5,200 matches
-
altcineva, decât eu. Am murit într-o iarnă când totul a înghețat în mine ... A început să-mi înghețe voința și-ncet, încet, toate simțurile au cedat, Gheața mi-a atrofiat orice mușchi și nu mai puteam mișca; Acum îmi îngheață ochii ... Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am chemat bocitoarele, ca să nu-mi înghețe ochii; Ele au luat banul, au bocit, au cârcotit în fața nebuniei și au plecat. A venit o babă să-mi dezlege mâinile și picioarele dar baba a vrut să-mi acopere ochii cu niște monede vechi ... Babele sunt rele; Acoperă
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
nici nu-l asculta. Privea pe fereastră cum ninge liniștit.Tresări. --Poftim? A, nu știu. --Cum nu știi, mă? Ce-ai făcut până acum? Nici un plan de afaceri? --Nu! --Măă, eu credeam că-ți sfârâie, dar văd că ți-a înghețat. Mi se pare că tu ești de pe la țară,de undeva de pe Bărăgan. Dacă ai ceva pământ , curte mare, fă o crescătorie de struți, sau de prepelițe! Astea se caută acum. Hai, că te ajut eu cum să faci! Și începu
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
trăi, promit să-l duc în pelerinaj în munții Pirinei. Casa era sărăcăcioasă și rece, ca o bătrână în agonie. O ușă din lemn scorojit dădea o notă de tristețe, iar ferestrele prost închise lăsa frigul să pătrundă peste tot, înghețându-le rogojina roasă de pe scânduri. Carmen era mică și se cuibărea între cei doi părinți ai ei, martori ai unei neputințe materiale esențiale și dureroase. Părul negru ondulat al fetei i se zburlise peste frunte și o șuviță obraznică îi
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
iată de ce! Cu toate că se vor împlini, la anul, 70 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, anii de pace în lume se pot număra pe degete. Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak, Panama, America Centrală, Orientul Mijlociu, Siria, Ucraina și conflictele înghețate din jurul Mării Negre. Nu mai vorbim de terorismul internațional care face zilnic victime. Ca bărbați, luăm partea practică și statistica de partea noastră și judecăm la rece. Ce-i de făcut? Pentru femeia Aurora Cristea nu există însă nici calcule geostrategice
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DE GHEAȚĂ FLOARE LA FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
1317 din 09 august 2014 Toate Articolele Autorului În adâncul vieții mele, Pe a sufletului undă, A-nghețat în grea durere, Fosta-mi dragoste profundă. Sunt adânci a feții riduri, Prinse-n raza de lumină, Ochii-mi sunt ca două viduri, Înghețate fără vină. Adânc sapă amintirea, Unda vieții-mi răscolește, Răbufnește răzvrătirea, Speranța mă năpădește. Mă trezesc din nou la viață, Inima-mi bate-n adâncuri, Ce-a -nghețat, azi se dezgheață, Lacrimi unduiesc în plânsu-mi. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SPERANȚA
SPERANŢA MĂ NĂPĂDEȘTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368295_a_369624]
-
așa cum credem noi ? În cazul acesta Planeta și Civilizația umană este condusă de un Grup de nebuni, de bolnavi psihic, nebunii aceștia putând distruge în orice clipă și Planeta și Specia umană. Nu e groaznic? Nu te apucă spaima? Nu îngheți îngrozit? Realitatea și rezultatul acestei „privatizări a planetei și a speciei umane”, de către Stăpânii lumii sunt văzute de domnul Primo în desfășurarea evenimentelor, în perspectivă, punând degetul pe rană, exprimând un Adevăr cutremurător: „PLANETA SE PRIVATIZEAZĂ ÎN TOTALITATE, ȚĂRILE INTRĂ
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
-o razna fără mine" dacă o urmam și cred că asta se întâmpla în clipele în care mă puteam relaxa. Despre relaxarea unui medic aș putea face filozofie până crapă piatra în paișpe. Clar e că aș minți de ar îngheța apele. Povestea începe cu un copil care făcea stopuri respiratorii zilnic, continuă cu al doilea care la fel ca primul îmi îngheța sângele în vine când striga, apoi tăcea brusc. De micuță, locul în care mă simțeam cel mai bine
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
unui medic aș putea face filozofie până crapă piatra în paișpe. Clar e că aș minți de ar îngheța apele. Povestea începe cu un copil care făcea stopuri respiratorii zilnic, continuă cu al doilea care la fel ca primul îmi îngheța sângele în vine când striga, apoi tăcea brusc. De micuță, locul în care mă simțeam cel mai bine era cabinetul medical al mamei. Îmi plăcea să o ajut când avea nevoie de câte ceva ce puteam face și eu. În clasa
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
fiecăruia. Ceva mă transforma mereu în clipele în care trebuia să fiu cu totul, acele mâini, acei ochi, acele urechi, acel tot adunat într-un unic gest: acela de salvare a copilului aflat în necaz. În timp am învățat să îngheț orice emoție, să mă centrez strict pe acțiune. În acele clipe eu nu mai existam. Existau: băiatul, aparatul, mâna care acționa și semnele vitale ale copilului. Ceea ce urma după ce copilul era reechilibrat, spun acum. Fugeam la bucătărie, mă puneam pe
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
într-un abur al unei fantasme albe ce se pierdea în lumina filtrată a lunii..Noapte de noapte, brațele fluidice ale acestui vis urât al tinereții mă urau și-mi răvășeau somnul cu fierăstraie-n el, iar diminețile friguroase îmi înghețau lacrimile furișate în colțul ochilor obosiți. Emanuel o srânse în brațe ca pe o lebădă tristă căreia îi murise perechea și o aruncaseră valurile pe un țărm pustiu. Dragul meu, ia aminte, viața mea a fost o necurmată simfonie a
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
ceilalți,dincolo de care se aflau voințele și patimile de tot felul. Ochii ei visători, ochi de nenoroc trădau lumi imense, nepieritoare, dar și deșerturi.Tot timpul se gândea la iubire, mai ales în nopțile care o dureau de la lacrima ce îngheța în chihlimbar.Și a trecut El prin timpul său de acum, anulându-l pe cel anterior, El, bărbatul din vis, care să redeștepte pentru totdeauna primăvara uitată în ea dintr-o amară săgetare în zbor.Inima ei adăsta însângerată, trasă
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
vânt, cad frunze-ngălbenite în al doinei cânt. Copacii își legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
Polițistul reveni în cabinetul lui Voinescu și acesta își luă trusa medicală pentru a pleca împreună, conduși de Gabriel. Au luat-o pe o străduță din spatele Maternității, urcând spre o zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de copaci și arbuști. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
iarna, coborând pe spic și floare. În glas am frig și e așa răcoare... Un vânt turbat se-nvârte sus, și cade cu puterea-i mare și totu-n cale roade. Freamătă izvorul; în fir subțire-i este cursul, va-ngheța curând și apa-i și susurul... Sub cer de sticlă, se aude timpul, respirând o alintare, coborând în iarnă, și pe spic, dar și pe floare. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: MAI SIMT IARNA / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MAI SIMT IARNA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370140_a_371469]
-
sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru a face loc tatălui său să iasă. Toată munca băiatului era în zadar. Într-un târziu, omul îi zise fiului său: - Du-te în sat și adu ajutoare. Du-te băiatul meu, n-ai nicio grijă cu mine. Cu
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
veghe și vis. Băiatul tău și oamenii din sat vor fi aici din clipă în clipă. A trecut mult timp, omule al lui Dumnezeu. Sătenii și flăcăul lui l-au găsit răsturnat peste un sac plin cu merinde. Picioarele îi înghețaseră, iar oasele care i se rupseseră în timpul prăbușirii copacului aveau să i se vindece târziu, spre primăvară. De atunci și până când a părăsit lumea aceasta, a mers ajutat de două cârje. Nu a știut niciodată să spună dacă ceea ce a
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
tot cu roi de fluturi. Și gerul mușcă iar din noi, de-o vreme, E iarnă iar și iarăși cresc nămeți, Dar nu mi-e frig și n-am de ce mă teme: Cu ochii tăi de foc mai mult mă-ngheți. Și soarele se-ascunde sub un nor Și-i negură în mijlocul amiezii Și iar te chem și iarăși mi-este dor, Căci părul tău miroase iar a frezii. Referință Bibliografică: FREZII / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1539
FREZII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370191_a_371520]
-
niște păcătoși,Dumnezeu ascultă,și-o să ne răspundă,Doar așteaptă clipa,căința să ne pătrundă.... VII. ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE..., de Andreea Văduva , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. Îmbracă-mi inima cu tine, C-au înghețat-o atâtea ierni, Și fă-o iar să bată nebunește, Căldura-ți, peste ea să cerni. Sărută-mi pleoapa obosită, E sclava lacrimilor reci, Și fă-o iar să izbutească, Batista-ți, peste ea să treci. Mângâie-mi tâmpla greoaie
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
-o iar să înflorească, Palma-ți, peste ea să pui. Îmbrățișează-mi făptura, Ce-a iubit numai trufași, Și fă-o iar să strălucească, Ființa-ți, peste ea să lași. Citește mai mult Îmbracă-mi inima cu tine,C-au înghețat-o atâtea ierni, Și fă-o iar să bată nebunește,Căldura-ți, peste ea să cerni.Sărută-mi pleoapa obosită,E sclava lacrimilor reci,Și fă-o iar să izbutească,Batista-ți, peste ea să treci.Mângâie-mi tâmpla greoaie
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
munți. Am trecut și prin tuneluri dar nu așa lungi ca în sud, doar de cinci sute de metri și erau prin munte nu pe sub fiord. Când ne-am apropiat de graniță, peisajul era deja glaciar, lacurile dintre munți erau înghețate, pescarii își încercau norocul la copcă, iar amatorii de sporturi de iarnăse plimbau pe lacul înghețat bocnă cu schiurile sau cu sky bordurile. Pe marginea șoselei vedeai mașini parcate în refugii fără nicio persoană pe lângă ele, lăsate în voia sorții
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]
-
pumnalul în piept. Bristena trase de coardă cât putu de tare, după care dădu drumul săgeții. Fu cât pe ce să cadă din copac când răcnetele izbucniră în mulțimea de sub picioarele ei. -- A cui este această săgeată? Răcnetul regelui o îngheță. Fâșia de lână roșie flutura în bătaia vântului de seară, ca o flamură acuzatoare. Bristena sări din copac și înaintă cu capul în piept. Își dori ca Spiritul Izvorului să fie alături de ea în acel moment, ca tăicuțul să nu
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
acesta de străini face cu noi exact același lucru ca și capitalistul vânzător de echipament pentru revoluții: exploatează perspicace elanul exaltaților, trăgând foloase de pe urma toamnei naivităților noastre? Când vorbesc politicienii pe la ștriri, pasându-și vina de la unul la altul, parcă-ngheață apele înainte de iarnă, dar umblă zvonuri că, după toamnă, spriritele de fapt se vor înfierbânta. Schimbarea de anotimp ar putea însemna de data asta mai mult decât un simplu fenomen climatic, căci ceasul planetei are arcul încordat. Adio hibernare? Ca
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
peștele care sărută gurița unui bebeluș, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți că nu simte durerea când dai cu toporul în el, când îi rupi crengile și i le bagi pe foc Apa nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului ? Tot ea însă știe că în primăvară iarăși va curge din munți, peste văi și câmpii până spre marea ce o așteaptă spre a se mai naște încă o dată urcând până la norii din
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]