1,721 matches
-
afectat alocuțiunilor oficiale. E foarte cald, și priveliștea curții cu portic de jur-împrejur trezește încântare. Discut cu un coleg de tren, gruzinul Giorgi Achwlediani. Ajungem din aproape în aproape la situația din Cecenia și la relațiile gruzino-cecene, care sunt destul de încordate, zice el. Sigur că rușii fac atrocități în Cecenia, dar și musulmanii ăia sunt niște fiare, de fapt, subliniază Giorgi. „Ei i-au susținut pe separatiștii abhazieni și au tras în noi. Asta nimeni nu le-o poate ierta.“ Războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
față (ședința era condusă de S. Damian sau Titus Popovici, nu mai țin bine minteă, în primul rând pentru absența „mesajului”. Cezar, un tânăr blond, cu părul ondulat, buclat, purtând ochelari, ce împrumutau severitate de student american feței sale regulate, încordate. L-a apărat un singur ins, un „lung” blond, îmbrăcat neglijent, fluid în mișcări, ochi albaștri, puțin spân, ce poseda, spre surpriza mea, o relaxare intelectuală și un vocabular izbitor de ne-asemănătoare cu cele ce auzeam în jur. Era
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
boală” a creatorului, „singurătatea ideii”, pentru a fi mai „explicit” (deși atunci când un scriitor vrea să fie mai „clar”, nu rareori obscurizează, întunecă ce vrea să spună!Ă, ridicolul, sărăcia, iată câteva dintre „riscurile” creației! Sigur, în acei ani extrem de încordați ce pregătesc „ieșirea în lume”, „izbirea de social”, „bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității în întregime, ceea ce numim, cu un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în paginile proaspăt tipărite ale primului exemplar al utopiei mele, ce se strecurase în sfârșit printre porțile numeroase și perfide ale atotputernicului sistem, și am tresărit: mi-am întors fața către prietenul meu care mă privea fix cu acea atenție încordată cu care vrei să surprinzi un secret. „Ai dreptate, acum, în mine, se vede până la fund!”, i-am spus și el mi-a zâmbit cu acele zâmbete isusiace ale lui din tinerețe, când își pierdea fulgerător sexul și devenea unul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lup? La anchete de acest fel, dânsa s-a interesat, nu se folosesc câini lupi, și apoi... - Nu-nu, doamnă, nu vă mai obosiți; rămâne colonelul cu câinele său, cum am conceput eu scena! Ne-am despărțit de data aceasta cam încordați, iar la a treia convocare, lăsând orice protocol la o parte, cu ochii în lacrimi, directoarea mi-a mărturisit că se află sub presiunea directă a tov. Bujor Sion, șeful secției de propagandă și agitație a c.c., și că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Căldura e spăimântătoare. Numai din când în cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în lumina dimineții (îmi aduc aminte), veneau dubele cu pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a venit fugar din Rusia. Aici a trăit singuratic, departe de ai lui, ca pescar, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
11-12 ani, încă în liceu, Enric Furtună lucra foarte mult cu un oarecare versificator, M.S. Cobuz. Lucrau multe în entuziasmul acela al tinereții. Își scriau scrisori în versuri. Unul scria drame, altul avea mania să le prefacă. Era o muncă încordată, cu folos, menită însă să râmâie obscură. Au lucrat și la o traducere din Wildenbruch, Cântecul vrăjitoarei. Această poemă romantică a apărut în Pagini literare. A fost iscălită de M.S. Cobuz; trebuia să figureze alături și numele lui Enric Furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răsărit al Moldovei, Ștefan cel Mare ridică cetatea Orheiului. La 1 aprilie 1470 este menționat în documente, Gangur, pârcălabul acesteia. Între trei suzerani! După lupta de la Baia urmează o perioadă în care relațiile dintre Ștefan și Matei continuă să rămână încordate. Prinderea și uciderea lui Petru Aron, în 1469, lichidează una din cauzele dușmăniei moldo-ungare, creând condițiile unei apropieri dintre Moldova și regatul maghiar. O înțelegere între Ștefan cel Mare și Matei Corvin se pare că s-a realizat în anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acesta, se regenerează periodic”. Parcurgerea acestui traseu vertical revigorează ființa lumii și provoacă întoarcerile la faza incipientă a fertilității universului - copac. Și feciorul care aude plângerea copacului lumii devastat periodic apucă pe un drum mitic, sub protecție solară: „Lua arcul încordat,/ Cel ce-i bun de săgetat,/ Și-o sicreată/ De săgeată./ Toate-n brațe le lua,/ Cărăruia apuca,/ Cărăruia cam sub soare,/ Ca să meargă-n vad la mare” (Dobrogea). Tot pe un drum, ceva mai mic, li se revelau și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
A comandat lucrarea "Boalele de urechi și vegetațiile adenoide din școală" și a demarat o campanie de sănătate în rândul copiilor 24. În februarie 1911 a împărțit copiilor săraci rechizite școlare din fondurile "Casei Școalelor"25. A desfășurat o muncă încordată și susținută în Cercul "Deșteptarea sătenilor", înființat la 1909, și la foaia acestuia, "Vestitorul Satelor" a cărei prima apariție datează din 1912. Dacă cercetăm această publicație care a ajuns să se bucure de o mare popularitate, constatăm că Gh. Rădășanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Întregi? Sabin Ghergariu către Plen: Eu m-am desprins de multă vreme Și astăzi sfaturi nu mai dau Acelora ce “a priori”, Prea bine știu, că: nu au cap. Dr. Stan - LCSV -București, unui coleg ce recomandă: Din munca noastră Încordată avem doar două rezultate: Recomandări planificate Și-ncurcături recomandate. Dar dacă pe linia cercetării științifice am reușit să ne impunem, pe linia Învățământului am regresat tot mai mult. Studenții au fost transformați În forță de muncă (culesul porumbului și a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un Dumnezeu al meu, o păpușă din gumă, ferfenițită...". Poezia, chiar și astăzi, chiar și în formele ei cele mai profane sub aspect religios, păstrează ceva din energia originară. Eu cred că aș putea să cred și stau mereu în încordată așteptare, pentru că El ba e aici, ba dincolo, ba nicăieri dar peste tot, ba acum, ba oricând, ba niciodată dar mereu. Care au fost modelele tale culturale? Cum ai ajuns la ele? Cât de rușine ți-a fost când cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ajunge la sapă de lemn”. La 11 martie, preotul consemna: „Se aude că a venit armata la Huși (reg. IV din Iași). Pe la 8 dim. văd soldați postați la Haimoti spre Corni. Dumnezeu știe ce are să fie ...”. Situația devenea din ce în ce mai încordată. Sub amenințarea cu noi distrugeri, administratorii moșiilor Târzii și Corni s-au arătat dispuși „a mai lăsa mult din pretențiile sale la încheierea noului contract de învoieli agricole”. În dimineața zilei de 9 martie, frământările semnalate de câteva zile la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu jula. În seara asta Herman se dăduse pe „nemb” și capul Îi tot cădea pe tejghea. Whitey tropăia În sus și-n jos de-a lungul barului după cineva să-i facă cinste. Băieții din bar stăteau imobili și Încordați, strîngînd paharele În mîini și vîrÎndu-și iute restul În buzunare. L-am auzit pe Whitey spunîndu-i barmanului „Ține-mi ăsta, OK?”, apoi i-a dat cuțitul lui mare, cu arc, peste bar. Băieții ședeau tăcuți și Întunecați sub lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de amândouă felurile.“ „Nu, nu, nu, fiu! ca să urmăm șirul, căci, știi, George va fi mai mare decât tatăl și decât bunicul lui, și fiul trebuie să-i urmeze.“ Crezui că glumea sau că mă tachina, dar văzându-i expresia încordată mă cam sperie această mentalitate cu care nu eram obișnuită. „Dragă Elena, de zici mai mare decât... este fiindcă îi găsești mari, și aceasta după faptele lor. Așteaptă să facă George lucruri mai mari ca ei și atunci vom vedea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
om care emana autoritate în chip natural, cam în felul în care-o făcea Zaharia Stancu, spre a lua un exemplu din lumea literară prin care am trecut. Atât că Stancu își domina mediul intimidând, creând în ceilalți o așteptare încordată, în timp ce Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
stat acolo de urât, neștiind ce să fac, răscolind toate ziarele, fără să le pot ceti, când deodată, pe la oarele 3, văd doi francezi care lornetau 175 marea cu multă atenție. "Ce să fie?", gândii eu, căci, cu toată ațintirea încordată a ochilor mei, nu puteam distinge nimic. Mi-am luat deci îndrăzneala, deși nu-i cunoșteam, să-i întreb ce văd pe mare. Atunci unul dintre ei îmi răspunse foarte politicos: Vedem ceva, dar noi singuri nu știm ce. Vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mea, mi se părea că au să-mi cadă în cap. În 45 de minute am scoborât muntele pe care îl suisem în 6 ceasuri. Cursă fantastică, în care era de admirat ghibăcia și puterea călăuzilor care, cu picioarele mereu încordate, nu pășeau, ci lunecau brăzdând pământul cu călcăile fără să îngenuncheze o singură dată, ceea ce ar fi avut de efect răsturnarea săniei și căderea noastră în prăpastie. Mă rog, când m-am văzut jos, mi-am făcut cruce; mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
venită din Rusia, oameni veseli și comunicativi dar purtând nostalgia patriei pierdute și neputând scăpa de accentul tipic rusesc, cu litera „l” pronunțată foarte moale. Un ungur, foarte isteț dar vorbind cu inconfundabilul accent unguresc, pronunțând toate vocalele cu gura încordată (ä, ö, ü). Se spunea că un azilant este un om care în viața lui a piedut totul, în afară de accent. Un ceh cu multă personalitate și cu mult simț al umorului și mulți, mulți alții. Această perioadă a fost pentru
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
spun. Șăfu era îmbrăcat tot timpul într-o uniformă pe care în anii ’90 habar n-am de unde și-o procurase. Și uniforma era destul de mică. Îl strângea. Mai ales la umeri. Să-și sufle nasul era o performanță. Mușchii încordați anunțau c-or să distrugă țesătura. Cusătura. Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
murdară de ciment, și deodată ființa de lângă mine a adunat în căușul palmelor o grămăjoară de nisip și mi l-a aruncat în ochi. Fără motiv, așa, absolut aiurea. Inexplicabil. Țin minte buzele strânse cu dușmănie, așa, hain, subțiate. Ochii încordați așteptând o reacție a mea care trebuia să vină și să-i dea satisfacție. Un pumn de nisip care îmi încețoșase vederea. Ar fi trebuit să plâng. Asta și aștepta ființa care fugise la câțiva pași mai încolo, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru ca timpul să treacă mai repede. Dimineața, febra debarcării a făcut ca un hamac să rămînă liber, iar eu m-am așezat În el. Ca sub o vrajă, mă simțeam de parcă În mine ar fi scăpat din strînsoare un arc Încordat care mă ducea fie Înspre noi Înălțimi, fie mă cobora Într-un abis, nu știu precis... Alberto m-a trezit cu o zgîlțîire lipsită de delicatețe: „Pelao∗, am ajuns.“ RÎul se lărgise În fața ochilor noștri, dezvăluindu-ne un oraș plat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
oligarhiei marilor proprietari, a trustmanilor și a cavalerilor de industrie, protejați de cercurile palatului.“ (Viața românească, decembrie 1972) „Am moștenit o țară frumoasă și bogată Și-i vom spori avutul și faima-i vom spori Prin faptă vitejească, prin muncă încordată, Cu-avântul ce Partidul în suflet ni-l sădi.“ („Am moștenit o țară“, Luceafărul, 13 august 1977) „Zilele când marele forum al Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român își desfășura lucrările, cu participarea entuziastă a reprezentanților tuturor categoriilor sociale, ne-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
îndesat capul porcului cât am putut pentru ca nu cumva să se vadă, o parte din pulpă ieșise afară. Normal că piciorul atârnă și zgreapțănă asfaltul cu copita în urma noastră. Săltăm sacoșa cât putem de sus, cu brațele îndoite și bicepșii încordați, o cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e doar cărăușitul în vremi de restriște, mă opresc aici, fără să mai descriu cum, după ce ne-a văzut, mama
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
câteva. Eu trebuia să mă urc cu tălpile pe unul din genunchii lui (pe celălalt, lipit de podea, își sprijinea corpul) și să stau dreaptă și cu mâinile în sus, ca o statuetă a libertății, ca un porumbel al păcii încordat, prinsă bine de picioare de brațele lui destul de puternice. Horor. Toată simpatia mea pentru el a dispărut din cauza tălpii mele care nu se simțea bine pe genunchiul lui. Talpa mea de fetiță încă pe genunchiul de aproape bărbat al acelui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]