1,702 matches
-
ajungem la pod și am scăpat de necaz, o încurajă Costache; Trecură peste pod și Costache trase aer în piept și se pregătea să străbată ultima bucată de drum, cu gropi pline cu apă, dar mai rare și mai puțin înfricoșătoare decât acelea peste care trecuseră. Dădu drumul la căpăstrul calului din stânga și se întoarse să urce în căruță când, deodată piciorul îi lunecă și se prăvăli într-o groapă mai adâncă, apa rece îi trecu peste cap, maimai să se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
distanța propusă fără prea mare oboseală. Pasul nostru lent ne-a permis să lăsăm privirile să zburde în voie, peisajul fiind impresionant. Formațiunile stâncoase puteau fi interpretate de fiecare, în funcție de imaginația și starea sufletească avute. Personaje fantastice sau realiste, supradimensionate, înfricoșătoare sau vesele, toate mi se înfățișau într-o horă a pietrei șlefuite în urmă, cu câte milioane sau miliarde de ani? de apa unei mări sau a unui ocean atotstăpânitor. Privind în jos, aglomerările așezărilor din împrejurimi deveneau din ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe telefonul mobil, în miezul sufocat de ploi al lui iulie, rostit lucid, firesc, fără contorsiuni melodramatice, doar cu o palidă smălțuire de lacrimă... În noaptea care a urmat, o noapte vastă cu petece întunecate, imense, de nori conturați cu înfricoșătoare precizie de o sacră lună plină, în noaptea care a urmat, am stat la fereastră mult timp, fumând dezorientat, contemplând panorama nocturnă a orașului căruia ADA i se dăruise mai bine de douăzeci de ani, obsedat de cadența necruțătoare a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din piatră a școlii, lângă cea veche din lemn; și În timp ce treceam În viteză cu mașina, cățelușul negru cu dinți foarte albi care a țâșnit dintre căsuțe cu un elan Înfricoșător, dar Într-o tăcere absolută, păstrându-și glasul pentru scurta izbucnire de care avea să se bucure În clipa când avântul lui mut l-a adus În sfârșit aproape de mașina care gonea pe lângă el. 5 Vechiul și noul, tenta liberală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și de Paști. Tendințele ei schismatice se manifestau prin antipatia sănătoasă față de ritualul Bisericii Greco-Catolice și a preoților ei. Simțea o atracție profundă pentru latura morală și poetică a Evangheliei, dar nu simțea nevoia să se sprijine pe nici o dogmă. Înfricoșătoarea nesiguranță a vieții de apoi, cu lipsa ei de intimitate, nu intra În vederile ei. Religiozitatea ei profundă și pură se manifesta printr-o credință egală În existența unei alte lumi și a imposibilității de a o Înțelege În termenii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu un scrâșnet Înfricoșător, caracteristic nopților foarte geroase; afară năvălește un curent de aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era În termeni buni când trăiau amândouă sub același acoperiș. Întotdeauna te simți În trecut mai În largul tău, fapt care explică În parte iubirea postumă a acelor doamne patetice pentru o țară Îndepărtată și - ca să fim absolut cinstiți - destul de Înfricoșătoare, pe care ele n-o cunoscuseră de fapt niciodată cu adevărat și În care nici una nu fusese prea fericită. Întrucât nu era posibilă nici o conversație din cauza surzeniei Mademoisellei, prietenul meu și cu mine ne-am hotărât să-i aducem a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la o depărtare monstruoasă. Ceva mă Împinge să pun În balanță conștiința dragostei mele cu lucruri inimaginabile și incalculabile cum sunt comportarea nebuloaselor (care prin Însăși distanța uriașă ce le desparte de noi par a fi o formă de nebunie), Înfricoșătoarele abisuri ale eternității, tot ceea ce nu poate fi cunoscut dincolo de ceea ce nu este cunoscut, neputința, frigul, Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului cu timpul. Este un obicei bolnăvicios, dar n-am nici o putere Împotriva lui. Poate fi comparat cu mișcarea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țara mea?! se dezlănțuie Ștefan înverșunat. Noi n-am făcut alta decât să ne apărăm! Am luptat pentru dreptul nostru de a respira liber, întâiul drept al omului! Gorganul de cenușă și oase arse cât piramida Eghipetului va sta mărturie înfricoșătoare, va fi învățătură tuturor celor ce-or mai pohti să ia pământul Moldovei în copitele cailor! Să se știe, strigă el rar, răspicat, Moldova nu-i sat fără câini, nici pământ de izbeliște, să-și facă cine o pohti mendrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în barbă. Să te audă Dumnezeu, Ștefane... Să ne audă, tușește Țamblac. Apoi, eu mă duc să-mi dau obolul cu sapa... "De bunăvoie"... Păi cum altfel, zâmbește Țamblac cu subînțeles. E pielea noastră în joc. "Vin turcii!" repetă el înfricoșătoarea veste, se înclină și iese. Au rămas singuri... Ștefan ia de pe farfurie un fagure de miere. Își linge degetele: Numai lucruri dulci se află în iatacul ista, spune el privind-o pe Maria, care, repede, își ascunde roșeața din obraz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate! Vom ridica alte târguri, alte sate, mai mari, mai frumoase! E poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă o Moldovă-grădină, cu plaiuri verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce găsesc?! Înaintea lor se cască un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de familie. Mă simțeam fericit fiind primit ca prieten în lumea soldaților pe care îi consideram cei mai importanți oameni din lume pentru că ne păzeau de bolșevici. Situația, într-un fel, chiar așa era. Pe celălalt mal începea cea mai înfricoșătoare lume, despre care știam că nu are margini și trăiam un sentiment ciudat de a fi situat exact pe linia care despărțea Răul de Bine. Fiind prieten cu soldații care, în mintea mea, hotărau, cu strășnicie, această despărțire, eram și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
transformată în moară. Satul, auzeam, a fost deportat. Cred că "deportat" este primul neologism pe care l-am învățat în viața mea. Știam că dincolo de Nistru era Răul. Seara, priveam fascinat la câmpia fără sfârșit. Vara, de dincolo, din adâncurile înfricoșătoare, se rătăceau adieri aromitoare de flori de câmp. Pe malul Nistrului, acolo, în lumina magică a lunii, se adunau flăcăi și fete, spălau caii și cântau în cor melodii atât de sfâșietoare și cu atâta patimă, chemându-se, pe patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mama sa. Apariția unui misterios marinar bețiv, Billy Bones, a tulburat tihna traiului celor doi întreprinzători cinstiți, căci s-a comportat violent și, cel mai important, avea un cufăr pe care-l căuta un grup de foști pirați din echipajul înfricoșătorului căpitan Flint. Harta găsită în cufăr a ajuns, prin Jim, la câteva autorități locale, după ce pirații conduși de Black Dog au fost înlăturați într-o teribilă confruntare nocturnă. Doctorul și judecătorul Livesey, împreună cu Squire Trelawney și comandantul Smolett, au condus
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
terifiant întrețin din plin curiozitatea cititorului. Din desfășurarea evenimentelor, văzute prin ochiul încă naivului narator Jim Hawkins, aflăm că în spatele foștilor camarazi de punte ai lui Bill și Câine Negru se află o corabie, călătorii prin locuri exotice, un căpitan înfricoșător (Flint) și o comoară ascunsă, pe care o râvnește toată lumea. Neuitatele aventuri piraterești sunt completate, ulterior, de notațiile lacunare din carnetul găsit în cufărul lui Bill (prădări de vase, poziții geografice misterioase, împărțiri ale prăzilor), de frânturile spuselor marinarilor de pe
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
stăm cu mâinile în sân, într-o contemplație, nu știu cât de mistică, dar știu cât de distructivă față de noi înșine, față de concetățeni, față de comunitatea în care am putea avea un impact. O dată la 6 luni trebuie să se întâmple ceva. Ceva înfricoșător care să ne țină trează conștiința de ciocli și psihologia de parastas. Nu putem trăii ca niște oameni normali și civilizați fiindcă noi trebuie să ne cultivăm tot soiul de frici apocaliptice. Este mai comod. Scriem mereu despre criza de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bolborositor. Vechile sale margini, formate din malurile de pământ sau din fundamentele caselor, se străduiau să conțină furia apelor. De-a lungul râului au fost postate numeroase mori plutitoare, ancorate pe pământul neinundat de «greutăți» oscilante (sisteme arcuite). Apa creștea înfricoșător și atingea arcadele podurilor. Ploilor, care continuau să cadă neîntrerupt în Alto Adige, se adăugau acum și ploile spumoase asupra Veronei. Iar apa, nereușind să se scurgă rapid pe sub poduri, a început să se infiltreze prin labirintul cotirilor râului, inundând
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
podurilor, blocând fluxul apelor. Multe case s-au prăbușit. În inima nopții, forțele naturii păreau să se dezlănțuie: zguduiri ușoare de cutremur au semănat fiori de teroare printre lumea speriată, care se înghesuise la ultimele etaje ale locuințelor. Un urlet înfricoșător a răsunat lugubru pe străzi, transmițându-se rapid pe fundăturile orașului: «Adigele a rupt malurile!». Și iată o undă murdară depășind barierele rămase și învăluind ca o caracatiță imensă vechile construcții. Trei metri de apă și noroi au scufundat partea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sale mărșăluind pentru a extermina sufletele și valorile creștine. Vedea, în viziune, nori negri care învăluiau omenirea și Biserica. Și, în același timp, constata oboseala și abandonul celui care, dimpotrivă, ar fi trebuit să contrasteze și să combată răul. «Oră înfricoșătoare este aceasta: oră ce nu s-a mai văzut până acum în lunga istorie umană și creștină. E ora satanei. Dar e și ora lui Isus; e ora marilor decizii... Isus nu-și va dezminți cuvântul rostit». Iar în altă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai văzut până acum în lunga istorie umană și creștină. E ora satanei. Dar e și ora lui Isus; e ora marilor decizii... Isus nu-și va dezminți cuvântul rostit». Iar în altă parte confirmă: «Ora actuală este o oră înfricoșătoare. Nu voi înceta niciodată să o repet, dragi frați; să știți că nu exagerez... Lucrurile merg prost, ba în continuu aud că, dacă nu ne reîntoarcem la Evanghelie, ora se va agrava și mai mult». Speranța în Dumnezeu și certitudinea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
căreia singurătatea adăuga un element de cufundare în sine și de o mai deplină comuniune cu natura mi-a apărut ca un tărîm de basm pentru cărți ilustrate destinate unor copii visători: păduri nesfîrșite, dar fără putregaiuri africane ori desișuri înfricoșătoare care ascund trădarea semenilor și a animalelor, lacuri risipite ca niște cioburi de oglindă, legate prin cascade și torente iuți. De-a lungul canalului Saima, mărginit de vile cu grădini înflorite, aburii albi se ridicau deasupra porților ecluzelor în trepte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
înainta cu o roată în pămînt, iar cu cealaltă în gol, pe umerii tunarilor, încet ca un melc, cu riscul ca o singură mitralieră dușmană, bine plasată, pe o creastă, să prăvălească oameni, cai și tunuri în adîncul prăpastiei. Situație înfricoșătoare pe care comandantul primei armate, aflat în raporturi proaste, așa cum se cuvine, cu șeful Statului Major general, a semnalat-o printr-o depeșă rămasă istorică în analele armatei române: "M-am înfundat din lipsă drumuri. Binevoiți a dispune"). În asemenea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de 3 ani și jumătate, după metoda Kuhne. Dacă cineva, vreodată, a făcut uz riguros de cura și dieta Kuhne, apoi desigur am făcut-o eu, și acum nu pot decât să mă bucur de succesul obținut. Schimbările și deosebirile Înfricoșătoare ale ambelor fotografii sunt de necrezut. Vi le pun cu totul la dispoziția dvs., dacă voiți să le publicați În vreo revistă, sau, În vreo ediție următoare a manualului dvs., sunt de acord cu plăcere și cu aceasta mă ofer
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
1911: XXIV-XXV). Doamna Ballance a relatat următoarele: [Băiatul] adesea se uita fix la fața cuiva, fără să vorbească, sau părea că se uită la persoană, vreme de un sfert de ceas sau mai mult, pînă ce devenea de-a dreptul înfricoșător; iar în tot acest timp (presupune ea din ce a auzit de atunci) gîndurile lui rătăceau la alte lucruri. (Croft 1780: 190; cf. și Masson 1874: 117) Alți oameni care l-au cunoscut pe Chatterton au afirmat despre el că
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]