2,268 matches
-
s-o încurce, poate mă vedeam cu un copil. Eu credeam că rezolvase singură până atunci, nici nu-mi închipuiam. Se sprijinea de brațul meu, vorbind stins, urându-mă probabil din tot sufletul. În sfârșit am respirat tare, m-am încruntat și am rămas rece rece rece. S-a urcat în taxi. Eu i-am plătit taxiul în avans, ca un om mare. Nu am nici o însușire pozitivă din cele exprimate până aici. Eu nu sunt deasupra lucrurilor despre care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la care ajunsese în urma unor îndelungate meditații. După ochii exploratorului, următoarele descoperiri ale nevestei lui Samuel fură lumina și propriile ei palme. Cum se aflau într-o cameră semisferică albă și lucioasă, tânăra femeie începu să clipească și să se încrunte, acoperindu-și fața cu mâinile. Surpriza luminii violente făcu loc întâlnirii cu palmele: își privea degetele lungi, ținându-le între ochi și sursa de lumină din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pardoseala după program. Vestea m-a bucurat și m-am închipuit deja singur în restaurant, adulmecând rămășițele unei zile pline în timp ce mă sprijin în coada măturii. O să fie lună, vă promit, îmi stătea pe limbă să spun. Ceilalți angajați se încruntaseră, probabil că le venea să-și tragă palme. Se vedea cât colo că le e ciudă pe mine. Cu o jumătate de oră înaintea închiderii, ca un fel de confirmare a bănuielilor mele, Răzvan a desfăcut două pungi cu cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unul din noi alunecă și nu mai poate merge, celălalt să-i vină în ajutor. Eu atunci mai vreau un om, zise tânărul. Ce vor face ceilalți aici, la intrare? Mai bine să vină cu mine. Bărbatul mai vârstnic se încruntă în lumina lanternei. - Bagă de seamă că eu sunt șeful aici. E de datoria mea să gândesc cum trebuie procedat mai bine și câți oameni trebuie să aibă fiecare. Mai vrei să-ți iei un om? Foarte bine. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect. —N-ai de ce. Cred că știu despre ce e vorba. Sophie se încruntă, părând surprinsă. —Ce vrei să spui? — Ce are, bineînțeles. Mă uitai lung la ea, neștiind ce să cred. Părea că vorbim despre două lucruri diferite. —Ai niște antihistaminice la tine azi? — Da. Sophie își pipăi buzunarele, dar nu găsi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bucluc? O cunoști mai bine decât mine. Sophie își stinse țigara în pachetul gol, perplexă. Păi, dacă-i pe-așa, nu, nu cred. Vi e o persoană tare de treabă, pe cuvânt, lăsând la o parte aerele și fițele. Se încruntă. Nu înțeleg. Vrei să spui că i-a dat cineva medicamentele pe ascuns? Ridicai din sprâncene. —Cum altfel? Asta dacă nu-ți vine în minte alt motiv pentru care a cam început să se clatine, după cum zicea ea. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Vi acum. Nu, nu la asta mă refer. Ascultă. Și se petrecu marea minune: Hugo și cu mine tăcurăm în același timp. În liniștea neobișnuită, dincolo de ușă se auzea ceva care semăna cu scâncetul slab al unui cățeluș. Hugo se încruntă. —Ce naiba? Vi! Vi! Ești acolo? Apăsă pe clanță și împinse ușor ușa. Scâncetul părea că se aude din ce în ce mai tare. Hugo se uită la mine cam îngrijorat. Hai, zisei eu, nerăbdătoare. Deja nu mai putea de curiozitate. Deschise și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a ucis-o pe fata pe care am găsit-o moartă în canal. Shirley Lowell. Sophie amuți. —O, Doamne! zise ea, abia respirând. O, Doamne! Părea pe punctul de a face o criză; tremura din cap până în picioare. M-am încruntat, surprinsă fiind de reacția atât de violentă pe care o avusese față de afirmația mea. La urma urmelor, cine era Philip Cantley pentru ea? După care Sophie începu să plângă. Printre lacrimi, zise: Ar fi putut să te omoare! Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nou director artistic. Ben e în stare să preia cârma până când putem numi pe cineva, dar, de fapt, cu cât rezolvăm mai repede lucrurile, cu atât vor fi cu toții mai mulțumiți. Nu și Ben, zisei eu, de colo. Margery se încruntă. — Păi, asta trebuie discutat. Vreau să zic că s-ar putea ca persoana pe care o va numi să vrea să lucreze cu el, cum a făcut și Philip. Desigur că, din punctul lor de vedere, ar fi foarte util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se mai vede. Își dădu capul pe spate în direcția noastră. O linie roșie, abia vizibilă, îi străbătea pleoapa dreaptă. Nu știu de ce s-au ambalat băieții așa de tare. Presupun că aveau și ei altele pe suflet. Ben se încruntă. Păi, cred și eu. Nu e cea mai bună atmosferă pentru nici unul dintre voi - cadavre peste tot, poliția care se flutură pe aici. A trebui să dau o declarație azi de dimineață și mi-era destul de teamă, deși n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de sânge. — Bineînțeles că poți, zise MM cu simplitate. Doar n-o să te lași descurajată de o glumiță stupidă. Dacă vrei, putem repeta scena mâine după-amiază. — Cum crezi tu, zise Tabitha, supusă. Acum ar trebui să te întorci, zise MM încruntându-se. Pauza aproape că s-a terminat. Thierry și Sally o escortară pe Tabitha, urcând scara unul după altul, ca o gardă regală. Noi ceilalți, dându-ne seama cât timp trecuse, am început să ne îndreptăm în aceeași direcție. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Arapooish, căpetenia tribului crow. Să tot fi avut vreo cincisprezece ani când l-am citit, eram un băiat romantic și mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bău până la ultima picătură. Asta păru să-i dea curaj, pentru că lăsă sarbacana și se apropie încet de enormul buldozer care îl speriase atunci când sosise. Se opri la vreo doi metri, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare și se încruntă. Începu să se miște încet în jurul mașinii, studiind-o, dar cu mușchii încordați, gata să dea o săritură dacă unealta se mișca. — Nu te teme. Nu-ți face nimic. Stă liniștită. Moartă. Înțelegi? Moartă! Kano nu păru convins, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Yubani-i n-au nevoie de ajutorul albilor, se justifică José. Tu ești diferit... Un alb diferit... — Ei pot face mai mult decât mine. Unul este jurnalist. Știi ce e asta...? Indianul făcu un efort să-și amintească. Închise ochii, se încruntă caraghios, ca și cum ar fi căutat ceva în memorie, dar până la urmă, negă printr-un gest: — Nu, admise el. Cred că nu erau jurnaliști la Misiuni... E un fel de medic...? — Nu. Sunt oameni care scriu... Cărți, ziare, reviste... — Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spuse luându-mă în brațe. Trebuie să îți spun ceva. Mi-am mutat privirea, fixând-o pe ochii ei albaștri. Știi ce se va întâmpla în curând. Nu avem prea mult timp, dar trebuie să îți spun ceva. M-am încruntat la auzul vorbelor ei. Când eu am pășit în luna cealaltă, mi-am luat un angajament. Am devenit îngerul tău protector, Ana. Sunt cu tine în fiecare secundă din zi sau noapte. Te veghez mereu și am grijă să nu
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
glossy? Jake și-a clătinat buclele lucioase. —Deloc. E tipărită pe hârtie ecologică. E o revistă pe tema reciclării. O revistă despre ciclism! a exclamat Lotti încântată. —RE-ciclare! Sprâncenele perfecte pentru o reclamă Calvin Klein ale lui Jake s-au încruntat în semn de iritare. —Se numește La Gunoi! Poate fi procurată din magazinele cu mâncare sănătoasă, de la zarzavagiii care vând produse organice aprobate de Asociația Agricultorilor sau prin abonament, de la mine. La care, Jake a aruncat în jur o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mână. — Dacă n-ar fi fost Amanda Hardwick, atunci nu te-aș fi cunoscut pe tine. Dacă Amanda ar fi fost numai nițel mai puțin îngrozitoare, probabil c-aș fi rămas în New York. Jake își privea ceasul și se uita încruntându-se la orarul afișat în stația de autobuz, gândurile lui Alice au zburat înapoi la cele două săptămâni profetice în care viața ei se schimbase pentru totdeauna. Totul a început atunci când Sherry, asistenta ei, a bătut la ușa biroului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frumoși sau aveau progenituri care alergau fericite prin grădini sau, mame și prunci la grămadă, săreau pe plase din acelea elastice, rotunde și vaste, care deveniseră, în mod evident, accesoriul obligatoriu al anului. Asta cu excepția copiilor, desigur. Amanda s-a încruntat gânditoare. Era limpede din paginile deschise în fața ei că la momentul respectiv pruncii erau și mai la modă decât plasele elastice. La un nivel subconștient, Amanda știa asta deja; în fond, participase la destule ședințe ale revistei Style la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de mereu absentul Fergus. —E o chestie intimă, nu? Amanda a ridicat din umeri. În orice caz, a trecut ea mai departe cu lejeritate, în final, Laura l-a trimis la o tabără de spermă. —Tabără de spermă? s-a încruntat Hugo. Ce naiba mai e și asta? E cea mai la modă chestie în rândul bărbaților de peste treizeci de ani care au probleme de concepție, a spus Amanda. E ceva în genul Factor Kripton pentru puțe. Chestiile astea sunt construite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Graydon, dar, aha, uite inbox-ul meu, îmmm, nu, să-l ia dracu’, încă nu mi-a dat nici un răspuns. Iar cei de la Vogue tot nu s-au hotărât încă în legătură cu articolul ăla la persoana întâi, cu nașterea. Amanda s-a încruntat. — Dar dacă tot sunt pe Internet, atunci o să reconfirm data venirii asistentei Harris. Ar trebui să ajungă mâine. Mary-poppins.co.uk, a bolborosit Amanda numai pentru ea, tastând adresa de e-mail a agenției care o trimitea pe asistenta maternală. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
placentă. —Ce-i cu ea? a întrebat Hugo. —Eu voiam s-o transform în pateu. Am găsit o rețetă grozavă on-line. Dar, când am cerut-o, mi s-a spus că e prea târziu. O aruncaseră deja. Jake și-a încruntat sprâncenele. —Ce vreau să zic e că eu sunt tatăl. Am drepturi asupra placentei ăleia. Presupun că da. Hugo fusese mai mult decât fericit să renunțe la acest drept. —Oricum. Jake și-a terminat laptele, s-a prelins de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-mi fie respectate. Eu impun ore clare pentru somn, pentru mese... Sună grozav, a întrerupt-o încurajator Hugo, mărind la maxim doza de șarm. Încă nu se dăduse bătut. Cu toții avem nevoie de puțină disciplină. Asistenta Harris s-a încruntat. —Domnule Fine, obiceiurile la care m-am referit se aplică doamnei Fine și copilului. Nu vă propun să supraveghez și alte persoane din familie. Obiceiurile asistentei Harris, lipite cu viteza fulgerului pe pereții din camera copilui, îi dădeau dureri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cineva care a fost divorțat. Nu acceptă ca în adresă să existe cifra trei, iar casa nu trebuie să aibă ușa de la intrare vopsită în altă culoare decât verde. Hugo și-a frecat ochii obosiți. —E ridicol! Neil s-a încruntat. Fine, eu nu-ți cer părerea. Eu îți cer să le găsești o casă. —Sigur, Neil, a răspuns Hugo grăbit. Își amintise că opiniile caustice și sentimentele personale erau un lux pe care nu și-l mai permitea. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și-a adus din nou aminte de strălucitele discursuri ale Amandei despre cum nu există nici o bucurie mai mare decât să ai grijă de un copil. Desigur, asta până când Amanda fusese nevoită să aibă grijă de unul la modul real. Încruntându-se, Hugo și-a dat seama că era imposibil să explice toate astea fără să pară că vrea să se scuze. Dar, ținând cont de felul în care Alice se uita la el - pe jumătate disprețuitoare, pe jumătate amuzată - Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la vremea lui, mutase nenumărate oglinzi peste defectele din ziduri, Hugo s-a oprit. Din nou s-a trezit întrebându-se, așa cum făcuse și în bungalow-ul Osokozi, dacă astfel de gesturi, cândva firești, erau, strict vorbind, corecte. Hugo s-a încruntat. Era ciudat cum gânduri de genul ăsta îi tot dădeau târcoale în această perioadă. Și mai ciudat era cum, printr-o conexiune ascunsă, aceste gânduri îl făceau să-și amintească de Alice. Aproape că era ca și cum Alice devenise conștiința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]