1,838 matches
-
va cunoaște mormântul, întocmai cum se-ntâmplă cu un necunoscut. Numai această sărmană colibă de lângă Tomis e martora cumplitei mele amărăciuni.” Ar putea părea pecetea unei înfrângeri și invers, la capătul mărturisirilor, aflăm că omul, cu câtva timp mai înainte îngrozit de bătrânețe și de destinul său dincolo de moarte, simte dintr-o dată „o fericire uriașă”, percepe „sufletul desprinzându-i-se suav de trup”, nesățios să ajungă pe celălalt tărâm, să se confrunte cu arhetipul. Îi revine enigmaticei Aia - femeie de ascendență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se apropie tiptil de animal care nebănuitor paște cu capul plecat În iarbă, Își potrivește arma În cumpănă pe aruncătorul de suliță, și Încordat, trecându-și greutatea pe piciorul dinapoi aruncă sulița cu toată puterea corpului său. Animalul sare departe Îngrozit și Îndurerat, căci sulița Îi perforase coastele și după câțiva metri se prăbușește. După ce vânătorii scot toate măruntaiele din burta cangurului, Închid 93 tăietura cu o crenguță ascuțită, legându-i coada de picioarele dinainte și lăsându-i picioarele dinapoi desfăcute
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
până la hotarele auzului, Într o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia Înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal!... Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, Își dezlănțuiră asupra pământului Îngrozit furia lor prăpăditoare. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților, și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; vântul șuiera, gemea și urla În răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de arbori zbuciumați, acum de munți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Pe de altă parte, pe zidurile Odessei a apărut un comunicat fără semnatură al Comandamentului Militar prin care se dispunea ca toți evreii să părăsească orașul în cursul zilei de 23 octombrie și să plece în coloane spre Dalnic. Evreii îngroziți au părăsit locuințele și avutul lor și s-au îndreptat cu miile spre Dalnic, dar populația rămasă în oraș a început o jefuire totală a locuințelor. (...) Am plecat spre Dalnic pentru a înapoia evreii în oraș. Odessa are în momentul
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Pe de altă parte, pe zidurile Odessei a apărut un comunicat fără semnatură al Comandamentului Militar prin care se dispunea ca toți evreii să părăsească orașul în cursul zilei de 23 octombrie și să plece în coloane spre Dalnic. Evreii îngroziți au părăsit locuințele și avutul lor și s-au îndreptat cu miile spre Dalnic, dar populația rămasă în oraș a început o jefuire totală a locuințelor. (...) Am plecat spre Dalnic pentru a înapoia evreii în oraș. Odessa are în momentul
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
spaimă de gelozie - după cum crede Iordache -, amenință că va face „un scandal... cum n-a mai fost până acuma În Universul.”, ceea ce Înseamnă că, dacă citește ziarele, e evident interesată de subiectele incitante. Din cu totul alte motive, Zoe așteaptă Îngrozită publicarea ziarului lui Cațavencu; dispariția acestuia după Întrunirea finalizată cu un scandal, sporește tensiunea. Tipătescu Încearcă s-o liniștească Însă pe Zoe: „... Are scrisoarea, pentru ce nu o publică? Pentru ce a dispărut, nu știu, - din ce motive nu publică
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Ce scandal! Ce cronică infernală!...” (s.n.). Bârfirea devine și ea o formă a petrecerii Într-o lume În care grija principală a oamenilor e celălalt. Cu ochiul minții, Zoe vede spectacolul compromiterii ei definitive, al condamnării ei publice ca adulterină, Îngrozită și conștientă de insațietatea concetățenilor ei pentru scandal. Lumea se distrează Însă și la bâlci, la Moși, petrece și jucând cărți sau table, citind ziarul, mergând la teatru ori la circ, călătorind, primind sau făcând vizite, ieșind la Șosea, pierzând
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
000 de volți s-au descărcat prin corpul meu Vreau să fac și eu o operație, un transplant de piele Să scap de starea aceasta. În timp ce vorbește, straturile de piele din jurul gâtului zornăie ca niște inele, trecătorii își întorc privirile îngroziți, aruncând bani aproape în fugă. Mai târziu, îl voi găsi pe tânărul nostru Bibendum într-un loc retras față de fluxul principal al trecătorilor, sub o scară a unei clădiri monumentale din zonă. Număra banii primiți din milă și oroare. Fredonând
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
medicii au hotărât ca tuturor celor paralizați și cu alte boli grele, mai ales locomotorii, să li se injecteze ceva ca să plece În câteva ore de pe lumea asta, că nu știm ce va mai fi. Fapt la care mama mea, Îngrozită, i-a spus: „Pleacă de aici, că nu pot să-ți răspund!”. Dar eu eram În ușă și am auzit totul, că baraca era cât jumătate din camera asta. Deci al doilea șoc. Dar ce medici au venit cu hotărârea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din ordinul banditului de plutonier. De atunci tata s-a Îmbolnăvit de inimă. La Tropova, părinții mei stăteau În gazdă la un țăran. Într-o noapte a fost spart geamul camerei unde stăteau ei, au auzit Înjurături și amenințări și, Îngroziți, au fugit și s-au ascuns la proprietar. A fost furat totul, puținul pe care-l mai aveau, au rupt ușița de la sobă, au răscolit toată cămăruța, probabil căutau aur - au furat tot, lăsându-i pe părinți cu ce aveau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acum câteva luni m am urcat pe Muntele Susai în căutarea unui loc pentru o casă de adăpost. Acolo, am descoperit pe sub cetinile de brazi oasele albe a sute de soldați și ofițeri români, pe care le mâncau fiarele sălbatice. Îngrozit și rușinat am luat hotărârea să fac un mausoleu în care să adun aceste oase și ranițele și cartușierele și hainele lor pline de sânge, pe care în unele locuri le-am găsit neputrezite. Am luat această hotărâre nu numai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
poporului și ai clasei muncitoare. Procesul avusese loc la Alba Iulia în prezența delegațiilor de milițieni din toată țara, de la toate penitenciarele, spre exemplu. Sentința nu se pronunțase, dar fuseseră schingiuiți și aruncați în aceleași celule cu noi, sub privirile îngrozite ale foștilor lor tovarăși de serviciu. Omul era dintr-un sat chiar de peste Mureș și avea cam 35 de ani. Aproape că nu putea vorbi, dinți nu mai avea în gură și nici nu putea sta în picioare. Stătea mereu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de drept și filosofie, acestea fiind domeniile destinate funcțiilor administrative sau sinecurilor. Evreii încercau să se specializeze în diferite profesii, dar economia românească nu oferea suficiente posibilități. Numărul foarte mare de studenți evrei l-a făcut pe Codreanu să exclame îngrozit: Vom avea oare o intelectualitate alcătuită din asemenea elemente?" (referindu-se la evrei)105. În anii '20, nu numărul de studenți evrei a fost factorul care a declanșat procesul radicalizării în rîndul studenților, ci creșterea generală, haotică și neplanificată a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Am obținut o bursă. Domnul McDowell nu muncise cu mine în zadar.) Faptul că acest lucru l-a mâniat pe tata a constituit una dintre cele mai mari amărăciuni ale vieții mele. Dar nu aveam timp de pierdut. Mama era îngrozită. Considera teatrul drept un lăcaș de pierzanie. (Și avea dreptate.) Era convinsă că nu voi izbuti să realizez nimic și că voi reveni acasă, muritor de foame. (Disprețuia oamenii care nu erau în stare să-și câștige existența.) De astă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
modul ideal, abia de ne atinge. (Aceasta este concepția mea, pe care unii proști ar putea-o contesta.) Îmi amintesc o poveste despre un actor bătrân, căruia i s-a repartizat un rol de om vârstnic, și care a exclamat îngrozit: „Dar eu n-am jucat niciodată rolul unui bătrân!“. Asta înseamnă profesionalism. Dar să revin la mine. Îndrăznesc să spun - un lucru foarte inadecvat pentru zilele noastre - că nu sunt „robit de sex“. Pot trăi perfect fără „relații sexuale“. Unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poate căpăta un sens, e aceeași persoană, și, până la urmă, reușesc s-o văd ca pe aceeași persoană!“. Fața lui Hartley, care părea acum cu totul albă, exprima o groază atât de copleșitoare, încât m-aș fi simțit eu însumi îngrozit dacă n-aș fi fost stăpânit în acea clipă de nevoia imperioasă, aproape mecanică, de a detecta „similitudini“, de a găsi căi de legătură între prezent și trecutul îndepărtat. Da, era fața lui Hartley, deși răvășită și curios de moale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
forma feței și a capului, precum și privirea transmiteau o comunicare directă, intactă, dinspre trecut către prezent. Începu să murmure ceva: — O... e... Era limpede că știa cine sunt. Emise încă un „O!“, privindu-mă cu un fel de implorare oarbă, îngrozită. În cele din urmă am reușit să șoptesc: „Vino, vino!“ și trăgând-o din nou de mânecă, m-am întors, luând-o spre biserică. Nu am încercat să merg alături de ea. M-a urmat, la câțiva pași în spate, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a urmat, la câțiva pași în spate, iar eu întorceam mereu capul și mă poticneam. Dumnezeu știe cine a fost martorul acestei întâlniri. Poate că o duzină de oameni, poate că nici unul. Eu nu puteam vedea nimic altceva decât ochii îngroziți ai lui Hartley. Am intrat în biserică și i-am ținut deschisă ușa mare, masivă. Nu era nimeni înăuntru. Prin ferestrele înalte, din sticlă simplă, se cernea o lumină rece, strălucitoare. M-am așezat în strana cea mai apropiată, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oră e? M-am uitat la ceasul meu. Era zece fără un sfert. I-am răspuns: — E nouă și zece. — Charles, vreau să-ți vorbesc despre Titus. — Titus? Titus! Nu mă gândisem încă serios la Titus și m-am simțit îngrozit. — Da, asta vreau să-ți spun. O, Dumnezeule, mă și simt beată, nu-s obișnuită cu vinul. Trebuie să-ți vorbesc. De când te-am văzut în sat, mi-am spus uneori că poate ai reuși să mă ajuți, dar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spun minciuni și acum va crede... E îngrozitor, oh, cât sunt de proastă, proastă, ce să mă fac? — Rămâi aici, nu-i nevoie să te duci înapoi. Eram tulburat și puțin rușinat când am văzut cât de îndurerată și de îngrozită era, dar, în același timp, mi-am spus: „Să se suprapună dezastru peste dezastru, criză peste criză, n-are decât să se prefacă totul în praf și pulbere! Mie o să-mi prindă bine!“. Pe urmă însă, mi-a venit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și trăgând cu furie de halat, ca și cum se sufoca. Vaietul se transformă într-un icnet care-i zgâlțâi tot trupul și, o clipă mai târziu, se lăsă pradă unei crize de isterie. Am sărit în picioare și am privit-o îngrozit. Atunci am înțeles ce-a vrut să spună Titus când a specificat: „E înspăimântător și ține să înspăimânte“. Simțeam că avea loc cel mai violent asalt asupra spiritului meu, asupra lucidității mele. Mai fusesem și alteori martorul unor țipete isterice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Târgșor. Acolo au fost din toată țara aproape 500 de elevi. Și tragedia a fost că acolo a început o reeducare... Haideți să le luăm pe rând... La Jilava cum a fost? Ooo, la Jilava pur și simplu am rămas îngrozit. Oamenii erau ținuți pe jos, pe beton, și dormea’ unul lângă altul... Și noaptea când mergeam, făceam pipi, făceam pe oameni, acolo... Era un miros, o mizerie... mi-e și greu să-mi mai imaginez acuma. Nu-mi vine să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
puști mitraliere, o mulțime... Au căutat pe sub paturi, prin dulap, prin camere, în magazii, peste tot. L-o’ dus pe soțul meu și în pod... Eu eram ca moartă, fetița cea mare care deja pricepea ceva săraca, stătea și ea îngrozită și se uita ce se-ntâmplă, ce-i cu oamenii ăștia străini... Și vine la mine și zice: Îmbrăcați-vă! N-am zis nimic, m-am dat jos din pat, am îmbrăcat fetițele, m-am îmbrăcat pe mine, între timp
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe vorbele oamenilor!” (I. Creangă) Ca timp absolut, conjunctivul prezent este propriu (în limba literaturii artistice) exprimării unor realități inventate, închipuite: „Să încep cu o minciună? De ce? Să mă aflu rătăcit călare prin munți, într-o noapte înfiorătoare... Să simt îngrozit poticnindu-se calul... Sau să fiu chemat în grabă la căpătâiul unui prieten care moare în spital..” (I.L.Caragiale) Structura morfologică Este un timp simplu, format din tema prezentului și dezinențele de persoană și număr. Forma astfel constituită, este precedată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ochii limpezi, neștiutori, plini de curiozitate, necunos‑ cutul. Însă sensul fantasticei istorii a dramei omenești se desfășoară în conti‑ nuare: Adam și Eva, ființe frumoase, puternice, fericite, sunt părinții unei rase care se zbate între foc și apă, cutezătoare și îngrozită, gigantică și mică toto‑ dată. Toată creația lui Michelangelo este închinată acestei dileme istorice ni‑ ciodată rezolvată de lumea împărțită în clase și opinii: gigantismul spiritului omenesc opus neputinței de a se elibera. Amintirile unei Florențe libere opuse tiraniei de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]