10,200 matches
-
mă iertați că v-am deranjat. Am avut senzația la un moment dat că se pierde. Parametrii se deteriorau... Aveam impresia că nu mai respiră... Dar acum și-a revenit și de data asta cred că definitiv. A vorbit... A înghițit puțină apă... Nu a fost doar o impresie. Monitorul a înregistrat clar că s-a produs o inexplicabilă cădere, urmată de o lentă revenire. Când am ajuns aici totul era deja aproape normal. Trebuie să o ținem sub supraveghere continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a pornit-o într-un galop incontrolabil și după ce își înghite cu greu saliva, litania se repornește de acolo de unde se oprise :" Iedera de pe casa noastră este încă roșie... Va fi târziu anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să fie doar cu puțin mai mult de douăzeci și patru de ore de când a ieșit Dora din operație ?", se întreabă cu stupoare. Lui i s-a părut un secol ! Nu a avut nici o senzație de foame, nici un gând că trebuie să înghită ceva sau să se odihnească. Dintr-o dată, își simte intestinele strângându-se într-un ghem dureros. Intră în primul restaurant ce îi iese în cale. Un local elegant, iluminat savant, muzică de ambianță... Doar câteva mese ocupate. Un chelner scorțos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în paturile albe cu miros de spital. Din fericire, există calmantele care ușurează durerile și instalează liniștea totală sau aproape... Dora a înghițit pilula albastră de calmare a durerilor ca și celelalte medicamente pe care i le-a adus infirmiera, și a adormit. Este scufundată într-un binefăcător somn profund, fără vise atunci când Victor se apropie în vârful degetelor de singurul pat ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a Dorei, o mână cu degete colorate în galben ca atunci când te dezinfectezi cu tinctură de iod... Din nou ușa deschisă, din nou clinchetele unor rotile. De data aceasta este masa de seară. Dora s-a trezit cu ușurință și înghite cu plăcere orezul și iaurtul cu care Victor o hrănește ca pe un copil. Bravo, o încurajează el, mâine vei putea mânca și mai bine și-apoi acasă și mai mult și mai ales mai bun. Acum o să te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului însetat. Vidul din cap i-a invadat toată făptura. A intrat în comă ! Urgent la reanimare ! Limba ! Trage-i limba afară ! Temuta barieră spre S. I. P. O. s-a deschis din nou pentru Dora. Ea nu aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
infirmieră : Repede la laborator ! E de serviciu Nicole, spune-i că o rog să am rezultatele cât se poate de repede. Am notat pe fișă analizele prescrise. În vremea asta o să o rog pe doamna să mă ajute. Trebuie să înghită un comprimat și să bea cât mai mult lichid ; în drum spre laborator trimite, te rog, o fată cu o ceașcă de ceai cu lămâie. Îndemnată și susținută de Nicolaï, Dora aspiră cu greutate lichidul răcoros după care adoarme. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
câțiva kilometri de noua graniță. Cunoștea locurile, cunoștea oamenii. A plecat într-o noapte și dus a fost. Cu Dither, cu neamțul, a fost greu. Era foarte suferind ; mă îngrijora mult că vomita tot ce reușeam să-l fac să înghită. Gura fără dinți părea o sângerândă hrubă neagră care își uitase de multă vreme funcțiile. Simion, care și el era doar o umbră, îl susținea, iar eu îl hrăneam cu lingurița ca pe un copil mic, sub privirile întrebătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la asemuirea dintre mai marii zilei de azi cu cei ai comunismului ai căror victime au fost familia Racoce și mii de altele ca ea. Cine își mai amintește de faima, de cultura, de bunele și relele făcute de cei înghițiți de istorie ? Cine își mai amintește de orașul de mare cultură care era Cernăuți devenit fantomă în istoria Europei de azi ? Și dacă își mai amintește cineva, la ce slujește ? Se învață oare ceva din greșelile trecutului ori ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici astea nu prea cădeau pradă capcanelor rudimentare ce le punea Vasili. Mi-era teamă de scorbut, nu aveam nici un fel de legume sau fructe. Am făcut "inventarul" tuturor plantelor adunate și am început să preparăm fierturi pe care le înghițeam pentru că erau fierbinți și adeseori plăcut parfumate; cei câțiva pumni de boabe de cătină ce apucasem să le adunăm le-am păstrat doar pentru copii. Ziua, la lumina palidă strecurată prin gemulețele cât o palmă din acoperiș, ocupam timpul copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care controlau orice intrare și ieșire pe poarta cu firmă agresivă, supravegheați tot timpul de o intransigentă paznică ursuză și dură. Abia a doua zi dimineață l-am întâlnit pe doctorul Gerhard Bosch. Își lua micul dejun în sala comună. Înghițea, se vedea bine că fără nici o plăcere, câte o lingură de fiertură groasă, cenușie pe care o scotea dintr-o gamelă care părea nouă, atât era de lucioasă. Pe primusul aprins din colțul camerei era o cratiță de tuci. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
perceptibil abur argintiu. În zori, sania lui Atanasie face drumul de întoarcere fără nici un călător. SCURT POPAS În locul în care Dora nu s-a mai întors. La ora prânzului, Victor intră grăbit în casa de sub pădure din Orașul din Alsacia. Înghite pe nemestecate ceva, nu prea știe ce, răsfoind maldărul de hârtii care fuseseră îndesate în cutia poștală. Trebuie să se reîntoarcă cât mai repede la spital, proiectul "Justin" pentru Centrul de reintegrare a tinerilor cu probleme psihomotorii progresează. O echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
margini, cu chiteală la vedere asupra pământurilor ce le-au fost rânduite moldovenilor să-și ducă traiul la Carpați, la apa Nistrului, la Dunăre și până la Marea cea Mare. Și au chibzuit s-o sfâșie în bucăți și s-o înghită darabă cu darabă până la dispariția ei totală în pântecele lor nesățios. Și au venit păgânii cu sabia, și au venit creștinii cu paloșul, dar și cu crucea și au cerut pământ și apă, și neamul moldovenilor au jinduit a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nestatornici și schimbători ca vremea pe timp de toamnă ca aiasta. Că și numele lor vine de la un tată turc, iar Cantemir îi strănepot unui mârzac din Krâm, adus la dreapta credință a moldovenilor încă de pe vremea... și și-a înghițit vorba odată ce și-a dat seama de eroarea pe care era pe punctul să o facă... Turculeții așteaptă numai pe turci să-i izgonești ca după aceea să te înfrunte pe tine însuți, Luminăția Ta Regală... Ei urmăresc neatârnarea Țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de copii, copiii noștri, Vetucă!.. Și să știi că te‑am iubit foarte... Apoi a strâns-o cu căldură la piept, ca în tinerețe, a privit-o prelung în ochi și a părăsit apartamentul în mare grabă, încercând să-și înghită nodul din gât. Să ai mare grijă de tine, Dinule! Și de noi! Din depărtare se auzea vacarmul mulțimii și scandarea Jos tirania!, Libertate pentru țară!, Noi suntem poporul! Măgăoaia din vârful unui stâlp de la colțul străzii răspândea în eter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după vechi obicei. Tulnicăresele, cu sunete prelungi, au dus vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei să doarmă cuminți pe cuptor pentru ca el s-o poată mângâia pe mama în casa cea mare... Și omul și-a luat lumea în cap fără să scoată măcar o vorbă de rămas bun... Asta-i străinătatea, fraților!... Ne-nghite cu tot cu fulgi... Și pătimim noi, și pătimesc copiii noștri... Și am ajuns de rușine și ocară în toată Europa... și la noi în țară! Nu pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de la ieșire și a dat cu capu-ntr-o vitrină, Giovan Gătej, obosit și spășit, cu fruntea crestată și nasul umflat, a ajuns acasă târziu în noapte, cu chimirul aproape gol. Unde-ai fost, țigane?! Că-aiștia mi-au luat traista și-au înghițit tot ce se afla într-însa... Să-l fi văzut pe cel mic cum striga Dă cârr, dă cârr în loc de cârnaț și cum cea mare i-a dat bucata lui, dar i-a spus să nu mai cârâie ca cioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
turtele de tizic, după cum le ziceți voi acelor brichete de bălegar uscat la soare pe prispa casei. Și de fiecare dată am căutat să-mi iau tălpășița cât mai repede cu putință, că peste tot puțea de nu reușeai să înghiți măcar și o gură de aer, darămite o îmbucătură de mămăligă... Crede-mă că puțea a balegă până și vorba oamenilor de care am avut trebuință. Așa că nu te mai da prea rotund și fii mulțumit că ai scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
m-a aruncat în brațele disperării. Mi-am adus însă aminte că nimeni nu-mi luase titlurile de depravat și pușlama și, cât ai clipi, am început să joc rolul adormitului pe sofaua cam paradită a Ninetei. Magiciana Olimbiada a înghițit hapul, așa că, vă imaginați, eram în al nouălea cer: mai tare decât magicienii! Ninetistele, curioase și respectuoase, au uitat că erau de genul feminin, atât de mare era liniștea. Când a deschis gura, Olimbiada m-a dat pe spate: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe spate: nu înțelegeam nimic, dar așteptam, dintr-o clipă în alta, să se producă vreo magie. Vorbea despre tot felul de ciudățenii: taur, leu, fecioară, balanță, pește, rac, berbec... Eu nu pricepeam nimic, dar ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur din joben și, luându-l de coarne, se îndrepta în direcția amintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și citesc: "Urlă numai la depravați!" În dreapta și-n stânga panoului ghicesc prezența a două ființe. Cu siguranță ar trebuie să fie niște prieteni care așteaptă să mă invite, ceremonios, în cort. Reușesc să detectez ființa din dreapta: domnișoara de chimie. Înghit în sec. Nu pare a fi din staful cel bun, care trebuia să mă întâmpine. Îndrăznesc să privesc și în partea opusă. Gata. M-am resemnat. Când ochii ni se întâlnesc, leul care stătea tolănit, de strajă, lângă uriașa pancartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
viteza cu care ei visau și erau spirit îi purta pe culmile nemărginitelor tărâmuri de vis și de rubine. Poezia rusă și poezia germană, parnasienii. (Preafrumoasă fată). Totul (tout cela, everything vanished) nu se mai văzu dincolo de focul care îi înghiți. Și flăcările portocalii cuprinseră încăperea. (The Phoenix) It takes off from the tallest summit of those savage, tall mountains and it defies everything by not taking any look around, by not caring. Look at heading so high in the sky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noaptea. Pe cerul înstelat și pe străzile din city-ul intens luminat se văd fotoni mici radiind strânși. Și stelele se plimbă unele pe lângă celelalte. Sorii privesc cerul. Spiralate galaxii se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane, cum de trăiesc lângă noi, cum de nu-i înghite pământul?) Îl întâlni pe Sandu pe drum. Fuseseră împreună la facultatea de agronomie, pe care ea îl abandonă după primii doi ani. Nu te-am văzut de mult spuse el. Iar în gând, după ce trecură mai departe: Dă-o dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]