2,323 matches
-
mare și rece, în care nu se mai auzea absolut nimic (ghinionul românilor, pentru ceilalți era subtitrareă când începeau dj-ii. Plus că amorțeai, stând într-o rână și uitându-te la Visul lui Liviu. (vezi Explicațieă Joc. Cea mai amuzantă îndeletnicire când mai ești cel puțin cu o persoană: la prima intersecție, unul dintre voi spune în ce parte mergeți și tot așa. Nu ai nici o șansă să te rătăcești, dar nici nu știi unde poți ajunge. Misterios și neașteptat. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ajunge la expresie, ci de acceptarea faptului că ceea ce fac eu merită", spune el pe prima pagină a caietului negru, în februarie 1993. Pentru ca un an mai târziu, februarie 1994, să noteze: "Scrisul a început să mi se pară o îndeletnicire atât de lipsită de sens și de plictisitoare, încât singurul lucru care m-ar salva ar fi să scriu o carte scârboasă. O carte detestabilă. Centrată în jurul unui personaj detestabil". Să cauți salvarea de plictiseala și lipsa de sens a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a impasului major săpat de spectaculoasa dezvoltare a științelor. "Rămânerea în urmă" a metafizicii a generat o împingere în fundal a unei mari părți a universului său problematic și a ridicat imperativul unor noi soluționări, menite să reconfere demnitate supremei îndeletniciri spirituale și să recâștige domenii de exercitare teoretică (țintind astfel o reinvestire a funcției sale de păstor al tuturor temeiurilor). Totuși, fără a ignora edificiul conceptual clădit în jurul structurilor fundamentale ale Dasein-ului, filosofia contemporană a tentat recuperarea și revalorizarea sensului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care pornesc de la o concepție superioară asupra interacțiunii sociale. Astfel, dialogul cu celălalt se bazează pe intuirea prealabilă care unifică într-un întreg toate determinările mutual-semnificative și îngăduie disponibilității empatice fundamentale solidarizarea între egali. Această intuiție izvorăște dintr-o lungă îndeletnicire cu auto-observația și se întemeiază în terenul solid al unor atitudini vitalizante pe care fiecare și le obține pe cale reflexivă. Nu-l poți cunoaște și accepta pe calălalt dacă în prealabil nu te-ai cunoscut pe tine. Și nu poți
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în multe privințe orientarea demersului și forma de prezentare a produsului său (formă care nu poate fi redusă la conotația restrictivă care o opune riguros conținutului, cele două categorii întreținând o relație de interdependență probată de-a lungul veacurilor de îndeletnicire teoretică științifică sau filosofică). A fi conștient de sine înseamnă a fi înțelept, iar a fi înțelept înseamnă a așterne un acoperământ de viziune conceptualizată peste un dat obiectiv prin definiție modelabil, prelucrabil, convertibil în limbajul unei raționalități culturale. Astfel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care o vizează și Aristotel atunci când afirmă că "știința constă în cunoașterea generalului, iar activitatea practică și rezultatul ei au loc întotdeauna în domeniul individualului"63. Această activitate rămâne în domeniul strict al aplicativului post-epistemologic (sau extra-epistemologic) și circumscrie grupul îndeletnicirilor care îl presupun, în psihologie mergându-se până la teoretizarea unor tipuri diferite de inteligență (specifice fiecare tipului de preocupare căruia i se dedică). Se omite în argumentarea vianescă a acestui model de valori teoretice însăși poarta concretă de acces către
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de obiectul cercetării și de comandamentele neutrale ale sale). Aceste limitări marchează ceea ce în obiectivitate reprezintă granițele unei teorii științifice, revelând unitatea funciară a acesteia cu interioritatea originară și interdependența celor două categorii ale realului în câmpul celei mai înalte îndeletniciri spirituale. Prin urmare, de foarte multe ori, în cercetarea științifică (la fel ca și în cea filosofică) primează perspectiva, unghiul de vedere, și nu exclusiv obiectivitatea, chiar dacă adevărul cere purificare de detaliul personal și subiectul cunoscător trebuie să înlăture veșmântul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cumințenii lucrătoare, a unei strădanii specifice condiției obișnuite a îndelungii exersări. El joacă cu sine însuși un joc al subtilelor angajamente și își îngăduie în exercitare aptitudinală exact atâta cât o permite alternanța noetică pe care o cere însăși materia îndeletnicirii sale. De aceea reflexivitatea acumulează și depozitează, pentru a găsi apoi fericita oportunitate a inserției cruciale, ea asumând o responsabilitate măsurată, prudentă, în armonie cu timpii esențiali ai constituirii unei opere. Fie că funcționează mai aproape de intuiție, fie că abordează
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
edifică atitudinea estetică. El invocă în permanentă căutare de semnificații cunoașterea de sine pe care i-o prilejuiește întâlnirea cu opera și se bazează pe ea dincolo de relația estetică strictă, construindu-și experiența de viață pe tezaurul acumulat în îndelunga îndeletnicire cu arta. Nu numai prescripția riguroasă și nudă a sfatului direct își poate atinge ținta atitudinală ci, adeseori, pilda conținută în universul unei creații artistice are darul de a rezona în sufletul în chip corespondent predispus la chibzuită strategie metabolizantă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și care îi revelează ascunse meniri ordonatoare în contextul unei inserări mutual-participative. Decisive devin aici calchierea paradigmelor cognitive lăuntrice pe tipul de cunoaștere comunitar și utilizarea aptitudinilor intuitive în demersul relațional. Iar intuiția unificatoare prealabilă însăși izvorăște dintr-o lungă îndeletnicire cu auto-observația, fiind deci o consecință a unei vaste experiențe. În calitatea ei de condiție de posibilitate a întâlnirii cu celălalt, conștiința intuitivă de sine o fundamentează pe cea a obiectelor lumii într-o modalitate în care aceasta din urmă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
capătă prin mijlocirea înțelepciunii o dimensiune regulativă și o importanță de prim rang. Departe de a deveni supremă achiziție a unei ascuțimi îndelung exersate, o asemenea raportare trebuie să coboare în cotidianul reflectărilor individuale și să capete statutul unei comune îndeletniciri. Aerul unei prea depărtate determinări se risipește îndată ce tărâmul aplicativ concret cere aproape o dată cu fiecare angajament major pliere aptitudinală pe sarcina pe care o conține. Iar imaginea omogenității adaptative sociale care definește stadiul de civilizație actual confirmă universalitatea implicării aptitudinale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
s-au năpustit asupra Europei secolului al V-lea. Barbarii cruțau adesea mânăstirile deoarece se temeau de presupusa putere vrăjitorească a călugărilor. Aceștia din urmă au căutat întotdeauna să cultive în rândul populației laice legendele cele mai misterioase legate de îndeletnicirile lor. Acest fapt va fi exprimat de Edmond Rostand (în Cyrano de Bergerac, actul al III-lea) în felul următor: "Să fie oare un bărbat? Să fie oare o femeie? Oh! Este un călugăr franciscan!" În realitate, călugărul se poate
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
versuri, când zburzi printre cuvinte, când te joci periculos de ușor cu ele, le mângâi, le pipăi, le miroși, le auzi în tine, le vezi înșirate pe hârtie, când ești amețit, uluit de abolirea ciudată a timpului datorită acestei fantastice îndeletniciri de-a umple ungherele goale ale zilei cu pânze extraordinar de fine, de monstruoase în geometria lor subțire, acaparatoare... (mă obsedează din copilărie fragilitatea amenințătoare a plaselor de paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de rouă, între scaieții câmpului, am așteptat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de artă. Surprinzătoare vor fi, pentru unii, afirmațiile lui Ibrăileanu despre impotența fundamentală a criticii literare: „este imposibil de definit cu adevărat un artist sau opera unui artist“. Care mai poate fi, în această situație, rostul criticii, redusă la o îndeletnicire fără speranță și cam ridicolă în pretențiile sale de epuizare a obiectului artistic? Tot Ibrăileanu răspunde: „Salvarea criticului stă în tăria lui de a deveni cetitor“. Iar asta nu se traduce prin revenirea criticului la deprinderile copilăriei, la ipotetica (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
nu se mai simte parte a teatrului tragic al existenței în lumea lui „dincoace“. El transformă totul într-o pedagogie a salvării, proiectată acum asupra unui personaj, Feofan, care prin indicația vocației (e pictor de biserici) poate să amintească de îndeletnicirea poetului. De la începutul cărții, Feofan este prins în niște ritualuri de curățire, între care baia de aburi lipovenească sau scalda în copcă, simultane cu un proces acut de mineralizare și de lignificare: „Unghiile mi-au ruginit/ asemenea frunzelor arțarului/ și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Vreme de un an am discutat despre Uniunea Sovietică cu tineri basarabeni de vârsta mea care mi-au împărtășit obsesiile lor. S-a dovedit că până și fantasmele noastre erau identice. Așa că cititorul are un mozaic de gânduri, obsesii și îndeletniciri ale omului sovietic. Farmecul acestei cărți, din punctul meu de vedere, este că personajul meu nu crește mare, el nu devine „deștept“. Cartea se termină înainte ca Sașa, personajul principal, să descopere că trăiește într-o mare minciună. Lumea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
tare Faust (în traducerile la îndemână: Blaga, Doinaș, Nemeșă și nu mai am curajul să mă îndrăgostesc, deși femeile, mai ales puștoaicele, îmi plac la nebunie! Tot ce v-am povestit este sută la sută ficțiune... * * * „Oare nu practicăm unele îndeletniciri din convingerea că ele sunt bune în sine și nu căutăm unele desfătări intuind că ele sunt de o importanță vitală? Și nu este lectura una dintre acestea (s.m.Ă? Uneori îmi închipui, cel puțin, că, atunci când va sosi Judecata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
în care zicea în substanță că ocuparea acestor provincii de către armata rusească nu trebuia să suspende lucrările câmpului, nici să schimbe ceva la sistemul întrebuințat până astăzi în cultura pământului; că se promite protecție celor care se vor deda acestei îndeletniciri și că se fac răspunzători stăpânii satelor pentru orice neglijență arătată de ei în această privință. Înștiințarea de mai sus nu avu nici un rezultat, căci, urmându-se a se lua oamenii și vitele pentru corvezile armatei, amenințarea de răspundere rămânea
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
scurt timp, colega mea de viață, m-a numit în funcția de "procuror șef", adică să-i procur tot ce avea nevoie, iar dacă mai uitam câte ceva să cumpăr din piață, mă trimitea din nou, până când mi-am însușit această îndeletnicire. Acum cu vârsta aceasta înaintată, trebuie să-mi mai fac notițe și când omit câte ceva, scot fițuica și o consult pe furiș, pentru că-i văd și pe alții că fac la fel cu bilețelul. Alt paradox interesant și inexplicabil am
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
identificat-o pe aceea de liant social, pentru că dă o preocupare comună indivizilor din sfere sociale diferite, promovează, în fapt, izolarea de orice se află în afara ecranului. Chiar și cititul unei cărți sau al gazetei e cel mai adesea o îndeletnicire solitară, care ridică un zid între noi și ceilalți. Cu ce e diferită, în raport cu lumea din jur, persoana din metrou care citește o carte de cea care își verifică mesajele pe telefonul mobil, în afară de faptul că fiecare folosește o tehnologie
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ca să-l am în ochi și nu cumva să robesc cu un minut peste timpul fixat, cu lacrimile curgându-mi pe obraji de ciudă și disperare, scârțâiam de mama focului arcușul pe corzi: parcă aș fi mâncat sacâzul complementar acestei îndeletniciri odioase. Doi ani de zbateri jalnice, până când, în al treilea, avea să mă mântuie, scoțându mă din robie, un Moise în carne și oase. La operă, când îl zăream în fosa orchestrei pe amărâtul de Șerban, cu părul lui ondulat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
citim despre secolul său și despre influența pe care au exercitat-o femeile în acea perioadă; o observație care ar fi fost și mai exactă dacă ar fi fost făcută în privința oamenilor de litere: „Nimeni nu mai poate suferi nici o îndeletnicire cu un scop precis: oștenii nu mai pot suferi războiul, oamenii politici - politica; și la fel despre toate. Nu mai sunt cunoscute decât obiec tele generale, ceea ce, în practică, înseamnă nimic. Rela ția cu femeile ne-a adus aici: stă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
urmă, Domnul de Talleyrand, nereușind să-și transforme trândăvia în capodoperă, probabil că se înșela vorbind de nevoia de a te lepăda de timp: nu birui timpul decât dacă ești în stare să creezi lucruri mai puternice decât moartea; prin îndeletniciri fără viitor, prin distracții frivole, nu ucizi timpul: îl irosești. Intrat în guvern la recomandarea Doamnei de Staël, care i-a obținut numirea de la Chénier, Domnul de Talleyrand, pe atunci foarte sărac, s-a reîmbogățit de cinci sau șase ori
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu numai al elevilor ci și al țărănimii, al scoaterii satelor din înapoiere. " Aceasta era menirea Școlilor Normale de Învățători și pentru aceasta propunea ca, în planul lor de învățământ, între obiectele principale să fie inclusă și agricultura ... și alte îndeletniciri rurale, deci inclusiv practica agricolă și lucrul manual. În această viziune s-a organizat și Școala Normală de Băieți "Principele Ferdinand" din Bârlad, printre ai cărei elevi se numără și subsemnatul. Școala Normală de Învățători din Bârlad Școala Normală din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
septembrie 1876, pare, cel puțin la prima vedere, o nedreptate. Fără a escamota afirmațiile extrem de dure pe care jurnalistul le face la adresa evreilor, cărora le reproșează refuzul de a se adapta la specificul țărilor în care se stabilesc, precum și natura îndeletnicirilor economice, trebuie să subliniem că, de cele mai multe ori, judecățile de acest gen au fost influențate de orizontul ideologic al interpreților. Printre cei care formulează cele mai vehemente critici la adresa poetului, se numără și Zigu Ornea 281, editor, critic, istoric literar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]