4,538 matches
-
lui C. W. Hufeland. S. scria versuri: ode - singura publicată e Oda din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza (1825) -, imnuri și sonete „pentru fericirea patriei”, rămase în manuscris și pierdute. Configurația neoclasică a poeziei, ca și înclinația spre persiflaj și satiră trec și într-un jurnal de călătorie în versuri, din 1828, Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la feredeile Borsăcului (publicat de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni), unde, pentru prima dată la noi
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc”. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale și cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație pronunțată spre caricatural (cum spune singur - într-un interviu acordat lui Ion Biberi - cu o „viziune caricaturală și tragică a vieții”). A deschis, de altfel, mai multe expoziții cu desene satirice, atrăgându-și prețuirea deosebită a lui Tudor Arghezi. Iar
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Mihail Sadoveanu, C. Stere, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, D. D. Patrașcanu, Gib I. Mihăescu, Tudor Arghezi și G. Călinescu - aceștia doi în ipostaza de prozatori -, D. R. Popescu. Un accent în plus este pus pe cercetarea prozei neficționale - înclinație personală, coincizând totodată cu „foamea de document” a cititorului contemporan. S. se numără printre promotorii interesului pentru memorial, jurnal și corespondență literară. De altfel, în Literatura epistolară (1972) consacră domeniului un studiu teoretic și istoric de referință, vizându-i pe
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
, Moses (8.XII.1857, Iași - 11.X.1943, București), folclorist și publicist. Se trage dintr-o familie (tatăl Benjamin, frații Elias și Wilhelm) cu înclinații literare și preocupări istorico-filologice. Cel mai cunoscut va deveni nepotul său, poetul și eseistul B. Fundoianu, pentru care, după propria-i mărturisire, bogata bibliotecă moștenită de la bunic a avut un rol decisiv în formarea sa. După absolvirea liceului, la Iași
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
evocarea nostalgică se împletește cu livrescul. Orientarea, cu ecouri din G. Coșbuc, I. Pillat sau V. Voiculescu, revine în Scrisori din Isihia (1987), unde reperele rămân natura, erosul, satul copilăriei, eroii martiri ai Transilvaniei. În ipostaza de prozator, S. confirmă înclinația fantezistă, ca și umorul. Povestirile din Drumul Gomorei (1967), unde se regăsește ceva din spontaneitatea și verva demistificatoare a lui Marin Sorescu, pornesc de la simbol pentru a dezvolta o concluzie insolită sau umoristică. În proza științifico-fantastică din Femeia venită de
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
sărăcia, visul compensator, disperarea sunt temele unor scurte poeme retorice și convenționale, în care efuziunea discursivă nu compensează deficitul de lirism. Accentul autobiografic, expresia aspră, sincopată, cu tentă de satiră, dar și de lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența tutelară a lui Al. O. Teodoreanu sunt evidente în Epigrame (1938), Poante bahice și Epigrame (ambele din 1941). Orientarea către
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
înființarea unui muzeu local de istorie. Atmosfera este plauzibilă, momentele de dramatism sunt fie „confecționate”, fie interesante sub aspect documentar, precum scena nocturnă a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
sălbaticelor pustietăți din descrierile carpatine. O Barcarolă are note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce-n lume? și La patria anunță Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. S. nu a putut da o expresie definită înclinației sale pentru poezie, dar limba lui, fără asperități, limpede, atinge, pe alocuri, sonoritățile de „liră de argint”, întrevăzute mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii. G. Călinescu îi dedică un portret memorabil: „Între lirismul de iatac al lui Alecsandri și
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
ce n-au nimic cu literatura” (E. Lovinescu). Cunoscuse, în schimb, ambianța interbelică, mulți scriitori și oameni politici. Desțărat, însingurat și împresurat de tristețe, când începuse să se întrebe dacă ceea ce evoca erau realități sau „fâșii de vis”, își descoperă înclinația spre memorialistică, este stăpânit de îndatorirea de a mărturisi ce a văzut și trăit. Eventualitatea pierderii, odată cu dispariția sa, a acestor mărturii ar fi egalat - scria el - cu pierderea ce a avut loc, în 1821, când a murit ultima vorbitoare
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
devine redactor la Editura Politică, apoi la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și la Editura Meridiane. În 1954 se pensionează din cauza sănătății precare. S. debutează editorial în 1956, cu romanul Familia Calaff, care atestă o prozatoare viguroasă, cu înclinații satirice, greu de plasat în registrul canonului ideologic al timpului, conform căruia ar fi trebuit criticate valorile vieții burgheze. Așezându-se în zona unui realism cu valențe naturaliste, romanul dezvoltă istoria unei familii de origine evreiască, în perioada interbelică, insistând
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
dezvoltă istoria unei familii de origine evreiască, în perioada interbelică, insistând pe elemente de dezagregare morală, până la explicații subliminale ținând de etnopsihologie. Povestirile din O plimbare la Băneasa (1962) se refugiază în atmosfera Bucureștiului de la mijlocul secolului trecut, cu aceeași înclinație către mica patologie a caracterelor și a moravurilor. Nuvelele din Vârsta de bronz (1969) și Duminică frumoasă de primăvară (1971) certifică interesul pentru psihologia singuraticilor, pentru micile drame ale neinserării sociale sau familiale. O tânără handicapată își terorizează familia cu
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
bine ancorat, și se refugiază la Brăila, în casa unchiului Eugen Norșa, importantă personalitate locală. Aici, în orașul adolescenței, reconstituie din fragmente istoria familiei, întâlnește vechi cunoștințe și face altele noi. Retrospecția și introspecția - mai toate personajele, intelectuali, au această înclinație - amplifică și construcția epicului; amintirile de familie coboară la a treia generație, până la începutul secolului al XX-lea, când Alexandru Norșa, descins din Transilvania, se stabilește în portul dunărean. Dacă desfășurarea narativă își pierde cursivitatea prin numeroase inserții (mulțimea de
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
loc/ de semn de carte./ Vântul citește la tribună/ decrete urgente despre/ o fericire obligatorie./ La ghișeu, Mona Lisa reclamă/ furtul surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar preferă convertirea dramatismului în expresie prozaică, în ludic, vădind o înclinație accentuată pentru calambur și combinații insolite, nu întotdeauna inspirate: „Foaie verde sângeriu,/ Doi pustii într-un pustiu. Rană mult apetisantă, / Miere crudă-n agravantă. Două friguri post-restant,/ Tu bacantă, eu vacant.” SCRIERI: Aurul din aripi, Timișoara, 1986; Ascultând ceasornicul în
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
bunătatea sunt prețuite cum se cuvine, trândăvia, îngâmfarea, minciuna sunt, firește, osândite. Dacă în primul său volum S. e un moralizator deghizat, în cel de-al doilea, Alcătuirile d. Ioan Sirbu (1852), care cuprinde tălmăciri și încercări originale, o asemenea înclinație este evidentă. E mai puțin apropiat, ca preferințe, de M. I. Lermontov sau de A. S. Pușkin (din care transpune, totuși, Florile cele târzie), modelul său fiind G. R. Derjavin (din care prelucrează poezii ca Visul sau Cătră moarte). O altă
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
inferioară. În acest domeniu, poate apărea următorul tip de devianțe: răsfățat, refuz alimentar etc.; tendința de a construi lumi imaginare este o situație frecvent întâlnită la copii, aceștia având obiceiul să se refugieze în imaginar și să viseze; o asemenea înclinație trebuie însă să rămână un simplu joc și să nu devină un mecanism cu ajutorul căruia copilul să evadeze din situațiile dificile sau nedorite ale unei realități constrictive pentru el; în acest caz, refugiul în imaginar devine un pericol grav pentru
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
caracterizate prin agresivitatea manifestată sub formă de acte de violență, fie că este vorba de acte de autoagresivitate (suicid, automutilări), fie că este vorba de acte de heteroagresivitate (criminalitate, viol); 2) conduitele de dependență, caracteristice personalităților deviante slabe, imature, cu înclinații către parazitism social și reprezentate prin cerșit sau prostituție; 3) conduitele de refugiu, ce caracterizează refuzul de sine, dar și refuzul societății, al celorlalți, incapacitatea de a se putea fixa a individului, dar și de a comunica, nevoia de schimbare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
conveniențele sociale, care favorizează acțiunea pulsional-agresivă a acestora față de prostituate. C. Lombroso și E. Dupré s-au ocupat în mod special de prostituție, descriind câteva caracteristici specifice personalității prostituatelor, după cum urmează: predispoziție la lene, la inactivitate; amoralitate; senzualitate și impudicitate; înclinații către alcoolism și toxicomanie; un mod de viață neregulat; tendință la vagabondaj; frecventarea unor medii vicioase, a unor indivizi cinici; imaturitate afectivă sau inafectivitate; intelect de limită; tendință crescută către infracțiuni; frecvența bolilor psihice. Interesant este faptul că atât conduitele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
clasificarea lui C. Lombroso, psihopate cu o imaturitate afectivă și morală; ele se caracterizează prin: impudicitate, frigiditate, superstiții, alcoolism, sunt gurmande, agitate, leneșe, vanitoase, vicioase, imprevizibile, mitomane, cu un intelect de limită; se mai notează absența simțului moral, indiferență afectivă, înclinații către rău; sunt imprevizibile și cu un mare potențial delictual; - prostituatele ocazionale sunt persoane morale, dar care au căzut victime mizeriei, provenind din familii dezorganizate; în manifestarea lor ca atare au importanță violurile, răul model; sunt recuperabile; - grupa prostituatelor intermediare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Vor fi învățați să nu aibă nici o reținere în a solicita ajutor în achiziționarea bagajului de informații necesar nevoilor proprii intelectuale, vor fi canalizați de cadrele didactice spre perfecționarea talentului propriu. Iată de ce, cadrele didactice trebuie să găsească la copii înclinațiile spre anumite obiecte de studiu, să depisteze interesul și plăcerea cu care aceștia participă la ore. În fond, unii dintre copii se vor îndrepta spre dexterități ei fiind tentați de a-și alege meserii legate de educația fizică, educația plastică
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
metoda experimentului științific presupune centrarea activității pe elev, determinând noi relații profesor-elev, favorizează dispariția barierelor de comunicare și se câștigă timp atunci când se folosesc fișele de lucru experimentale. Urmărind atent și permanent elevii, profesorul poate să descopere și să cultive înclinațiile acestora spre activitatea practică, care poate fi hotărâtoare în alegerea carierei. Metoda experimentului rămâne o metodă cu caracter aplicativ, dezvoltând capacitățile creatoare ale elevului.
Importanţa metodei experimentale în studiul chimiei. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Iuliana Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1133]
-
Delavrancea), nici apartenența la aceeași zonă geografică nu îl fac pe T. să treacă peste defecte evidente, să supraliciteze merite. Faptul era de natură să îi mărească autoritatea între contemporani, dar împotrivă au lucrat alți factori, între care productivitatea scăzută, înclinația către boemă, împrejurările nefavorabile (care duc la sistarea gazetei cu care încercase să cucerească un loc în capitală), amânarea strângerii textelor în volum etc. Conștient de neîmplinirea sa în calitate de critic, T. învinuiește în prefața volumului Atitudini politice și literare (1932
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
a urșilor și a mistreților, invadată subit de o omenire rapace, atrasă de știrea că subsolul localității ascunde petrol. Preludată de o proiecție anticipativă asemănătoare unui videoclip, narația propriu-zisă începe cu venirea ultimului „invadator”. Dând curs, ca în romanele precedente, înclinației spre insolit, spectaculos, senzațional, T. narează și aici întâmplări bizare, expune situații șocante, menite să impresioneze, să incite cât mai intens curiozitatea cititorului. Gustul pentru straniu, pitoresc, grotesc, pentru ceea ce iese din comun operează decisiv în construcția personajelor. Există însă
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
în favoarea țării. Cu toate că U. detestă și condamnă cruzimea, violența, samavolnicia, în cazul când cei vinovați de asemenea păcate întreprind acțiuni benefice pentru Moldova, defectele lor sunt privite cu mai puțină asprime. Astfel, lui Ștefan cel Mare, deși i se reproșează înclinația de a vărsa sânge („nevinovat”), excesul de spirit războinic și de autoritarism, îi sunt proslăvite marile calități care au adus mult bine, faimă și grandoare Moldovei. Portretul său este reprezentativ pentru capacitatea și modul de caracterizare specifice cronicarului și a
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Sburătorul i-a consacrat. Placheta de debut, Caravanele tăcerii (1923; Premiul Academiei Române), în care poemele, orânduite în cicluri coagulate în jurul unei imagini generice (Miragii exotice, Hohotele licuriciului, Pagodele nopții etc.), relevă un poet cu vocație de peisagist și cu o înclinație evidentă către detaliul pitoresc. A doua carte de versuri, Stampe (1927), marchează trecerea la „o cale nouă”, între „simbolismul abstract” și „materialismul poetic” (G. Călinescu). Deși sunt sesizabile ecouri din lirica lui Al. A. Philippide, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
risipitor și Turnul Babel pe Main (1995) prezintă trăsături ce vor deveni o constantă a poeziei sale. Retorica poemelor este colocvială, discursivitatea lor favorizând receptarea, fără a exclude tensiunea mesajului. Texte ample din Fiul risipitor dezvăluie gravitatea rostirii și o înclinație spre filosofare, fiind totodată semnul „ieșirii” din spațiul natal și al migrării către alte meleaguri. Turnul Babel pe Main sintetizează poetic dificultățile de adaptare pe care le resimte exilatul. Tragismul trăirii este însă camuflat de o ironie amară, adesea mușcătoare
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]