1,768 matches
-
ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În primul rând oficialități de toate gradele, cei de la Institut, de la facultate, În genere, oameni maturi, câțiva tineri, despre care cu greu puteai spune dacă erau sau nu studenți; În nici un caz genul de tineri care provoacă vorbitorul cu Întrebări Încuietoare. Am Înțeles de la profesorul Stan că aceasta ar fi asistența obișnuită a unui asemenea loc - sală de consulat, bibliotecă străină. Cei de acolo, spunea el, nu au cine știe ce interes să le frecventeze ca să nu fie prost văzuți. Dar erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai clar, până când mama a ajuns să țipe. Ce s-a întâmplat, mami? am întrebat eu îngrijorată. — Se pare că nenorocita asta de încuietoare s-a stricat, a zis mama. Atunci chiar că mi s-a făcut frică. Mama nu folosea niciodată cuvântul „nenorocit“. Când tata zicea așa ceva, mama îl certa și-i spunea să zică, în loc, „nefericit“. însemna că situația era gravă. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
interiorul minunatei noastre case. La auzul cuvintelor ălora am început să plâng cu niște lacrimi zgomotoase, înspăimântate și pline de vinovăție. Termină, a șuierat mama către Claire. Și așa nu-i e bine. Apoi: — O să chemăm pe cineva să repare încuietoarea, a spus mama nerăbdătoare. Stai aici, ai grijă de Anna. Eu mă duc la doamna Evans ca să sun pe cineva. Imediat ce mama a dispărut, Margaret și Claire m-au regalat cu niște povești de groază despre fetele din clasa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aici, ai grijă de Anna. Eu mă duc la doamna Evans ca să sun pe cineva. Imediat ce mama a dispărut, Margaret și Claire m-au regalat cu niște povești de groază despre fetele din clasa lor. Și lor li se stricaseră încuietorile de la casă și nu mai intraseră niciodată înăuntru. —A trebuit să se ducă și să trăiască la groapa de gunoi, a zis Claire. Și să se îmbrace în zdrențe. —Și în loc de pernă avea o cutie de fulgi de porumb, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
omul n-a venit. După-amiaza a trecut și a venit seara, umbrele s-au alungit și temperatura a scăzut. Iar eu știam ce trebuia să fac. Trebuia să mărturisesc. Tata a ajuns acasă înaintea omului ăluia. S-a dovedit că încuietoarea nu avea nimic. Mama folosise altă cheie. Dar era deja prea târziu. Eu spusesem deja tot în încercarea de a îndrepta răul pe care îl eliberasem în univers. 38tc "38" M-am hotărât să nu folosesc povestea oului de Paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șurubelniță scurtă și subțire. O port tot timpul cu mine, îi explică acesta, se întâmplă de multe ori să trebuiască să intru în mașinile noastre fără ca șoferul să fie de față. E un dispozitiv universal care se potrivește la toate încuietorile auto. Toma sări jos de pe scară și îl invită pe Voicu să se apuce de treabă. La a treia încercare, acesta reuși să rotească butucul din mâner și deschise portiera. Curios, polițistul îi ceru lui Voicu să vadă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să vadă și el scula pe care acesta o folosise. Deși în activitatea lui văzuse destule instrumente folosite de spărgători, dispozitivul lui Voicu era o noutate. Eu l-am inventat! se lăudă mândru acesta. Așa cum v-am spus, deschide orice încuietoare tip yale și, ceea ce este cel mai important, nu deteriorează de loc butucul. Încuietoarea rămâne intactă și poate fi folosită mai departe. Ah, continuă el dându-și seama cu cine vorbește, fiți liniștit! Nu există decât un singur exemplar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
văzuse destule instrumente folosite de spărgători, dispozitivul lui Voicu era o noutate. Eu l-am inventat! se lăudă mândru acesta. Așa cum v-am spus, deschide orice încuietoare tip yale și, ceea ce este cel mai important, nu deteriorează de loc butucul. Încuietoarea rămâne intactă și poate fi folosită mai departe. Ah, continuă el dându-și seama cu cine vorbește, fiți liniștit! Nu există decât un singur exemplar din chestia aceasta, cel pe care îl țineți în mână, iar imediat ce ies la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bucățică din prăjitură, de ce să mai scormonească rahatul? Ăștia-s mai hoți ca noi! Da, dar ei fură în mod oficial și se bucură de protecția tuturor instituțiilor. Toți fură, asta fac oamenii dintotdeauna. Din acest motiv au fost inventate încuietorile, nu-i așa? rânji Vlad, cu satisfacție. Ei, mai sunt și oameni care nu fură, spuse Boris candid. Nu cred. Ba, da. N-au nevoie s-o facă, nu le lipsește nimic. Atunci înseamnă că au furat părinții lor, bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce îl aproba dând din cap. Îl știa bine pe socrul său, nu se formaliza pentru un mandat. Atâta rău cât găsise ușa casei contabilului deschisă. Din moment ce își pusese în gând să cerceteze ceva, nu se împiedica el de o încuietoare. Când au venit aici rușii? întrebă el. În urmă cu ceva mai mult de jumătate de an. Și, așa cum ți-am mai spus, sunt basarabeni, nu ruși. Tot aia. L-ai declarat dispărut pe Vișinescu ăsta? Nu. De ce? Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să-l convingă atât pe el cât și pe agentul Pohoață să uite de cele câteva ceasuri petrecute acolo. Imediat ce lucrurile se liniștiseră, se grăbise să urce la peștera vâlvei. Remorca și containerul erau nemișcate. Se plimbase în jurul ei, cercetând încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își plimbase mâinile pe suprafața metalică, rece și dură. Vâlva era înăuntru, peretele vibra ușor, ca și cum, dincolo de suprafața dură, un lichid dădea în clocot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se dădea zvoană de primejdia vreunei năvăliri. Pentru o mai mare eficiență, porțile au fost făcute sub formă de turnuri, din piatră masivă și meșteșugit îmbinată. Iar porțile propriu-zise au fost cioplite din lemn de stejar, bine ferecate și cu încuietori zdravene. Toată trebușoara asta - spune legenda, dar și istoria - s-a petrecut prin secolul al XIII-lea. Triada: geografie, istorie, cultură Este bine cunoscut faptul că poporul francez e un mare creator de cultură. în toate componentele acestui vast domeniu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
iubire... Cu mentorii aceștia înțelepți, în confruntările de idei eu eram de obicei primul care renunțam la arma logicii, încercam să mă opresc de pe pista aberantă, până la urmă trebuia să plec trântind niște uși - ultima trântită era totdeauna cea cu încuietoare ruginită de la WC BĂRBAȚI, unde rămâneam de la un sfert de oră în sus blocat în cabina de o persoană. Aici încercam să scap de toată încărcătura nervoasă contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva minute de zăcere în veceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
era un vechi carnet prăfuit și plin numai de mizerii. Era, pesemne, de foarte multă vreme acolo, căci era acoperit peste tot cu atâta praf, încât nici culoarea palidă, care era așezată dedesubt, nu se mai putea distinge limpede, iar încuietoarea îi era mică și mâncată toată de o rugină groasă. M-am chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
special - de mecanisme și comenzi de distorsoare. În același timp, ușurat și descumpănit, Gosseyn se întreba ce să facă, Yanar fiind eliminat. Desigur, acest fapt nu schimba situația: omul era jenant, nu periculos. Gosseyn se îndreptă spre fișiere. Toate aveau încuietori magnetice, dar le putea deschide lesne cu ajutorul creierului secund. Fiecare sertar cedă Dosarele erau constituite din plăci de plastic analoge catalogului palatului pe care i-l arătase Nirena atunci când el se găsea în corpul lui Ashargin. Echivalentul a nenumărate pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
băuturi decât cele oferite de restaurantul nostru? Asta este cu desăvârșire interzis! Ia controlați, băieți, ce are dom' profesor în geantă! Băutură adusă de-acasă? Curelaru se apleacă iute și înhață servieta ponosită a profesorului. Clapeta nici măcar nu mai are încuietoare. Se dă peste cap pur și simplu. Profesorul Panciu protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament nebun, de la unul la altul, ca la handbal, în jurul mesei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-a agățat de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza cu cheia, și am auzit cum mama trântește de mai multe ori capacul, gâfâind în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se pudrează, și-l scoate pe Pulănescu din gură și vrea să mergem să mâncăm. Și mergem la Kreutzer, și mâncăm și bem, de parcă asta ar fi ultima noastră zi. Nu avem multe să ne spunem. Nimeni nu pune întrebări încuietoare când e târât în patru labe spre ceruri. Nu eu acela care să o înspăimânte. Sunt prea speriat de cutremure sau de pericolul nuclear sau de invazia extraterestră sau de Ziua Judecății de Apoi, care mă va despărți de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apare un nevoiaș adevărat, cu un cuțit mare, aderă la toate ideile astea noi cu împărțirea bogăției. — Deschide, spuse el arătând cu lama cuțitului. Martina potrivi cheia oftând greu. Bun, mi-am spus eu. Ușa ei are o mulțime de încuietori. Care s-o ferească de neplăceri. M-am întors. Ce urma? Nu știam. Probabil că nici el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
orbecăit până la ușa dormitorului și, când am deschis-o, s-a făcut o penumbră albăstrie, căci fereastra era plină de arbori negri și stele. Era o lumină tristă și pură. Mi-am trântit valiza lângă pat și i-am deschis încuietorile. Fără să-mi scot ca nadiana (doar gândul îmi făcea rău), am scotocit după pijama, dar până la urmă am lăsat-o baltă. Începusem să lăcrimez și să-mi curgă nasul de frig. Mâinile îmi înghețaseră cum nu le mai simțisem
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
datorită cine știe căror experiențe, cunoștea bine țările acelea - se străduia să găsească răspunsuri la șuvoiul de întrebări ale lui Gajus. Toate aceste personaje erau înghițite de sălile interioare, ore în șir. În spatele ușilor din lemn vechi de cedru, cu încuietori din fier forjat, se întâmpla ceva ce ei n-ar fi visat niciodată să obțină sau nu și-ar fi închipuit că ar fi fost cu putință. „E o întâlnire cu Roma cum n-a mai fost vreuna până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
picătură de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea îngrozit. Intră în clădire; trecea dintr-o cameră în alta, fără să spună nimic, doar privind în jur. Văzu încuietorile scoase, ușile atârnând în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă prinseră de umăr. Un al doilea polițist își așeză chipiul plat și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de portieră. Impactul frontal comprimase secțiunea din față a compartimentului pentru pasager, împingând puternic ușile în încuietori. Un infirmier de ambulanță se întinse către mine și-mi tăie mâneca dreaptă. Un bărbat tânăr, într-un costum închis la culoare, îmi trase mâna prin geam. Când acul hipodermic îmi pătrunse în braț, m-am întrebat dacă doctorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]