2,835 matches
-
și să-și Închipuie cam cum ar fi putut să se simtă În clipa În care Își dăduse seama că nu mai putea trăi fără acea femeie - biată marfă ghemuită lângă un vraf de piei uscate. Fruntea lui Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa sufletul copleșit de un simțământ tulbure, amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atacante umplură șanțul cu pietre, tufișuri, copaci și pământ. Apoi, îl traversară foarte repede, până la baza zidurilor de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în seamă. Ascultând diversele versiuni ale povestirii, reconstitui motivul aparent al plecării neașteptate a lui Mitsuhide. Se întâmplase în ziua sosirii lui Ieyasu. Fără a anunța dinainte, Nobunaga fusese în control la bucătării. Era în anotimpul ploios; orașul Azuchi era încins și sufocant. Mirosul de pește crud și zarzavaturi conservate agresa simțurile. Și nu numai atât, dar alimentele adunate în catități mari din Sakai și Kyoto fuseseră despachetate și îngrămădite într-o dezordine îngrozitoare. Peste mâncare și în jurul lui Nobunaga roiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
munții și văile râurilor din Tamba, până în asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
colina Oinosaka. Cerul nopții era spuzit de stele, iar capitala, dedesubt, părea oglindirea lui. „CINCIZECI DE ANI SUB SOARE“ Razele roșiatice ale soarelui la apus cădeau în șanțul gol al Templului Honno. Era prima zi din Luna a Șasea. Soarele încinsese nemilos capitala întreaga zi, iar acum apăreau pete de noroi uscat chiar și în șanțul care era adânc. Zidurile de pământ cu acoperiș de țigle se întindeau pe mai mult de o sută de metri la răsărit și la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-i cerea decât rareori lui Shosuke opinia. Recent, Shosuke nu mai era în grațiile lui Katsuie și, de obicei, se abținea să vorbească. Răspunse docil: — Cred că părerea lui Genba este absolut corectă. Printre ceilalți, care cu toții aveau sângele încins în vene și erau gata să lupte, Shosuke păruse a fi rece ca apa și lipsit de curaj, în pofida tinereții sale. Acum, însă, răspunsese ca și cum n-ar fi existat nici o altă variantă. — Dacă până și Shosuke poate vorbi astfel, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
general de mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu unele slugi, când auzi agitația. Ieși încinsă cu șorțul și cu mânecile legate înapoi. Un moment, nu făcu decât să stea cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păcatelor. 5. Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el și, mărturisinduși păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 6. Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, și împrejurul mijlocului era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 7. Ioan propovăduia, și zicea: "După mine vine Cel ce este mai puternic decît mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
lăsat duși în voia lui. 16. Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, și abia am putut să punem mîna pe luntre. 17. După ce au ridicat-o în sus, au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frînghii; și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pînzele în jos. Astfel s-au lăsat mînați de vînt. 18. Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
după mine socot că eu am spus esențialul, în proporția cuvenită, fără lamentări exagerate, ce nu-și aveau locul. În această după-amiază, astăzi, 21 aprilie 2007, a avut loc în „Piața Constituției” o mare adunare pro Băsescu. Spiritele se cam încing și e destul doar... o scânteie. Băsescu are o enormă priză la public, iar potrivnicii în zadar împroașcă cu noroi. A vorbit și Monica Macovei despre situația noastră din Uniunea Europeană, privind justiția română care e împiedicată să se manifeste corect
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16. Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot, și a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. 17. A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. 18. Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră. 19. El însuși s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fără frică. Țara este mare, și Dumnezeu a dat-o în mîinile voastre; este un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pămînt." 11. Șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Țorea și Eștaol, încinși cu armele lor de război: 12. S-au suit, și au tăbărît la Chiriat-Iearim în Iuda; de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). 13. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut." 15. Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! 16. Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, stăteau la intrarea porții. 17. Și cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara, s-au suit și au intrat în casă, au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, în timp ce preotul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
porții. 17. Și cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara, s-au suit și au intrat în casă, au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni, încinși cu armele lor de război. 18. Cînd au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, preotul le-a zis: "Ce faceți?" 19. Ei au răspuns: "Taci, pune-ți mîna la gură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
purtat de călugări, iar în cadrul unor ordine călugărești, monahii își înfășoară mijlocul cu o funie, ca semn al smereniei. Dacă turla bisericii reprezintă capul lui Hristos, prin corpul bisericii este reprezentat trupul Lui. Astfel, trupul nu se poate prezenta decât încins cu brâul curăției, al dreptății, al măreției și al puterii. Al doilea simbol al brâului este Sfânta Treime, unde Tatăl este într-o veșnică dăruire de Sine, Fiul într-o veșnică primire a Tatălui și Duhul Sfânt întro veșnică participare
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
uliței privind neajutorată când într-o parte când în alta. Parcă îi este frică să treacă în cealaltă parte...Un târgoveț - la rugămintea ei - o trece peste uliță. Glasuri în limbi diferite se întretaie în văzduhul care începe să se încingă, potopit de colbăria ridicată de copitele cailor și roțile trăsurilor sau harabalelor. „Ce bine ar prinde câteva picături de ploaie” - gândesc eu, privind curios la viermuiala din jur. Bătrânul își șterge fruntea nădușită cu o năframă cât o lume. Privirile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pentru cei de o teapă cu el, se pare că România este o țară pe hârtie, în care nu există mai nimic din carne și sânge, decât poate cotletele servite la restaurantul parlamentar. Cetățenii care strigă pe la mitinguri, până să încingă o horă sau un pinguin, sunt doar niște CNP-uri nesimțite și ordinare, care vor numai avantaje fără de muncă. Niște guri imense, veșnic flămânde, ce mai încolo, încoace niște profitori, mari consumatori de buget pe degeaba. O masă amorfă, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
4. În a douăzeci și patra zi a lunii întîi, eram pe malul rîului celui mare, care este Hidechel (Tigru). 5. Am ridicat ochii, m-am uitat, și iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, și încins la mijloc cu un brîu de aur din Ufaz. 6. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
lipsă de pîine!" 30. Astfel Ioab și fratele său Abișai, au omorît pe Abner, pentru că omorîse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon. 31. David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: "Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci, și bociți-vă înaintea lui Abner!" Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plîns la mormîntul lui Abner, și tot poporul plîngea. 33. Împăratul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. 13. Cînd cei ce duceau chivotul Domnului au făcut șase pași, au jertfit un bou și un vițel gras. 14. David juca din răsputeri înaintea Domnului, și era încins cu efodul de in subțire. 15. Astfel au suit David și toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie și în sunet de trîmbițe. 16. Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Ioab, de Cheretiți și de Peletiți, și de toți vitejii; au ieșit din Ierusalim, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri. 8. Cînd au fost lîngă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă și stătea în teacă, și cînd a înaintat Ioab, sabia a alunecat. 9. Ioab a zis lui Amasa: "Ești sănătos, frate?" Și cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
a coborît cu slujitorii lui, și a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit. 16. Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă, și era încins cu o sabie nouă. 17. Abișai, fiul Țeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean și l-a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicînd: "Să nu mai ieși cu noi la luptă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pașii mei și picioarele mele nu se clatină. 38. Urmăresc pe vrăjmașii mei, și-i nimicesc, nu mă întorc pînă nu-i nimicesc. 39. Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele. 40. Tu mă încingi cu putere pentru luptă; răpui sub mine pe potrivnicii mei. 41. Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea și nimicesc pe cei ce mă urăsc. 42. Se uita în jurul lor, și nu-i cine să-i scape. Strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4 kile, nu știu. Dar așa sunt, influențabil. Buun. În spate, mormăială, se încinsese iarăși scandalul. Cum vă spun, coniță, fata îmi cântărise deja punga. Buun... Da’ m-am băgat să spun și eu ceva. Apucasem și eu să spun o vorbă. Toată lumea are dreptate. Asta spusesem, toată lumea are dreptate. Toată lumea are dreptate, fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi vegetarian și să mănânci chestii cu ochi. Adam pare ușor jenat, de parcă nu și-ar fi dat niciodată seama că peștii au ochi. Dar cu siguranță nu vreau să încep o dezbatere încinsă despre vegetarianism acum, așa că îmi ridic repede paharul și spun „Noroc“, iar apoi mă aplec și îl sărut seducător pe buze. Foarte drăguț, îmi zâmbește el. Sper că o să am parte de mai mult. Păi, dacă ești băiat cuminte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]