speranță (27); realitate (26); iluzie (17); imaginație (17); împlinit (15); urît (14); ideal (8); ireal (8); scop (7); țel (7); dulce (6); împlinire (6); cosmos (5); odihnă (5); plăcut (5); reverie (5); adînc (4); amintire (4); aspirație (4); fericire (4); închipuire (4); basm (3); ciudat (3); erotic (3); fantastic (3); gînd (3); imagine (3); irealitate (3); revenire (3); visător (3); aievea (2); colorat (2); în culori (2); déjà-vu (2); dor (2); dormit (2); evadare (2); fantezie (2); idee (2); iluzii (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a gândit la ce s-a petrecut și ce ar fi putut să facă. Fusese redusă la tăcere de ostilitatea șefului ei. Orice spunea nu făcea decât să-i sporească mânia. Wendy a încercat să înțeleagă incidentul, delimitând faptele de închipuiri. Era un fapt cert admis și de ea înseși, că proiectul depășise termenul limită. Însă nu era neobișnuit în firmă, din câte știa, ca proiectele de echipă să întârzie, iar șeful nu o bătuse la cap cu termenul limită. Era
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
că această noțiune și cunoaștere despre mine Însumi, atât de exact surprinsă, nu depinde de cele pe care Încă nu le-am cunoscut, prin urmare, de vreunele din cele ce sunt Închipuite și inventate de imaginație. Și chiar acești termeni: Închipuire și imaginare, mă avertizează despre greșeala mea: căci aș Închipui cu adevărat dacă mi-aș imagina că sunt ceva, deoarece a imagina nu e altceva decât a contempla forma sau imaginea lucrului corporal. Or, știu deja cu certitudine că sunt
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de ceară poate să devină pătrată, și să treacă din șformaț pătrată Într-una triunghiulară? Nicidecum, nu e asta, pentru că o concep În stare de o infinitate de astfel de prefaceri, și totuși nu aș putea străbate această infinitate cu Închipuirea mea și, prin urmare, Înțelegerea aceasta În ce privește ceara nu este Împlinită de facultatea imaginației. Acum, ce este această Întindere? Nu cumva este tot o necunoscută, pentru că În ceara care se topește ea crește; și este mult mai mare atunci când e
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o văd, o pipăi, o imaginez și aceeași pe care o cunoșteam de la Început. Însă ceea ce e de luat În seamă , e că perceperea ei, sau mai bine zis acțiunea prin care este percepută, nu e viziune, nici o atingere, nici o Închipuire și nici n-a fost vreodată așa ceva, deși la Început părea astfel, ci o inspecție a spiritului, care poate fi imperfectă și confuză, cum era la Început, ori una clară și distinctă, cum e acum, după felul În care atenția
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pocnindu-i pe oameni, suduind pe unul și pe altul până ajung la încăierare. Stârnesc, de dimineață până seara, scandaluri de care-mi vine să roșesc, provoc necunoscuți, răstorn totul în calea mea Ă dar toate astea, vai, doar în închipuire” (I, 247). În fine, să-și reproșeze Cioran că agresiunea rămâne o virtualitate?! Există la el un întreg complex al violenței, care presupune deopotrivă accese de furie, remușcări, posibilele abțineri, furia împotriva lașității de a ceda impulsurilor sau, dimpotrivă, de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
realizez» starea în care mă aflu, spre deosebire de iritările mele obișnuite când mă văd ambalându-mă” (I, 236). Nu-i vorbă, atunci când notează această scenă, Cioran începe prin a se blama. „Rușine, rușine, rușine”. Într-o dimineață, se înfurie „dincolo de orice închipuire” (III, 140) pe instalator. I se face atât de rușine de „ieșirea” lui încât îi cere scuze. Apoi conchide: „Lucrul cel mai grav e să-ți pierzi controlul de sine” și recunoaște că, dacă în tinerețe îi plăcea să insulte
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un magazin oarecare, peste tot unde ar trebui să fie servit. Și deseori își dă seama de ridicolul situației: „Azi dimineață, pentru un fleac (un conflict cu birtașul grec de alături), m-am înfuriat într-un hal ce întrece orice închipuire. Să ajung aici, ce rușine!” (II, 122). Peste doar o pagină, adică la o zi-două, o altă scenă, cu aceeași concluzie: „La piață, o femeie hidoasă, cu un cap de vultur, începe să-mi facă scandal pentru că am trecut între
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tu îmi spui să fiu tolerant...! Marieta: Asta e! Ne batem gura de pomană! Noi îi spunem... îi vorbim... și el, în loc să ne asculte, vorbește cu Ovidiu! Octav: Și ai dreptate, Ovidiu, trebuie să înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor) Mamă, am hotărît... Nu te mai trimit la mănăstire... Tu ești în stare să înnebunești toți călugării... și călugărițele... și chiliile... și clopotele... Te las în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plastice". Substantivizat, imaginarul este prezentat ca "domeniu al imaginației", în timp ce imaginația este " capacitatea omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior". În Marele Dicționar de Neologisme 3, imaginația este înțeleasă și ca "închipuire", "fantezie", complementar "capacității de a transforma reprezentările ce reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări". La Platon, imaginația este principiul care creează lumea ideilor pure, iar pentru Aristotel, imaginația stă la temelia cunoașterii. Scolastica medievală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-a le dezlega, pentru că: "poezia din adâncul minții/ e un soi de tablă de alt soi". Menirea poetului este de a pune în evidență puntea de dulceață între poeți și omenire: "și toți poeții se răsfață/ trecând-o în închipuire." El caută în poezie un drum care să-i ridice statuia râvnită, în ciuda atitudinii de indiferență simulată de-atâtea ori: "alt drum spre Hexametri/ mai pur și simplu nu-i/ Unde-am ajuns nu-i nimeni/ în candeli arde vin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în afara îngerilor/ Dumneata însuți ești un înger spunea Filozoful" ("De unde vine umbra"). Întreaga poezie se concentrează în jurul ideii de sacrificiu, precum și a câștigării încrederii marelui public: să fie ascultat și atunci poate să moară " Pe aceste izvoare ce-mi frământă închipuirea". Universul "pustiei" devine universul spiritual al poetului, univers supus trecerii peste care veghează cel căruia poetul îi înalță "imne". "Un imn trebuie spus noaptea și numai celui/ Care singur veghează trecerea". Confundarea poetului cu absolutul în sensul atingerii unei creații
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca să primiți Premiul Nobel. Möbius: Rezultatele sunt dezastruoase. Dacă descoperirea mea ar încăpea pe mâna oamenilor, s-ar ajunge la eliberarea unor energii noi de o putere inimaginabilă, care ar da naștere la o tehnică nouă, depășind cele mai îndrăznețe închipuiri... Einstein: Munca noastră e deschizătoare de drumuri. Dar de răspundere nu ne putem degaja! Noi furnizăm omenirii cele mai îngrozitoare mijloace de distrugere. Avem deci dreptul să punem condiții... Ca fizicieni, suntem obligați să urmăm o politică de forță... Să
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pus în lumina axiologică drept o personalitate exponențială a vieții noastre spirituale. Având o poetică proprie din care rezultă că nu artistul produce opera, ci ea îl căută ca pe un executant al ei, într-o concretizare expresiv-estetică a unei închipuiri, el s-a afirmat plenar într-o vreme îndelungată ca regizor de teatru și film, ca pedagog în raport cu studenții și în calitate de coordonator de teze de doctorat ca teoretician prin cărțile publicate și talentat orator. Toate acestea configurează o operă autentică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
actor de teatru, Liviu Rozorea, care în rolul principal, în complicatul personaj al hangiului Stavrache, a realizat o remarcabilă creație. În nuvela lui Caragiale nu se prea știe bine dacă întâlnirile lui Iancu cu Stavrache sunt reale sau obsesii ale închipuirii. În film însă știm sigur când începe alunecarea imaginației. Și asta le dă cuvenita autenticitate și expresivitate. [...] (D. I. Suchianu) Caragiale este unul dintre autorii cărora cinematografia noastră le-a făcut curte cu asiduitate, dar puține au fost ecranizările care să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și spectacolul își aștepta viața. La Sibiu, prin calitățile de prim rang ale managerului general Constantin Chiriac, minunea a fost posibilă. "Încercăm", mi-a spus Chiriac... Și astfel, cu doi actori de excepție, Ilie Gheorghe și Marian Râlea, și cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de lucru. Către sfârșitul cărții, munca devenea strivitoare. Nu mai simțeam nicio bucurie în fața manuscrisului, și clipa când trebuia să mă așez la masă mă deprima. Dar, în același timp, farmecul nu mai putea fi rupt; eram robul propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. Rămâneam atunci, cât puteam mai mult, gârbovit asupra foilor de hârtie; rămâneam până la istovirea finală. Căci singura mea nădejde era să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de lucru. Către sfârșitul cărții, munca devenea strivitoare. Nu mai simțeam nicio bucurie în fața manuscrisului, și clipa când trebuia să mă așez la masă mă deprima. Dar, în același timp, farmecul nu mai putea fi rupt; eram robul propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Scrie un text de tip argumentativ de 150-300 de cuvinte (15-30 de rânduri) despre influența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
oarecare întâietate la împărțeala părerilor de bine, pentru că eu îl știam încă din copilărie și eram prieten chiar și cu Budulea cel bătrân. [...] Întorcândumă acasă după cele dintâi ceasuri petrecute la școală, sufletul îmi era plin de minunățiile ce văzusem. Închipuirea mea de copil era prea slabă spre a putea aduna atâta sumedenie de copii la un loc, și toți acești copii, pe care îi văzusem acum în aievea, ședeau tăcuți, nemișcați și cu ochii țintiți la învățător: îmi era ca și când
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de pozitiviști în fața ultimelor taine. Înaintând în cunoaștere numai până acolo unde le îngăduie experiența, ei descoperă granițe pe care refuză programatic să le forțeze pe cale constructivă, ipotetică. Nici măcar necunoscutul ultim, care ar îndreptăți poate mai mult decât orice "zborul închipuirii creatoare"75, nu-i stimulează să facă acest efort. Lor le lipsește vocația demiurgică a romanticilor, sau dacă vor fi avut-o, și-o reprimă în numele unei maxime fidelități față de realitatea dată. Dacă în raport cu ultimele taine perspectiva clasică era absolutistă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
generis într-un brand intelectual! Cu siguranță, omul Foucault ar fi fost amuzat de această situație solemnist-discursivă a zilelor noastre. Evidența spuselor sale întotdeauna vulnerabilă instrumentalizărilor politico-discursive! poate fi percepută la modul preconceput (și politicianist!) drept o simțire personală, vreo închipuire a lui Foucault, dar ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse la dispoziție de către prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului francez: "A fost un nonconfomist și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce gândim unde spusul și pozitivitățile acestuia au o funcție esențială în elaborarea subiectului. Ceea ce gândim este o reflecție asupra acțiunii și experiențelor noastre. Noi nu cunoaștem prin gândire, decât navigând pe un teritoriu imaginar al reprezentărilor, al imaginației, al închipuirilor sau al formalismelor logico-matematice despre un subiect, care se exteriorizează și, prin faptul că se exteriorizează, își produce sensul. Textele au sens doar în raport cu exteriorul. Narațiunea și arta narativă se bazează pe povestiri, pe descrieri, pe argumente derivate dintr-un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fost a lui: casa măreață de pe bulevardul Catargiu, averea trainică, reputația acelei familii, totul al lui!... El ar fi prezidat concertele din Bach!" Atenți la diferența între "visul palatului" (actualizat la Lenora, Walter, Coca-Aimée, doctorul Rim, doctorul Răut) și "luxurianța" închipuirii (particulară, aici, amantului mistic), vom distinge între cupiditate și reveria care transformă, pentru cîteva momente de ucronie ("ce s-ar fi întîmplat dacă..."), dorința personajului într-un alt, posibil traseu al romanului însuși. Complotul pentru trimiterea, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]