1,816 matches
-
pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini, unde geamgiii puseseră sticle colorate, să îndulcească lumina, talianu scobea figuri de sfinți. Lucra cântând cu vocea lui puternică, și fetele zidarilor se luaseră de gânduri. Oftau lângă cratițe, mai ieșeau afară să privească. Așa tablou de bărbat nu mai pomeniseră. A stăpânit meșterul peste Cuțarida. Trei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai isprăvea. Fusese cu o seară înainte la cumetri, de bătuseră alvița, mai băuse un pahar de vin, îi mergea gura ca o melită. Când ostenise, scosese din buzunar o coajă de portocală, uscată pe mașina de gătit, să-și îndulcească sufletul. Mirosul plăcut gâdilase nările copiilor. Ene lăsase dambilușca. Ce-ar mai fi ros și el o cojită! Alături, bărbații se dădeau mai la soare. Ieșiseră în haine, să sperie iarna. Se uitau în sus, bine era, da mugurul. Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dracului! se jură codoșul. - Zău! întări Paraschiv. Presarul se depărta de masă și veni spre ei călcând greu în cizme. Pe Gheorghe îl apucă un tremurat. - Caii! răcni. Se dădură doi pași înapoi. Celălalt stătu. Tăcură. - Caii, mă, caii! o îndulci comisarul. Avea niște ochi galbeni, de motan. Îi privea parcă pe dinăuntru. Paraschiv nu mai putu să rabde și se uită afară. Palma celui din față îi căzu grea, peste gură. Avea inele de alamă pe degete și-i clănțăniră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai avea mult de așteptat. Și 1-a cuprins o veselie nestăpânită, și s-a apucat să dea paharele peste cap. Era o bucurie de vin! Cântecul se isprăvise. Negustorii și șuții de alături bătură din palme. Viorile iar se îndulciră și guristul o dete pe limba lor: Păi, m-am ușchit de la armată, măi, măi, Pentr-un puișor de fată, măi, măi. - Așa! se însuflețiră pungașii. Chelnerii cărau fripturile, nu mai isprăviseră cu mîncatul.Vinul aburise paharele înalte și străvezii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-a gândit, s-a sfătuit și cu Chirița: - Soro, ce-ar fi să luăm și noi câte un lighean din nisipul primarului? E bun. Roșu. Nisip de temelie. Punem la iarnă morcovii în el, cum dă primăvara îți mai îndulcești sufletul. Prospătură... Baba Chirița, femeie cu frica lui Dumnezeu: - Nu se poate, coană Marghioalo. Face statul stradă, cum să ne atingem? - Ce stradă? se mirase văduva. Lasă, că-i știu eu pe mincinoșii ăștia. Or să paveze Cutarida când mi-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a fost una dintre cele mai lungi etape din viața sa. Noblețea acestui oraș a dovedit, prin felul În care l-a primit, prin considerația cu care l-a Înconjurat, că strămoșii englezilor erau normanzi. Toate acestea i-au putut Îndulci, dar nu risipi neliniștile care i-au sfâșiat ultimele zile. Dl Jesse a ținut socoteala acestor căderi, a acestor dureri. Noi le vom trece sub tăcere. De ce să le povestim? Aici a fost vorba despre un dandy, despre influența și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
auzi. — De ce aș fi? Mă suni doar pentru că vrei ceva. Nici dacă te-aș suna să-ți spun că pe tine te vreau, nu ai fi mai puțin morocănos, am subliniat eu. Alesesem o tactică proastă. Vocea lui Hawkins se îndulci. —De asta m-ai sunat, Sam? Vrei să ne vedem? Păi, da, într-un fel. Adică, ar fi grozav, dar trebuie întâi să lămuresc niște lucruri înainte să mă pot întâlni cu tine. O dădeam din aia-n aia absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a pus pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
egiptene: astfel, Alep căzuse în mâinile lor, apoi și Hama. La Khan el-Khalili, au fost jefuite câteva prăvălii ce aparțineau unor turci din Asia Mică și unor maghrebini, însă ordinea a fost energic restabilită de către Tumanbay care, pentru a mai îndulci efectele acelor știri dezastruoase, a vestit suprimarea tuturor taxelor și a redus prețul produselor de primă necesitate. Deși scretarul de stat ținea situația sub control, a mai așteptat o lună înainte de a se proclama sultan. În ziua aceea, Damascul căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din anturajul ei, care nu pierdeau vremea și spuneau mai departe și altora. Fără îndoială că viciile de care era acuzat mă făcuseră să-mi pun nădejdea în acest cardinal. I-am dat dreptate: — Virtutea devine morbidă dacă nu e îndulcită de oarecare abateri, iar credința devine lesne crudă dacă nu e atenuată de ceva îndoieli. Maddalena mă atinse ușor pe umăr, în semn de încredere, continându-și apoi povestirea: Când prelatul a sosit, am venit cu toatele pe rând să-i sărutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curtea papală. Dar spunea toate astea doar pentru a mă liniști, deoarece, odată sosit la Roma, a sfătuit-o pe Maddalena să vină cât mai iute după mine, împreună cu Giuseppe, și să-mi aducă hârtiile și notele ca să-mi pot îndulci plictiseala cu ajutorul scrisului. În realitate, nu mă puteam deprinde cu nemișcarea și, în primele zile, eram veșnic pus pe harță, blestemând cât era ziua de lungă zăpada, soarta și pe nefericitul de hangiu, care mă slujea totuși cu răbdare. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă vă dă mâna! Nu mai pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu securea înfiptă în gâtul osânditulul... Am să mor în picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ansamblu a etajului unde eram plasat. A fost dificil doar până când am sesizat că lungul coridor care, din cauza semiîntunericului și a emoției, probabil, Îmi păruse drept și nesfârșit era, În realitate, doar nesfârșit, nu și drept. O curbură ușoară Îi Îndulcea rectiliniaritatea, făcând dintr-Însul un fel de centură - rotundă ori elipsoidală, n-aveam cum să-mi dau seama - care Închidea un spațiu vast, desenat de numeroase alte coridoare dispuse perpendicular. Semăna puțin - mutatis mutandis, evident - cu zona mai bogată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uimită și de deznădăjduită, ca atunci când și-l amintea pe bătrânul Dmitri) pe șoferul Pirogov, care părea s-o aștepte Încă În gerul necruțător al unei nopți nesfârșite, deși, În ceea ce-l privea, veghea Îi era probabil de mult timp Îndulcită de un ceai cu rom Într-o bucătărie primitoare. Una dintre cele mai mari plăceri ale ei pe timpul verii era jocul tipic rusesc hodit’ po gribï (la cules de ciuperci). Prăjite În unt și Îngroșate cu smântână, delicioasele ei capturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
îmi dă baldiseli și leșinare, io le am cu muzica la client, zău, ce vă mai deranjați la metloporie, la-nghesuială și busuioace, o facem aci, are coana Măndica și un ou să ciocnim și de-o pască să ne îndulcim abureala, vinul curge de zici că s-a spart canalizarea, zău, coane, nu se merită. Tragem de-o Înviere cu program, de băgăm în boală mahalaua. Gazolină! Carantină, zău! Sanepid și cloramină!“. Nu am rămas. Am plecat. Era deja târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atât de rușinos și, în mod ciudat, nemaifiind atât de rușinos mi se pare mai ușor să mă opresc. Chiar mă străduiesc, să știi. Poate de secretul întunecat aveam nevoie, nu de viciu în sine. Am râs puțin, încercând să îndulcesc cuvintele care până și mie-mi sunau prostește. Probabil că data viitoare o să mă prindeți că mă complac în ceva de-a dreptul revoltător! Când vine tata acasă diseară o să... m-am întrerupt și am scuturat din cap. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să nu coboare să vadă ce se întîmplă. Aveți nevoie de martori? Căruntul râse amar. ― Pădurea-i plină de jivine... ― Fără chestii din astea! i-o tăie scurt Raul Ionescu. Nucu Scarlat abia se ținea pe picioare și inginerul își îndulci glasul: Am devenit superstițios... ― V-aș propune să ne grăbim. Dacă începe ploaia, nu mai putem decola. Șerbănică Miga se agăță de brațul profesorului. ― Unde crezi că ne duc? ― Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întorceam de la școală și toată casa mirosea a budincă. Nici nu știi tu, Mirciulică, ce budincă! O budincă specială, abia scoasă din cuptor, cu orez, cu vanilie și stafide și nucșoară. Îți dai seama ce minunăție? Deasupra turnam rom fierbinte îndulcit cu zahăr candel și-i dădeam foc. Uite, dacă ai să fii cuminte o să facem budinca asta. Pentru azi, bineînțeles, ce credeai? Avem totul în casă, trebuie să ne suflecăm doar mânecile și să ne așezăm pe treabă. Ei, de unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cazul. Individa e ștearsă, genul care după 25 de ani încetează să prezinte interes. ― Ca să vezi! Mi-a fost descrisă cu totul altfel. O femeie elegantă, mondenă, amatoare de divertismente. Matei începu să râdă. Se trânti pe pat. ― Recunosc ― desigur îndulcit ― stilul Valericăi. N-o luați în seamă, domnule maior. Are reprezentări ciudate despre oameni. Îi vede cu picioarele în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un pat rece. Aș pastișa: Culcatul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și foarte curajoasă. Uite, îți spun cinstit că eu n-aș fi avut îndrăzneala să scriu așa ceva... Pentru prima dată traducătorul văzu zâmbetul lui Dan și rămase aproape uluit. Era ceva care-l lumina și-l schimba cu totul, îi îndulcea trăsăturile, de parcă ar fi ieșit dintr-un tablou florentin, din bisericile pe care Peppin le vizita primăvara, când căuta soarele sudului și urmele strămoșilor italieni. Continuă după o pauză mai lungă: — Iar după toate astea, George Lahovary a mai scris
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
orașul alb, nici sunetele nu mai veneau de unde le știa, iar calul se speria, când se pomenea în față cu altă trăsură. Avea la el cremă de șocolată și cremă de migdale, pe care le cumpărase de la cofetar, ca să-i îndulcească pe domnii polițiști. Pentru o zi de sâmbătă, erau ciudat de mulți oameni, bărbați și femei, care în picioare, care șezând, care umblând fără rost prin holul spațios de la parter, care pe la uși. S-ar fi zis că toate necazurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca ploaia. Nu vine când trebuie, ci când vrea. Revolta îl înnobilează pe supus. Ajută-i pe tineri să se îmbete cu frumusețea lumii! Poate nu-și mai revin. Alături de cântec și vin, femeia rămâne un important furnizor de hedonism. Îndulcită cu artă, tristețea devine o agreabilă melancolie. Cu trei prieteni poți construi un paradis. Valoarea - o misterioasă alchimie a celor trei : har, muncă și noroc. Virtutea autentică nu poate fi dependentă de răsplată. Nu-mi voi gratula dușmanii cu nici un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a purtat ca un copil care, trimis de părinți la prăvălie după sare sau zahăr, căscând ochii la tot felul de nimicuri și holbându-se prin vitrine, uită să mai vină acasă, în timp ce familia consumă mâncarea nesărată și ceaiul ne îndulcit. Pentru a atinge un scop, niciodată nu a ales drumul drept. Întotdeauna a mers pe drumul cel mai lung, cel mai încurcat, dar și cel mai păgubos. Cu toată perspicacitatea lui de partizan convins al științelor exacte, nu a înțeles
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
țin minte nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i toată zvârcolirea... Nineta, cum am mai zis, tot ninetistă. Știa că venisem la ea ca să-mi deslușească visul. Îmi întinde al doilea pahar de ceai îndulcit cu miere de albine, întoarce clepsidra de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este foarte preocupată. Neîndoielnic trebuie să descopere misterele celui mai încifrat vis pe care l-a avut cineva vreodată. N-am văzut-o niciodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
patroana fabricilor de bomboane: "Îți plac dulciurile?..." Mi-am adus aminte că-s un mucos de țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv. Mustață tunsă la șubler, pantofi văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]