1,776 matches
-
repetată de mii de ori, oricât s-ar fi schimbat timpul și spațiul. Un război începuse pentru că o cămilă călcase o oaie a altui trib. Alt război asemănător începuse pentru că cineva nu respectase o veche tradiție. Putea fi vorba de înfruntarea între două familii cu forțe egale sau, ca în cazul lui, de un om împotriva unei armate. Rezultatul era același: gri-gri-ul morții punea stăpânire pe o nouă victimă și o împingea, lent, spre prăpastie. Și acolo se afla el, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era asta? și, încă, ce fel de societate avea să devină. În vârtejul acesta au nimerit, vreinu vrei, și familiile unor foști vecini cu istoria regionalizării, pusă în mișcare de către conducerea vremelnică a statului ce tocmai pusese stăpânire pe țară. Înfruntările și confruntările transformaseră totul în câmp de bătălie. Vecinul din dreapta cerceta atent partea din stânga. La rândul său, cel din partea opusă, cerceta priveliștea din fața celuilalt. Ambii erau din neamul lui Jan Chelbosu. Unul simțea tot mai mult că este sufocat de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au amplificat-o pe cea dintre cei aflați la cârmă, în sat, în comună, în județ. Fiecare se străduia să aibă cât mai mulți susținători în favoarea sa. Sosi vremea alegerilor. Alegeri măsluite, cum nu s-a mai pomenit. La o înfruntare ieșeau unii, la o alta, ieșeau ceilalți. Neamul, neamurile chelboșilor au devenit cu adevărat chelboase. Adică, fără averi în acte și-n realitate, fără păr pe cap, că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația care se ridica
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Închipuiți-vă că aceasta reprezintă geneza, casa și spațiul în care se consumă zbuciumata noastră clipă, prin care trecem, de la nimic în nimic. Închipuiți-vă, de asemenea, de altfel, cum și este în fapt, că, de fiecare dată, din oaricare înfruntare și înfundătură, noi, specia om, ieșim învingători. Undeva, în cuprinsul acestei imense ape-viață, se află un punct numit România. Acolo viețuim noi, cu toții. Slavă și bravo nouă! De fiecare dată, străpungem șuvoiul și reieșim, victorioși, la suprafața bucuriilor. și, la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un vas intrând cu el în al nostru, căci le-ar rămâne celelalte trei, cu care să salveze naufragiații. Dar noi, dacă începem să luăm apă, o să fim la mâna lor. Nu! repeta. Nu putem să ne angajăm într-o înfruntare în larg. Atunci, care este planul tău? —Să profităm de viteză noastră superioară și să încercăm să le găsim insula, înainte de întoarcerea lor. Se uită la toți cei de față, încercând să evalueze efectul cuvintelor lui. Dacă nu e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o dorința absurdă de răzbunare. În același timp, nimeni nu putea să-i asigure că, după atâta vreme, prințesa Anuanúa și majoritatea celorlalte fete mai erau încă în viață și, în caz că nu erau, chiar și dacă aveau să învingă în înfruntarea armata, riscau să se întoarcă din lungă lor călătorie cu mâinilegoale. Și totuși erau aici, bătuți de razele nemiloase ale soarelui, dar dispuși să continue cu orice preț. A doua zi vântul slab se opri de tot, iar zăpușeala ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
jumătate dintre oameni sunt Arioi. La bord, toată lumea i se supune lui Miti Matái. — Când navigam, sublinie Tapú Tetuanúi. Dar atâta vreme cât Roonuí-Roonuí nu hotărăște plecarea, el este cel care decide. Răsuflă adânc. Nu mi-ar plăcea să asist la o înfruntare între ei. Se respectă prea mult ca să se-nfrunte, remarcă Chimé din Farepíti. —Știu, dar mă tem că Roonuí-Roonuí va refuza să se-ntoarcă cu mâinile goale. A venit după prințesa Anuanúa și n-o să se-ntoarcă fără ea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea oricând să părăsești insula, îi aminti celălalt. În acest caz, au să fie mulți care o s-o părăsească, interveni Miti Matái, cu calmul lui dintotdeauna. Ceea ce mă îngrijorează pe mine este că povestea asta ar putea degeneră într-o înfruntare între două tabere. —Și care ar fi soluția, după părerea ta? întreba Roonuí-Roonuí. S-o omorâm pe Anuanúa? Care dintre noi ar îndrăzni să-și păteze mâinile cu sânge nobil? Știți ce pedeapsă le rezervă zeii celor care comit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înainteze încă vreo câțiva metri peste trunchiurile de copaci pe care le puseseră pe nisip, si nu încăpea îndoială că erau niște nave puternice și rezistente, ale căror prove ascuțite ar fi constituit niște berbeci foarte eficienți în cazul unei înfruntări pe mare. Pe cea mai înaltă culme a insulei se zăreau clar două santinele care scrutau fără încetare orizontul, iar Tapú Tetuanúi se întreba ce s-ar întâmpla dacă ar bănui măcar că se întâmplă ceva suspect pe insulița aceea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sunteți cei care ați pus problema. Vreți să scoateți cupru din selvă, iar yubani-i sunt de acord. Dar nu trecând pe teritoriul lor. Căutați altceva. — Dar ei sunt cei care au cel mai mult de pierdut! Dacă insistă într-o înfruntare armată, vor fi nimiciți, și ei o știu. Lăsați ceva de la dumneavoastră, vă rog. — Dacă se deschide șoseaua, vom fi nimiciți încetul cu încetul, spuse José Correcaminos. Și poporul meu nu dorește așa ceva... Negustorii de cherestea și garimpeiros i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cel puțin pentru ceea ce se găsește deja în ziua de ieri, care a devenit cea de azi pentru ei... pentru care ei trebuie să schimbe ceva... sigur că alături de evoluția dintotdeaua inevitabilă trenează și aspectele negative ale oricăror revolte și înfruntări de generații. Dar așa au fost tinerii și lumea întotdeauna, nu? Dar parcă așa cum sînt acum, chiar n-au fost vreodată vremurile și tineretul... Păi ar fi și cazul să nu repetăm istoria, deși, pînă la urmă, lumea a fost
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cine eram? Urechea ciulită la zgomotul lumii, brațul de muncă? Nu-mi prea vedeam locul. Seducerea Cristinei de către Andreea mi se părea că-mi Îngustează și mai mult teritoriul de acțiune. Până nu demult, C.a fusese un spațiu al Înfruntării dintre mine și Cătă. El nu știa asta, Însă pentru mine C.a era un front În care Îmi puteam exersa secreta rivalitate. Făcusem din Cătă un reper, dacă avea el o idee, trebuia să am eu una mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că trebuie să fie mai multe. Sunt doar pe firele de apă. Ațintește către Apus toate pietrele puse deasupra. - Ah, chiar mă Întrebam de ce nu-l ucizi pe omul ăsta cu două fețe... Hmm... Poate că, totuși, ai să câștigi Înfruntarea, măi Krog. - Ia zi, l-am Încercat atunci, cum de jucați jocul ăla despre mine Încă din pruncia ta? Iar N’jamo: - Măi Krog, măi, las’ că am eu grijă să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbeam cu vorbe din astea, așa cum Îți vorbesc ție. Mă buimăcise de tot. De când lăsaseră ei vorba de-o parte și se certau pentru Tatăl? Și când se luptaseră unii cu alții, fără ca N’jamo să fi auzit de asemenea Înfruntare? Cât de multe lucruri de petrecuseră așa, fără a fi aflate de niciunul dintre Vindecătorii pe care-i Întâlnisem? Cu toate astea, n-am Întrebat decât: - Vorbeați cu aceeași vorbă? - am Întrebat, căci Încă nu-mi venea a crede ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima clipă - un prieten apropiat, sincer, devotat, bun cum nu mai poate fi altul, care rămîne alături de noi În toate Înfruntările, poartă tot greul a ceea ce bem, mîncăm și al conflictelor noastre brutale, intră o dată cu noi pe fiece ușă, se prăbușește o dată cu noi pe fiece treaptă și Îl găsim Într-o zi din nou În fața noastră - așa cum un nebun ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
venit la rândul său, cu voturi serioase de pe la Cluj și Budapesta, și în loc de parlamentari UDMR ca-n zilele noastre, a venit cu cătane bine înarmate și echipate de însuși Sigismund regele de atunci a Ungariei. In acest fel, la următoarea înfruntare politică, Mircea cel Bătrân, a reușit să realizeze cvorumul undeva cică pe malul Argeșului și, după o înfruntare politică pe viață și pe moarte, l-a suspendat definitiv pe Vlad din toate funcțiile posibile, de craca celui mai solid stejar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
noastre, a venit cu cătane bine înarmate și echipate de însuși Sigismund regele de atunci a Ungariei. In acest fel, la următoarea înfruntare politică, Mircea cel Bătrân, a reușit să realizeze cvorumul undeva cică pe malul Argeșului și, după o înfruntare politică pe viață și pe moarte, l-a suspendat definitiv pe Vlad din toate funcțiile posibile, de craca celui mai solid stejar aflat în acea circumscripție electorală. De fiecare dată când ajunge cu cititul la pasajul acesta, Băsescu devine visător
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
destul de des, poposește în „ținuturi” ignorate sau neimaginate: Am oprit trăsura-n adâncul ochiului / acolo unde nici tu nu știi ce să faci, din moment ce poetul are perna umplută cu vise, ceea ce l ajută ca, sisific, să facă un gest cotidian: înfruntarea abisului, fiindcă Abisul e-n obiectele mărunte / Degeaba-l cauți în Apocalips. O operă atât de întinsă poate suscita, firește, numeroase interpretări pentru că are potențialul necesar pentru a fi străbătută în direcții diferite și, de aceea, ne mărginim la cele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
călit la Moscova, Ilici I. Iliescu, sub acuze false de fascism, ne scoate în afara legii, deși nu avem nici o tangență cu alte ideologii străine. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământul românesc din zbuciumul poporului român ca o necesitate a înfruntării crizei mondiale ce a bântuit și bântuie societatea românească, ce a zguduit și zguduie statul român, așezarea lui creștină. Prin practicarea virtuților creștine, Mișcarea Legionară vrea să ofere Neamului un om nou, iar statului un cetățean corect, refractar egoismului lipsit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te reacționar dacă aveai un certificat de pregătire superioară, iar ei, retrograzii și primitivii, se numeau progresiști. Ne-am revăzut în anul 1946 la Bacău. Neam depănat fiecare tot zbuciumul parcurs de la despărțire, hărțuirile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
N-am fost un "pragmatic", termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele) că fără înfruntarea zădărniciei nu există, probabil, grandoare. Altceva regret. Că nu mă pot lăuda cu nici o "nebunie" adevărată; una din acele "nebunești" îndrăzneli pe care e infinit mai puțin grav s-o ratezi decât s-o eviți. Și ce paradox ironic! în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
soldați urmăreau un bărbat, un gladiator care fugise din Colonia Agrippinensium, aflată la câteva mile distanță. Era gladiatorul preferat al lui Vitellius, campionul său, și poruncise să-i fie adus înapoi neapărat. Dar nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil că nu erau departe. — Îmi vreau câinele înapoi. Luă câteva înghițituri de vin. Acum se grăbea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldați, nerăbdător: Linia de genieri să se întindă pe șaptezeci de picioare, până la marginile celor două valuri de pământ... În spatele fiecărui vallum să fie un car răsturnat și zece soldați. Soldații, înarmați cu pila, gladius și scutum, se pregătiră de înfruntarea cu dușmanul, iar în spatele frontului veni în pas alergător și restul manipulului - optzeci de soldați aliniați pe opt rânduri, toți având scutul oval numit „tăietorul de capete“. Văzută de sus, dispunerea strategică născocită de Antonius semăna perfect cu o pâlnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acum trei ani, populația de pe celălalt mal al fluviului ne-a jefuit. Așa m-am apucat de meseria asta. În Grecia am fost la gymnasium; nu mi-e frică să lupt. Am luptat ca gladiator în douăzeci și două de înfruntări. Am călătorit mult, de la Roma până la Lugdunum. Dar tu? Valerius se ridică. Dintr-un salt, reuși să se prindă de gratiile ferestrei și se ridică să privească afară. Văzu arena pentru antrenamente. — Vino să vezi. Marcus veni lângă el. — Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]