3,818 matches
-
lui sunt parcă mai aproape de adevăr : „Ariadna, îndrăgostindu- se de el, i-a dat un fir și l-a învățat cum să străbată prin întortocherile Labirintului” (Plutarh, Thezeus, XIX), sau De-o fecioară ajutat, cu un fir ce mereu l-înfășoară, Al lui Egeu fiu [= Tezeu] găsi ușa anevoioasă prin care Nu mai trecuse-ndărăt nici unul din cei dinainte-i (Ovidiu, Metamorfoze, VIII, 175-177). 4. „Legarea” Minotaurului Conotațiile mito-simbolice ale firului sunt extrem de complexe. Dintre ele, cea a „legării” este esențială
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alte limbi : în turco- - tătară bag, baj, boj = „vrăjitorie”, dar și „sfoară, legătură” ; gr. katadeo = „a lega solid”, dar și „a lega prin farmec, făcând un nod” (de unde katadesmos = „sfoară” și „a vrăji”) ; lat. fascinatio = „fermecare, vrăjire”, iar fascio = „a înfășura, a lega cu fâșii” ; sanscr. yukti = „a lega, a uni”, dar și „mijloc magic” ș.a.m.d. (7, p. 151). În aceste cazuri, omologia acțiunilor este dublată de omonimia noțiunilor. Labirintul silvestru și legarea magică prin rugă se regăsesc și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ducă la mormânt, își veniră unul altuia în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar monstrul, cu capul plecat, veni să ceară îndurare, dând din coadă. Atunci Sf. Marcel îl lovi de trei ori peste cap cu cârja, îi înfășură gâtul cu stola și arătă mulțimii izbânda lui (Venatius Fortunatus, Vita sancti Mercelli, X ; cf. 34, p. 66). Legende populare franceze susțin că tot Sf. Marcel a scăpat Parisul de un taur fioros, care teroriza locuitorii orașului, legându-și stola
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
precum fecioara în legenda Sfântului Gheorghe), sau amândoi îl vor scoate pe monstrul „legat” (îmblânzit), pentru a fi sacrificat în „centrul” cetății. Ambi- valența simbolică a firului se manifestă simetric : el se desfășoară pentru a dezlega (taina Labirintului) și se înfășoară pentru a „lega” (Minotaurul). Desigur, toate aceste miteme trebuie înțelese dintr-o perspectivă simbolică. Iată, de exemplu, relatată o „legare” similară, tot cu ajutorul unui ghem, într-o veche și celebră saga irlandeză, Peripețiile lui Brain, fiul lui Febal. Eroul mitic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
însă să înțelegi că viața noastră se scurge altfel, că suntem prizonierii Kyrallului și nu putem... - Mintea voastră e prizoniera Kyrallului! Și atâta vreme cât acolo nu se va naște libertatea, veți continua să vă ucideți copiii. Faceți ce vreți! Xtyn își înfășură veșmântul shu strâns în jurul taliei și porni grăbit spre adăpostul lui din peșteră. Aproape că se amesteca cu ceilalți când îl auzi pe Arrus strigîndu-l. - Știi de ce îți este atât de greu să ne convingi? Xtyn se opri, zăbovi puțin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de-al nostru, crescut mai mult de milă pe lângă familiile numeroase. Tu ești însă Xtyn, ești altceva, iar noi începem să credem în vorbele tale, deși nu știm cine ți le dictează... Fără cuvinte, cei aproape treizeci de bărbați se înfășurară în mantii și începură să alerge spre ieșirea din vale, acolo de unde trebuiau să urce apoi pe podiș pentru a ajunge în satul Bratti. Xtyn își trase mai adânc gluga peste ochi. Amintirile discuției cu Alaana îl năpădeau și nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
până la glezne, catrința numită șurț, de culoare vineție în față și roșie în spate, cojocul muieresc, iarna, lung până la genunchi, din piei de oaie și cingătoare tricolor. La bărbați pălăria de pâslă neagră cu o panglică cu dungulițe albe ce înfășura calota la bază, cămașa din pânză albă cu dungulițe roșii sau albastre, lungă până aproape de genunchi, pieptarul de tip poienăresc, din piele albă, iarna cojoace sau țundre, cioarecii din pânză strânși pe picior, fără ornamentație și mijlocul încins cu șerpar
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
9 seara, după ce ai prânzit bine la Hugues sau la Brofft, arăți tichetul conductorului care vine și ți-l timbrează cu cleștele, fumezi o țigară, două până la Ploiești; acolo îți bei ceaiul în ticnă, te întorci în vagon, apoi te înfășori bine în tartan, îți pui paltonul căpătâi, te lungești pe canapeaua de catifea roșie sau în vagonul pat, dormi ca acasă vreo nouă ceasuri și la opt dimineața te deștepți la Roman. Aici cafea cu lapte cu un kipfel, două
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de spălare cu compoziții diferite în funcție de determinarea gravimetrică care se efectuează. Pisetele se folosesc pentru aducerea precipitatelor pe hârtia de filtru sau în creuzetul filtrant și spălarea lor și pentru multe alte operații. Piseta cu apă caldă va avea gâtul înfășurat cu un bandaj de sfoară groasă pentru a putea fi ușor de mânuit, atunci când apa este fierbinte. Vârful pisetei se va face mobil cu ajutorul unui tub de cauciuc așa cum se vede în figură. Diametru vârfului pisetei trebuie să fie mai
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
mai presus de orice.” În ultimul număr, Geo Dumitrescu scrie, sub pseudonimul Felix Anadam, în articolul Între poezie și cuvinte încrucișate: „Cei ce se pregătesc să întreprindă sporirea fațadei templului literar cu o altă culoare, cei ce-și imaginează că înfășurând ciocolată poeziei naționale într-o poleiala de culoarea lanurilor sau a cerului ne vor mântui literatura vor avea decepția timpului pierdut...” Semnează versuri Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Elenă Diaconu, Mihnea Gheorghiu, Ben Corlaciu ș.a., iar proza, Dinu Pillat, Emil Ivănescu
ALBATROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285219_a_286548]
-
despre irealitate, inconsistență, fragilitate și volatilitate, ca un reflex al circumstanțelor istorice opresive. L. este - în perioada liberalizării culturale de la sfârșitul anilor ’60 - un poet al rigorii suave, al lucidității fragile („puterea florii”). În același timp, limbajul i s-a înfășurat în voalurile manierismului și a devenit mai criptic. Preocupat de exercițiul poetic formal, de ceea ce numește „răstimp de litere” (titlul unui ciclu de poeme din volumul Armura de aer), L. ajunge în impasul nenumitului, rostindu-și neputința de a se
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
în Ani vii (1967), Poezii (1970; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), Eflorescență (1972), cu alte mijloace, „pictura poetică” pe subiecte rurale, dispunând parcă pe o pânză elemente plastice concrete, ca suport senzorial, pentru a construi tablouri cu abstracțiuni personificate. Singurătatea înfășoară arborii, se scaldă în râu, toamna, ca o „tolbă înflorată”, se desfășoară pe fundalul necuprinsului, al timpului ce formează „pajiști de veșnicie”, pe care zburdă „roibii” senzațiilor și ai gândurilor. Prin această pictură, expresionist-suprarealistă, I. realizează un fel de metafizică
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
1966), colaborând apoi și la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească” ș.a. Primul volum de versuri al lui I., Înstrăinări (1969), este caracterizat de Laurențiu Ulici ca un „bocet liric, metaforic, în linie postlabișiană sau predinesciană”. Cartea următoare, Înfășurat în flacără (1978), se remarcă prin metafora abundentă, care uneori, când se rarefiază, apare încadrată în versuri remarcabile, amintind de maniera lui Lucian Blaga. În Neoromantică (1982), unde autorul ajunge la o maturitate deplină, imaginea este mai funcțională, scutită de
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
insensibil la drama bolnavilor, dar își face datoria până la capăt. I. publică și literatură pentru copii, fie în proză - Comoara regilor daci (1969), fie în versuri - Sărind într-un picior (1987). SCRIERI: Înstrăinări, București 1969; Comoara regilor daci, București, 1969; Înfășurat în flacără, București, 1978; Strigătul, București, 1978; Cămașa de trandafiri, București, 1979; Pânda, București, 1981; Neoromantică, București, 1982; Câinele de piatră, București, 1985; Ningea pentru unul singur, București, 1985; Sărind într-un picior, București, 1987; Umbra șoimului pe zăpadă, București
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
Becky, Îmi răspunde un glas printre pîrÎieli. SÎnt Jess. Jess? Apăs pe buton, uluită. Ce caută Jess aici? Nici măcar nu știam că e În Londra. — Taxiul vine peste un sfert de oră, zise Luke, băgîndu-și capul pe ușa de la bucătărie, Înfășurat Într-un prosop. — Mai bine Îmbracă-te, zic. Jess tocmai urcă În lift! — Jess? Luke pare debusolat. N-o așteptam, nu? — Nu. Aud clinchetul delicat al soneriei de la apartamentul nostru și Încep să chicotesc. Hai, repede, Îmbracă-te! Deschid ușa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ZÎmbetul Venetiei rămîne la fel de amabil. — După naștere, multora dintre pacientele mele le scade dramatic libido-ul. Și, firește, din păcate, unii bărbați găsesc noua formă fizică a partenerei lor oarecum... neatrăgătoare... Neatrăgătoare? Am auzit eu bine, a zis neatrăgătoare? Îmi Înfășoară manșeta tensiometrului În jurul brațului și se Încruntă, În clipa În care aceasta se umflă. — Ai tensiunea tot mai mare, Becky. E foarte normal la cît de oafă poți să fii, ce te miri așa? Arunc o privire spre Luke, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
făcînd tricoul ghemotoc și ascunzîndu-l la fundul șifonierului, unde Luke n-o să caute niciodată. Apoi fac un duș rapid, cu speranța că o să mă ajute să mă simt mai bine. Însă nu are nici un efect. CÎnd mă zăresc În oglindă, Înfășurată În prosop, mă văd palidă și speriată. Haide, Becky. Bărbia sus. GÎndește pozitiv. GÎndește-te la Catherine Zeta Jones. Îmi scot noua rochie unduioasă În culoarea miezului de noapte și mi-o trag pe cap, sperînd ca măcar ea să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
picioare În oglindă. Arăt... bine. Nu e chiar cea mai dichisită vestimentație a mea, dar e cît de cît ok. Înșfac o poșetă de seară și-mi vîr În ea cheile, mobilul și portofelul, cu adrenalina pompîndu-mi În vene. Îmi Înfășor umerii cu un șal și ies pe ușă, cu bărbia În față, hotărîtă. Las’ că le arăt eu lor. Sau Îi prind eu. Sau... ceva de genul ăsta. Nu sînt o biată victimă nevinovată care zace ascultătoare În pat, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a florilor, e iubire cu trup ce devine iubire cu vrajă și, după acest model, conceptul cu trup / cu zid / cu grădină japoneză devine concept cu ochi). Acesta e conceptul care vede vederea. Acesta e conceptul cu care timpul se Înfășoară și curge prin venele textului. Acesta e conceptul cu care un text critic, analitic, filosofic are șansa de a se desprinde din timpul credinței, apoi al nădejdii, pentru a ajunge (a-l atinge) la cel al splendorii. E un concept
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
biblic”, ce îl îndreptățește pe autorul ei să figureze în capitolul Romanticii al Istoriei... din 1941. La rândul ei, revoluția de la 1848 a fost privită de foarte mulți comentatori ca un eveniment care legitima elanurile romantice: imaginea lui Ion Heliade-Rădulescu înfășurat în celebra-i mantie, tonul grandilocvent al Proclamației de la Islaz au, fără îndoială, același „aer romantic” despre care vorbea Lamartine când, în Istoria Girondinilor, evoca zilele revoluției de la 1789. În monografia Romantismul românesc, D. Popovici distingea trei perioade ale evoluției
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
ne preocupăm de bunăstarea socială a vecinilor noștri. Dacă acesta este Într-adevăr cazul - sunt unii conform cărora conștiința socială nu a scăzut chiar atât de mult cât cred Putnam și alții - atunci s-ar părea că visul american se Înfășoară din ce În ce mai mult În promovarea interesului personal Îngust, cu consecințe dezastroase pentru bunăstarea socială. Există totuși și alt aspect al problemei. Nu toți americanii sunt egoiști sau leneși, nu toți Își doresc răsplata fără muncă, la fel cum nu toți americanii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
meu și al tău, este că ruinăm fundamentul tuturor comunităților, care au fost formate În principal pentru a stabili fiecărui om ce este al lui și pentru a interzice furtul”10. Scrierile lui Bodin au străpuns valul Biserică/Stat care Înfășurase Europa de la căderea Imperiului Roman. Într-un timp când gândirea dominantă vedea statul drept păstrătorul credinței, Bodin a Îndrăznit să pledeze că misiunea fundamentală a statului era În realitate mult mai seculară - aceea de a proteja dreptul natural asupra proprietății
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Tandrețea dintre noi (1999) - atestă o schimbare treptată a regimului. Căci, dacă inițial imaginarea femeii permitea când și când subminarea encomionului prin inserții sarcastice sau prozaice („E inflație / Viața își schimbă prețul / Aș cumpăra un covor mai scump / Să te înfășor în el după ușă / În camera alăturată / Mai întunecată / Poate fac și eu o investiție / de durată”), Tandrețea dintre noi propagă o poezie „dulceagă jucăușă”, unde ingenuitatea viziunii camuflează o melancolie difuză: „Tata este prima iubire pe care o lași
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
să răscolesc, Cu privirea mea, eterul, M-am decis să ocolesc Drumul drept ce taie lumea Dintr-o parte în cealaltă, Supărat pe a mea soartă, Am să las pe toate baltă. Îmi ascund ochii sub iarbă, Cu pământul mă-nfășor Și de voi renaște ,iară, Voi fi piatră fără dor. Voi fi liber de constrângeri, Spirit neîncătușat, Fără formă ori culoare, De substanță dezbrăcat. Și-am să fiu o adiere, Vânticel uitat de timp, Râsul de pe gura ta-mi Va
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]