1,922 matches
-
Gheorghe cu lacrimi în ochi. Omule, eu ți-oi da niște bani, ca să-ți poți crește ceilalți copii, dar trebuie să-mi promiți că niciodată Mariana nu va afla că eu îi sunt tată adoptiv! Ce să facă bietul țăran, încolțit din toate părțile de datorii, cu trei suflete acasă, fără nevastă, istovit de rănile trupești, nins de durerile sufletului?! Se hotărî să accepte târgul, dar să fie lăsat ca să-și vadă fata, de câte ori va pofti, jurându-se să nu-i
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vibreze de bătaia inimii, până când prin venele încă fragile ale frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolțiră unghiuțele, și o nouă ființă, ghemuită și roză, crescu, aluat plin de oscioare, umplu bolta, se-ncordă o dată și o sparse în țăndări și se-ntinse brusc sub cerul plin de focul stelelor și se ridică printre stele, mânjită de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acei mici muguri de speranță din interiorul ei să înflorească în ideea că poate acel moment venise. Ieșise în sfârșit din hibernare. Ceea ce era amuzant era că se întâmpla ceva și cu hibernarea asta. Dintr-odată trează, începuseră să-i încolțească anumite idei în ceea ce privea vârsta ei, ceasul biologic și toate neliniștile unei femei de treizeci și ceva de ani. Sindromul căcat!-am-treizeci-și-unu-de-ani-și-nu-sunt-căsătorită. Când Joy a întrebat-o ce urma să facă sâmbătă seara, Ashling a luat decizia să pășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cadoul de plecare și că dacă primea cupoane de la Next urma să o mutileze. —Lisa, îi întinse Trix telefonul. E Tomsey, de la departamentul de draperii de la Hensards. Jaluzelele tale din lemn sunt gata! La sfârșitul orelor de program, Lisa a încolțit-o pe Ashling și au luat amândouă liftul în jos. Era nerăbdătoare să lămurească ceva. —Vreau să știi, începu Lisa, că am propus numele tău pentru funcția de editor și că te-am lăudat în fața consiliului. Îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat seama cine-i celălalt fugar. Am alergat înapoi și iată-l pe Lee Blanchard, „Speranța bună, dar nu formidabilă, a albilor din Southland“, înfruntând trei pușcași marini în albastru și un pachuco în costum zoot, cu pantaloni largi. Îi încolțise în mijlocul unei poteci ce ducea spre curtea unei căsuțe dărăpănate și-i ținea la respect, parându-le loviturile cu „distrugătorul de cioroi“. Pușcașii marini îl înconjuraseră și încercau să-l lovească cu ciomegele, dar nu-l nimereau, pentru că Blanchard se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să fiu ucis. Îți sună cunoscută placa asta? — Mda, am râs eu. Apoi l-ai... — Apoi i-am văzut pe dobitoci urmărindu-l pe amărâtul ăsta, care aduce al naibii de bine cu subiectul mandatului de arestare cu numărul 411-43. M-au încolțit aici și te-am văzut cum făceai cale întoarsă, căutând disperat s-o încasezi, așa că mi-am zis c-ar fi mai bine s-o încasezi cu motiv. Sună rezonabil? — Merge. Doi dintre pușcașii marini reușiseră să se adune de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în clinci sau să riposteze, dar tot am luat o stângă în gât. M-a zdruncinat destul de tare, așa că mi-am pus în valoare jocul de picioare și am început să mă învârtesc în jurul lui. Blanchard a încercat să mă-ncolțească, dar am reușit să-l țin la distanță, pistonându-i cu directe capul cu care eschiva întruna, păstrând contactul fizic mai bine din jumătate de timp și având grijă să-l lovesc mai jos, ca să nu-i sparg arcadele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cam un minut până am reușit să sincronizez eschivele lui cu directele mele și, când zvâcnea din cap, îi plasam niște croșee scurte la coaste. Dansam în jurul lui în cerc și lansam câte o serie prelungă de lovituri. Blanchard mă încolțea și căuta o breșă în apărarea mea, ca să-mi dea lovitura de grație. Runda era pe terminate și mi-am dat seama că reflectoarele strălucitoare din tavan și fumul ce se înălța din mulțime mă făceau să nu disting clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe Dalia. N-avem cum să dovedim asta, așa că depinde de voi să ne convingeți. Bucky, întreabă-i tu despre perioada în care a dispărut fata. Eu o să stau cuminte și-o să ascult până când aud o minciună sfruntată. L-am încolțit mai întâi pe Bidwell. Tremuratul său făcea ca scaunul să i se clatine sub picioare. M-am întins și am apucat cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Lee primise un apel telefonic lung. După ieșirea aceea necontrolată, la proiecția filmului porno, s-a dus direct la La Verne’s. Doar „geniala“ Martha putea să mă lumineze. Am pornit cu mașina spre Ad Agency Row, gata să o încolțesc. • • • Am găsit-o pe adevărata fiică a lui Emmett Sprague mâncându-și prânzul singură, așezată pe o bancă, la umbra clădirii Young & Rubicam. Când m-am așezat vizavi de ea nu și-a ridicat privirea. Mi-am amintit că agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de la Criminalistică, o să fie dovezi care o să arate că ai legătură cadavrul ăla? — N-am făcut nimic! Nicholson lovi cu putere În masă, făcând ca micul morman de hârtiuțe să se Împrăștie și să cadă precum fulgii de nea. — Sunteți Încolțit, domnule Nicholson. Vă păcăliți doar pe dumneavoastră dacă vă gândiți că veți scăpa basma curată. Cred că puțin mai mult timp În Închisoare o să vă ajute. Vom vorbi abia după ce veți fi gata să spuneți adevărul. Interogatoriu terminat la 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Poate scoți la cină o agentă drăguță? Logan roși, ținându-și fleanca. — Ce vrei tu. N-am chef să te văd pe-aici până luni de dimineață. Ploaia se oprise până să plece Logan de la sediu. Ofițerul de serviciu Îl Încolțise cu alte trei mesaje din partea tatălui vitreg al lui Peter Lumley, care Încă era convins că ar putea să-i găsească fiul. Logan Încercă să-l mintă, dar nu reuși. Așa că-i promise să-l sune imediat ce avea vreo veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
direcția și într-acolo era drumul meu. Am decis că era mai bine să nu mă arunc în prăpastie, ci să trec pe malul celălalt. Era ceea ce voiam de fapt. Însă cum? M-am gândit o vreme, apoi mi-a încolțit o idee în gând. Am făcut un zmeu de hârtie și l-am aruncat înspre malul celălalt, așteptând să se agațe de ramurile arborelui care se zăreau acolo... însă zmeul nu s-a agățat. A plutit în aer și a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un adevăr rotund, ca o revelație a vreunei galaxii sau a vreunui soare din imensitatea oceanului universal... adevărul este comprimat la nivel de idee și semne, gândurile apar precum comori neștiute, ramuri ce cresc dincolo de noi, rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin paginile cărților. Așa cum muzica este simfonia sentimentelor, un mesaj al energiei pure, o prezență incontestabilă a sufletului, o îmbrățișare directă a vocii, amprenta eterică a structurii intens colorate a prezenței noastre, la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
i se înfipsese imprudentul cuvânt al lui Macro: „să te îndrume“. În tot acest timp, Callistus nu a vorbit deloc. Împăratul nu renunță la idee. Abia după secole - când visele unor mari comunități de popoare egale între ele începură să încolțească în sufletele oamenilor - avea să se observe, printr-o studiere atentă a numelor, că acea introducere a „oamenilor noi“, atât de urâtă, începuse să se realizeze. Dar tânărul Împărat avea să plătească scump pentru proiectul său neterminat. Eleganța — Parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În forme fragile, nemuritorii!) Gândurile se sparg gălăgioase de marginea lucrurilor, Culorile-și schimbă nuanțele tot mai murdar, În râuri se-ncinge materia la soarele-același Pe câmp crește iarba ferice cu iepurii-adormiți pe răzor Doar eu nu știu de ce dracu-ncolții din sămânță De ce Întâmplarea mă-mpinse afară din dulce-ntuneric Poți să mă amăgești cu vorbe meșteșugite, Că stelele atârnate de-orbite-n spațiu sunt altele acum Că soarele-i palid, bolnav de stomac de un veac Cunosc toată gama de triluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i.... 12.10.1960 Cât de puțin Îi trebuie unui lucru să moară-mpăcat cu sine Se poate vedea din atâtea exemple luate din viață, Unde sfârșește o moarte Începe viața din lucruri nenumărate Cum din orice bob de grâu va-ncolți un spic, Altfel decât Încolțește firul de iarbă sub șenilele tancului Scăldat În ploi de lumină mai reci sau mai puțin reci; Vânturi turbate de gânduri zgâlțâie poarta existenței A cărei clanță Înghețată e căutată mereu de o mână prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de puțin Îi trebuie unui lucru să moară-mpăcat cu sine Se poate vedea din atâtea exemple luate din viață, Unde sfârșește o moarte Începe viața din lucruri nenumărate Cum din orice bob de grâu va-ncolți un spic, Altfel decât Încolțește firul de iarbă sub șenilele tancului Scăldat În ploi de lumină mai reci sau mai puțin reci; Vânturi turbate de gânduri zgâlțâie poarta existenței A cărei clanță Înghețată e căutată mereu de o mână prietenă, Nu mori În tine atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acestui număr; ca să nu mai vorbim că poliția era mult mai bună decât se așteptase el. Cum reușiseră să anticipeze că următoarea sa victimă urma să fie femeia de la Academia de Călărie? Și că urma să o înece? L-au încolțit până și la târgul meșteșugurilor, l-au găsit și în Mazda și au fost atât de aproape încât a trebuit să trimită mașina în râu și el să iasă în ultimul moment. Provocările erau una - dar el se simțea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de o parte din cauza izbiturii, iar pe de alta din cauza claustrofobiei de care suferea. Putea, în general, să tolereze camerele mici, chiar și lifturile. Dar fiind complet imobilizată, fără vreo posibilitate de scăpa din strânsoare, o afectase fizic și fusese încolțită de panică. În jurul ei, răniții erau îngrijiți. Nu fusese niciun incident major, conform celor spuse de șeful serviciului de ambulanță, doar câteva luxații și tăieturi. Puține dizlocări și o singură mână ruptă. Sachs și cei din jurul ei fuseseră scoși pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să ne distragi atenția de la Cirque Fantastique, nu spre. Asta însemna că încerci să ne distragi atenția de la altceva. Dar de la ce? M-am uiat din nou peste indicii. La cea de-a treia crimă, la râu, atunci când te-am încolțit, nu ai avut timp să îți mai iei și jacheta că permisul de trecere și cu cartela de la hotel din buzunar, ceea ce însemna că respectivele dovezi nu aveau cum să fie plantate și aveau încrengătură cu ceea ce puneai de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
momentul potrivit — chiar așa — dar furia și frustrarea o învinseră. Nu exista nimic în lumea asta care să-i inspire o asemenea furie ca privirea aceea de superioritate din ochii mamei ei. Așa că făcu ceea ce făcea dintotdeauna atunci când se simțea încolțită de maică-sa: începu să țipe. — DE CE VREI SĂ-MI DISTRUGI VIAȚA? TE-AM ÎNTREBAT FRUMOS DACĂ PUTEM SĂ DISCUTĂM ALTĂDATĂ ȘI N-AI VRUT SĂ ASCULȚI! Se apropie mai mult de maică-sa care începu să se retragă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei statură de 1 metru șaizeci și cinci. Am făcut puțin pe detectiva, se auzi Ruby spunând cu voce tare. — În locul ăsta groaznic, rânji Hardacre. Expresia de pe fața lui era leit cu una pe care ar avea-o un rechin când Își Încolțește prada. —Dumnezeule! Oare ce-o fi căutat tu aici? Dovezi, spuse Ruby. —Dovezi, ciripi el. Aha. Aș putea să Întreb oare ce fel de dovezi? Ruby observă că Jill părea Încremenită și aproape că gâfâia cu spasme. —Dovezi care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că cea mai mare încredere pe care o pot avea în judecata mea sănătoasă mi-a fost dată în momentele când, observând ce fac și ce nu fac ceilalți, ascultând ce spun și ce trec ei sub tăcere, mi-a încolțit bănuiala fugitivă dacă nu cumva sunt nebun. A fi nebun se spune că însemnează a-ți fi pierdut rațiunea. Rațiunea, nu însă adevărul, deoarece sunt nebuni care rostesc adevărurile pe care ceilalți le trec sub tăcere întrucât n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dăuneze. —Ți-am spus. Nu o să se mai repete. —Doar ca să fiu eu sigură. Nu e nevoie. Atunci, pentru copii. Fir-ar să fie, Madeleine, ce încerci să faci? Vrei să mă întorc în gară? Fața ei se posomorî. O încolțisem. Nu am nevoie de doctorul Gabor, am spus. Vreau să zic că nu poate să mă ajute. Psihiatria nu cunoaște remedii împotriva instinctelor criminale. Nu puteam să le învelesc pe fiicele mele seara de teamă să nu le sufoc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]