2,964 matches
-
ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău cel Sfînt Isus." 31. După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfînt, și vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. 32. Mulțimea celor ce crezuseră, era o inimă și un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. 33. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. și un mare har era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
puteau să creadă că este ucenic. 27. Atunci, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28. De atunci, se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim, 29. și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu Evreii care vorbeau grecește, dar ei căutau să-l omoare. 30. Cînd au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28. De atunci, se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim, 29. și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu Evreii care vorbeau grecește, dar ei căutau să-l omoare. 30. Cînd au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, și l-au pornit la Tars. 31. Biserica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu. 45. Iudeii, cînd au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, și-l batjocoreau. 46. Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: "Cuvîntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întîi vouă, dar fiindcă voi nu-l primiți, și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. 47. Căci așa ne-a poruncit Domnul: "Te-am pus ca să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
fel că o mare mulțime de Iudei și de Greci au crezut. 2. Dar Iudeii care n-au crezut, au întărîtat și au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraților. 3. Totuși, au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, și îngăduia să se facă semne și minuni prin mîinile lor. 4. Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii, alții cu apostolii. 5. Neamurile și Iudeii, în învoire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
darul vorbirii și era tare în Scripturi. 25. El era învățat în ce privește Calea Domnului, avea un duh înfocat și vorbea și învăța amănunțit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoștea decît botezul lui Ioan. 26. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila și Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei, și i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. 27. Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, frații l-au îmbărbătat să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Cînd și-a pus Pavel mîinile peste ei, Duhul Sfînt S-a coborît peste ei, și vorbeau în alte limbi, și prooroceau. 7. Erau cam doisprezece bărbați de toți. 8. În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9. Dar fiindcă unii rămîneau împietriți și necredincioși, și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie." 25. "Nu sunt nebun, prea alesule Festus", a răspuns Pavel, "dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. 26. Împăratul știe aceste lucruri, și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț! 27. Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa? știu că crezi." 28. și Agripa a zis lui Pavel: "Curînd mai vrei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
vorbind cu aprindere între ei. 30. Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă, 31. propovăduia Împărăția lui Dumnezeu, și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un împătimit al artefactelor de pe Terra, dar ca orice colecționar amator face niște greșeli de începător. Era rândul căpitanului să caște ochii, mut de uimire la îndrăzneala tânărului. Probabil că Poha ținea mult la părerile lui dacă îi permitea astfel de vorbe. Dar vorbele lui Angir îl surprinseseră la fel de mult și pe Poha. După un moment scurt de tăcere, tânărul reluă nelăsându-i timp acestuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
moștenit de la tatăl său. Deși avea doar 15 ani stârnea strârnea sentimente profunde și dorințe arzătoare. Era de o profunzime rar întâlnită la o față așa de tânără. Era ca un ghem plin de contradicții: plină de viață și de îndrăzneală, dar și timidă și sensibilă. Deși atât de tânără, impunea, oriunde se afla. Era foarte sensibilă, vulnerabilă și uneori impulsivă, vulcanică, dar niciodată nedreaptă. Lupta pentru frumos, cinste și adevăr. Și, de aceea, nu-și trecea cu vederea nici o slăbiciune
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
și arse, iar unii dintre ei sunt uciși. În ceea ce-l privește pe domn, răsculații îi trimit o delegație de 12 oameni, care îi cer să părăsească țara, deoarece a sărăcit-o și i-a stricat obiceiurile. Deși răspunde cu îndrăzneală, Duca este nevoit să părăsească Iașul, îndreptându-se spre Țara Românească. Turcii sunt înștiințați în grabă și Halil Pașa, seraskierul de Babadag și mârzacul tătarilor Imir Aali sunt degrabă însărcinați să îl repună pe tron”<footnote Ibidem footnote>. Răsculații, care
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Nona. Acesta a trăit pe vremea tiranilor împărați Dioclețian și Maximilian (284305) și a strălucit mai înainte în viața pustnicească și, pentru nespusa lui bunătate, a fost făcut arhiereu. Și, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind creștinătatea și propovăduind cu îndrăzneală și cu glas slobod dreapta credință, a fost prins de mai marii cetății Lichiei și dându-l la osândă și la cazne l-au închis in temniță, împreună cu alți creștini. Și de vreme ce marele și bine credinciosul Constantin, din voia lui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
matca lor, când aud bătăi în poartă. „Cine să fie?” - m-am întrebat, gândind că nu are cine să mă caute la acel ceas. Deschid poarta și în fața mea ședea ea - țiganca - zâmbindu-mi deschis. Bună vremea, boierule, și iartă îndrăzneala de a ți bate în poartă așa tam-nisam. Ești bine venită. Intră și urcă colo pe cerdac. Te-oi ospăta cu cevașilea și îi bea o ulcică cu apă rece. Bună vorbă, conașule. Sunt vlăguită și flămândă de atâta cale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aicea din târgu, a svintei mănăstiri a Bârnovii, ce iaste pomana noastră... Și am dat aceste două cârșme mari să hie pentru treaba svintei mănăstiri de tămâie și de lumini”. Mi se pare că am mai auzit noi, dragule, de îndrăzneala vecinilor (țăranilor) de pe moșiile mănăstirești de a nu se supune muncilor în folosul mănăstirilor. Așa au făcut și cei din satul Ciurbești, sat dăruit mănăstirii Bârnova de Miron Barnovschi voievod. La 24 iulie 1670 (7178) însă, Gheorghe Duca voievod restabilește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
neastâmpăratele veverițe să vină de-a dreptul la mine și să-mi ia o alună din palmă. Să nu pui la îndoială inteligența acestor mici vietăți... Le vezi? Au băgat de seamă că suntem mereu împreună și una a avut îndrăzneala să-ți arate că te consideră prieten... Eu nu am decât să mă bucur că aceste ființe m-au îndrăgit la fel ca pe sfinția ta. Bătrânul a chicotit ca un copil și și-a continuat calea spre iaz. Prin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ăsta. Ajunsesem lângă el exact în aceeași poziție în care stătusem mai înainte la marginea patului. în timp ce zăceam țeapănă și neînduplecată ca un cadavru, Luke a început să mă mângâie, dându-mi la o parte părul de pe ceafă. Oripilată de îndrăzneala lui, aproape că nici nu mai respiram. Cum își permite? m-am gândit furioasă. Ei bine, n-ar fi trebuit să se aștepte să fiu dulce, ascultătoare, maleabilă și dornică! Am să rămân nemișcată ca să-l fac să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
recunoașteții că era îmbrăcată cu hainele soției dumneavoastră. Acum îmi spuneți că soția dumneavoastră e plecată și că nu v-a spus unde are de gând să plece, iar în cele din urmă, ca să le pună capac la toate, aveți îndrăzneala să-mi spuneți în față că v-ați șters la fund cu singura dovadă solidă care v-ar fi putut susține declarația. — Dar exact asta am făcut! protestă Wilt. — Rahat! zbieră inspectorul. Dumneavoastră și cu mine știm amândoi unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acela, am îndreptat privirea Sfântului Petru și Madonei spre donator. Mde... suntem vicleni. Vicleni, dar artiști. Sunt un lingușitor... un lingușitor scârbos, nu alta. Dar să opui sfintei Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți voiau să-mi pozeze, să fie nemuritori. — Dar alegoria! Algoria aceea a Timpului, se auzi vocea somnolentă. L-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
seară, a scos un set de imagini și le-a ridicat în dreptul ferestrei ca să le vadă rapid - neașteptându-se la nimic, pregătit pentru o dezamăgire - și a înțeles că ceea ce vedea era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de a salva copiii. Până se va fi tras ultimul glonț, până se va fi lansat ultima bombă, trebuia să continui să îi caut. TOM: Și ce s-a întâmplat după ce s-a terminat războiul? HARRY: Am abandonat visurile de îndrăzneală bărbătească și nobil sacrificiu de sine. Hotelul Existența s-a închis și, când s-a deschis din nou, câțiva ani după aceea, nu mai era amplasat undeva pe o pajiște din mijlocul Ungariei și nici nu mai arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aspect lipsit de importanță. Nici acum nu înțeleg prea bine cum a făcut-o. Au fost elemente care au lucrat în favoarea ei, însă, chiar și punând la socoteală aceste câteva semne izolate ale norocului, a existat ceva aproape diabolic în îndrăzneala și eficiența actului de sabotaj. Da, restaurantul era retras de la drum cu vreo treizeci de metri, ceea ce o ascundea de privirile automobiliștilor în trecere. Da, locurile de parcare din fața restaurantului erau ocupate, ceea ce însemna că trebuise să lăsăm mașina undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îl scriam? „Cum aș putea uita“, veți zice. Ei bine, lăsați-mă să vă spun ce s-a întâmplat cu asta. Bine, am primit vreo douăzeci de scrisori cu „vă rugăm să vă duceți naibii“, apoi mi-am cam pierdut îndrăzneala și încrederea. Scenariul e acum sub patul meu, adunând praf. Pentru o vreme am fost atât de descurajată încât m-am gândit să renunț la scris cu totul. Apoi, într-o zi s-a întâmplat ceva extraordinar. Ceva ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai poate suporta; își vinde lucrurile și se urcă în trenul de Beijing. În tren, plâng în hohote ca o văduvă. Călătorii îmi aduc prosoape calde, încercând să mă liniștească. După ce ajung la Beijing, îmi pierd brusc curajul. Nu am îndrăzneala de a-mi arăta fața lui Yu Qiwei. Mi-e rușine de mine. Dar mă conving să merg mai departe, să-l văd din nou. Înainte de a pleca, am aflat de la Yu Shan că Yu Qiwei este secretarul-șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care doresc să mă asculte. Unii se enervează. Sunt luați prin surpindere de purtarea mea. E frumoasă, da, dar cine e? Alții, ca domnul Tien, în a cărui piesă am jucat în Shan-dong, mă consideră atrăgătoare și sunt fermecați de îndrăzneala mea. Domnul Tien e flatat de admirația pe care o arăt pentru opera sa și devine interesat de mine. Când află unde locuiesc, îmi oferă adăpost în casa lui. Mă hrănește, îmi dă alte nume de contact și iată-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]