1,683 matches
-
sobă, și cât se-ncălzea vorbi cu Nick: — Doamna o să aibă un copil, Nick. Știu. — Nu știi. Ascultă-mă. Acum ea trece prin ceea ce se numește travaliu. Copilul vrea să se nască; și ea vrea asta. Toți mușchii i se Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și San Siro, având câte o cursă pe zi, și o noapte din două o petrecea În tren. Și mie-mi plăceau caii la nbunie. Era o minune să-i vezi când ieșeau și mergeau spre linia de pornire. Erau Încordați și Își jucau picioarele, iar jocheii Îi țineau strâns de căpăstru și uneori slăbeau strânsoarea lăsându-i să fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Para era bine. Hai să mergem la batalion. De când ieșise Nick din oraș, trei șrapnele explodaseră sus, spre dreapta, deasupra unei case distruse, și de atunci bombardamentul Încetase. Dar ofițerul ăsta arăta ca și cum ar fi fost bombardat. Atât era de Încordat și vocea nu-i suna deloc firesc. Nick era agitat din cauza pistolului. — Bagă ăla la loc. E ditamai râul Între tine și ei. Dacă mi s-ar părea că ești spion te-aș Împușca pe loc. — Hai. Să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și sforăind cumplit!... Se zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mascat înfipse un clește în călcâiul lui Antonius. Acesta slobozi un strigăt de durere, apoi un altul. Se ridică și se întoarse spre cei trei bărbați. Simți în stomac o mare căldură, care se urcă spre cap. Mușchii i se încordară, și se năpusti asemenea unui vultur spre primul adversar. Luat prin surprindere, acesta fu împins în spate. Imediat, ceilalți doi se postară în fața lui Antonius, încercând să-l oprească, așa cum încerci să ții la distanță o fiară sălbatică. Antonius striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui să faci una din vrăjile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să atace rapid, fără să-i lase rețiarului timp să arunce plasa. Dar dacă se apropia prea mult, intra în raza de acțiune a tridentului, care îi putea lovi scutul, coiful sau piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf al tridentului foarte aproape, înfipt într-o gaură a coifului. Își încordă mușchii spatelui, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf al tridentului foarte aproape, înfipt într-o gaură a coifului. Își încordă mușchii spatelui, ca să nu cadă. Făcu un pas în spate, eliberându-se. Încerca să nu se gândească la durerea aceea cumplită. Imediat veni o altă lovitură, tot în cap, dar din lateral. Fu atât de puternică, încât trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Otho, iar înăuntrul lor a pus însemnele și steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor ballistae au fost încordate atât cât trebuie pentru ca pietrele aruncate de catapulte să-i nimerească pe cei dinăuntrul fortificațiilor aflate în vârful colinei. Tot atâția scorpiones au fost așezați în fața colinei, la distanțe egale. Săgețile aruncate de scorpiones pot găuri orice armură, iat tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luat cam multe rochii?, păi acum avem cu ce, da’ văd că nu te bucuri nici de scrin, l-am cumpărat ieri, un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plăcut, c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încălțările din pînză, Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe scîndura flexibilă a trambulinei, apoi degetele de la picioare i se Îndoiră pe muchia de la capătul ei, se Încordă și sparse catifelat suprafața apei, scufundîndu-se fărĂ să știe la ce adîncime. Luase o gură mare de aer cînd pornise și acum se scufunda tot mai adînc, ținîndu-și spatele arcuit și picioarele drepte. Apoi era din nou la suprafață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tocmai În golf, Îi răspunse Odgar. Nick se așeză lîngă ei pe doc. Îi auzea pe Untură și pe Bill cum Înoată departe, În Întuneric. — Ești un săritor minunat, Wemedge, Îi spuse Kate atingîndu-i spinarea cu talpa goală. Nick se Încordă cînd o simți. — Ba nu-s. Ești o minunăție, Wemedge, Îi spuse și Odgar. — Neeaa... Se gîndea, se gîndea dacă-i posibil să fii cu cineva sub apă - putea să stea pe fundul apei și să-și țină respirația trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Morgan, răspunse Odgar. — Ești drăguț, Odgar, spuse Kate. Nick simți cum Odgar se Îmbujorează. — Mie mi-ar plăcea să fiu Wemedge, spuse Kate. — PĂi poți să fii doamna Wemedge, zise Odgar. — N-o să fie nici o doamnă Wemedge, interveni Nick. Își Încordă mușchii spatelui. Kate Își Întinsese ambele picioare pe spinarea lui, de parcă și le-ar fi sprijinit pe un buștean În fața focului. — Nu fi așa de sigur, spuse Odgar. — Ba-s foarte sigur. Eu o să mă-nsor cu o sirenă. — PĂi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mașina ajunge În dreptul primei pietre și lui Onèsime să traverseze tîrÎș. După ce trase Red, șoferul pierdu controlul mașinii. Nu puteam să văd ce față a făcut din cauza căștii pe care o avea pe cap. MÎinile i se relaxaseră. Nu se Încordaseră și nici nu se strînseseră pe volan. Mitraliera Își Începuse tirul Încă dinainte ca brațele șoferului să se Înmoaie și mașina intră În șanț, vărsîndu-și ocupanții cu Încetinitorul. Unii rămĂseseră Împrăștiați pe drum și al doilea jeep intră Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
repede, iar visele nu s-au lăsat așteptate, purtăndu-mă în multe locuri, dar m-am oprit în fața bisericii Sfântul Nicolae Domnesc... Încercam din răsputeri să-mi aduc aminte pe când a fost zidită... Un glas parcă îmi șoptea ceva... Mi-am încordat auzul și l-am auzit pe Misail Călugărul, care îmi spunea: “Într-acea vreme odihnind Ștefan vodă la Vaslui, i-au venit olăcari de sârg de la Soroca, cum Lobodă și Nalivaico hatmanii căzăcești au intrat în țară și pradă. Deci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ci i l-aș aduce lui PAM. M-aș lăuda cu el. Cu visul și cu povestea din vis e cam la fel. Stau la pândă - mă vedeți?...Dacă mă vedeți cu ochii minții, vă întreb. Uitați-vă cum mă încordez tot ca să pun gheara pe poveste și să v-o aduc ! Pentru voi fac asta dar și pentru mine pentru că îmi place să aflu tot ce se întâmplă și să vă spun și vouă tot ce aflu. Nu uitați: reporterul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ai mutat greutatea și, punîndu-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință, să o Împingă prin deschizătură spre margine. Ea a intrat În panică, s-a Încordat și a scos un țipăt, dar tu ai ținut-o strîns și ai rotit-o, ridicînd-o În picioare. Te-ai simțit atît de mîndru că erai atît de puternic și că ea era atît de ușoară. Îți plăcea cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
organele din corpul tău. Respirînd. Respirînd. Nu-mi place asta. Ieși din tunel Bruce 000000 00000000000000000000000000000000000000000000000 Tunelul se rotește În jurul nostru, cu conturul vizibil al pietrelor, Începînd să se Învîrtească prin Întunericul schingiuit și jegos. Auzim voci, dar nu sîntem Încordați. Apoi din nefericire nu mai sîntem În vid. N-am simțit că am plecat din tunel sau că am trecut prin strunga din lemn, dar știm că ne-am Întors cumva pe șoseaua principală, căci auzim zgomotele mașinilor care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Bărbatul plin de manhood, cum se închipuie în alt autoportret, Pictor la maturitate, cu o pînză albă-n talie, într-un eden: ostrovul încercuit cu stuf, străpuns de ciocurile cufundarilor (Mondrian?), nu mi-a plăcut. Cît orgoliu țîșnește din gîtul încordat de lup alb, singuratic. Din umerii încordați. Din rînjet. Om stăpîn pe stările lui, de orice natură s-ar dovedi ele. Îi șade scris pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorbesc mai încet: "Nu-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci sonore". Mai încet, tot mai încet. Făceam prea mult zgomot. Așa-i cînd trăiești peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai și gemi de durere. Într-o noapte cu vînt, între pocnetele oberlichtului lăsat deschis, am înțeles că resemnarea are un substitut, acceptarea. L-am acceptat așa. Căsătoria ultimă putea fi un alibi pentru legătura puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fustă, fără bluză și cu dese pauze de odihnă În urma epuizantului efort. Trebuie să fi leșinat din cauza anxietății, pentru că adrenalina a fost cea care m-a trezit la ora cinci și jumătate dimineața. Am sărit din pat. Nervii Îmi fuseseră Încordați la maximum toată săptămâna și-mi simțeam căpățâna pe cale să explodeze. Aveam la dispoziție exact o oră și jumătate ca să fac duș, să mă Îmbrac și să Îmi croiesc drum de la clădirea mea stil dormitor al unei frății studențești, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
liniștit și mi‑am dorit să fie de acord cu mine. Nu tu ești de vină, ea este. Este o femeie frivolă, meschină și crudă, care are tone Întregi de haine superbe și nimic altceva. Fața lui Emily s‑a Încordat În mod vizibil, pielea gâtului și a obrajilor i s‑a Întins, tremurul mâinilor a Încetat. Mi‑am dat seama că e pe punctul de a se năspusti asupra mea din clipă În clipă, dar nu mă puteam opri. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru străini. — Bineînțeles, Miranda. Emily a sunat la toate numerele din... — Și Înțelegi că domnul Lagerfeld a spus că va putea fi găsit la telefonul lui mobil tot timpul cât se află la Paris? Fiecare mușchi al gâtlejului Îi era Încordat În strădania de a‑și menține vocea calmă și măsurată. — Păi nu, nu avem nici un număr de mobil pe listele noastre, așa că n‑am știut că domnul Lagerfeld are un telefon mobil. Dar Emily vorbește chiar În clipa asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu e vina mea. Nu e vina mea. — Ahn‑dre‑ah! Pantofii mei sunt distruși. Mă auzi? Mă asculți măcar? Găsește‑mi șoferul acum! Exista riscul ca vreo emoție inoportună să mă copleșească - simțeam crescându‑mi un nod În gât, Încordându‑mi‑se mușchii umerilor, dar era prea devreme să‑mi dau seama dacă aveam să râd sau să plâng. Oricum ar fi fost, nu era de bine. Emily trebuie să fi realizat situația, pentru că a sărit din scaun și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]