1,931 matches
-
și eu speram, Angela, în ceva care nu se afla nici în camera aceea, nici altundeva, care poate umbla împreună cu oasele tatălui meu. Ceva despre care nu știam nimic, ceva inutil de căutat. — Știi să faci bun sosul? Râse, se înroși de bucurie și pentru o clipă m-am gândit că poate și speranța mea era modestă și ușoară ca a ei. Se îndreptă pieziș către dormitor, încercând să se acopere cu tricoul prea scurt. Se întoarse curând îmbrăcată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
minte singura imagine pe care vroiam s-o păstrez despre ea, acel trup confuz și supus. Dar femeia pe care o aveam în față era prea departe de imaginea aceea. Nemachiată, Italia avea tenul de un alb prăfos, care se înroșea sub ochi și sub nas. Și apărea mai scundă ca de obicei, încălțată cum era cu o pereche de teniși negri. Se așeză în fața mea. Poate se rușina că am surprins-o fără podoabe, în normalitatea ei domestică. Avea mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la ușă, îi aud picioarele goale grăbindu-se pe mochetă. Vorbește în șoaptă, se teme tot timpul că ne poate auzi cineva. Îi pare rău de cealaltă cameră care rămâne goală, a citit prețul afișat pe ușă și s-a înroșit. Nu ia nimic, nici măcar apă, din frigider, bea de la robinet, eu mă supăr, dar ea se încăpățânează. Nu iese nici când vin cameristele să curețe camera, se așază într-un colț și le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Elsa s-a tăiat. A lăsat să cadă foarfecele pe masă și și-a vârât degetul rănit în gură. Mă apropii de ea. Nu-i nimic, zice. Dar eu îi iau mâna și o pun sub jetul de apă. Apa înroșită de sângele ei dispare în gaura neagră din centrul lavoarului. Îi usuc degetul cu tricoul meu, apoi caut dezinfectantul și un plasture în dulăpiorul cu medicamente. Mama ta nu se opune, îi place când mă ocup de ea ca medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Acum voi dormi în brațele ei. Și doar mai târziu ne vom primi viitorul. Dădusem deja o bătălie în timpul acelei lungi nopți. Nu trebuia spus nimic, trebuia doar să o strâng în brațe fără o vorbă. Am coborât cu obrajii înroșiți de căldura din mașină. Străzile erau uscate în lumina aceea gri, în care se distingea de-acum fiecare lucru, sau poate că acolo nu plouase. Absența ploii care mă torturase toate noaptea părea să spună că lupta se terminase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în timpul nopții, aș fi mers în bucătărie să fur ceva, un pic de pâine, o felie de tobă. Și aș fi privit-o ca o iubire în noapte cum mănâncă. A vomat în farfurie. Efortul a surprins-o, i-a înroșit fața, o venă întunecată i s-a umflat pe frunte. A luat șervetul și l-a dus la gură. — Scuză-mă. I-am strâns mâna nemișcată pe masă, o mână prea caldă și lipicioasă din cauza transpirației. — Eu trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
retrase imediat. Mi se pare că încă nu ești în situația de-a vorbi liniștit, ca niște buni prieteni. Ia să vedem! - și-i apucă mâna ca să-i ia pulsul. Și acesta începu să bată febril în sărmanul Augusto; se înroși tot, fruntea îi ardea. Ochii Eugeniei i se șterseră din privire și nu mai zări nimic decât o ceață, o ceață roșie. O clipă crezu că-și pierde cunoștința. — Fie-ți milă, Eugenia; fie-ți milă de mine! — Calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zis, să nu-i lingă cu privirea ochii, și gura, și fața toată! — Ce-i cu tine, Rosario, parcă așa te cheamă, nu? — Da, așa mă cheamă. — Și ce-i cu tine? De ce, domnișorule Augusto? — Nu te-am văzut niciodată înroșindu-te așa. Și în plus pari altfel. — Păi dumneavoastră îmi păreți altfel... — Se poate..., se poate... Dar ia vino, apropie-te. — Zău, lăsați glumele și să ne vedem de treabă! — Glume? Păi tu crezi că e glumă? - îi spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
uite la mine. —Victime de război. Cuvântul se transformă într-o șoaptă șuierătoare în biroul întunecos. —Surori sau frați? Va fi ca și cum ai avea două surori. Va fi ca și cum ai avea două iubite - în aceeași casă. Uite-l cum se înroșește, Kerli. Nici frați, nici surori. —Alte rude în viață? Voia o listă? Bunicul Aaron arestat după Kristallnacht, mort înainte ca noi să ajungem în ascunzătoare; mătușa Hetty la Auschwitz, mătușa Klara la Sobibor. Am dat din cap că nu. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de Crăciun. Nu aveam nici o idee de unde prinsesem informațiile astea inutile. Piesa făcea bani. Nici unuia dintre ei nu îi păsa dacă actrița care o interpreta pe doamna Frank jucase pentru însuși Hitler. —Și lui Otto Frank. Obrajii lui Madeleine se înroșiră și mai tare. Onestitatea îi licărea în priviri. —Face parte din campanie. Este o listă de persoane cărora trebuie să le scriem. Tatăl Annei Frank este pe listă. Ți-am zis că încă trăiește. Locuiește în Elveția. —Elveția, am repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
agresivitate și că toți se reped unii la gâtul celorlalți. În momentul ăla Wahrhaftig Întrebă care era diferența dintre Monte Carlo și Ramallah și se lansă Într-o altă anecdotă. Însă Își aminti brusc de autoritatea sa, se Înfoie, se Înroși la față, rețeaua de vinișoare pulsându-i pe toată lățimea obrajilor, și tună cu blândețe: —Vă rog! Pauza s-a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din tine, e scris, ce mare e Întunericul. Pe un suport mic se afla aparatura de reanimare, o butelie de oxigen și o mască de oxigen. Lângă ele era echipamentul de anestezie. Fima aprinse sterilizatorul electric și așteptă până se Înroșiră spiralele. Numără pungile cu perfuzii și Încercă să Înțeleagă formula notată pe ele - glucoză și clorură de sodiu. Reflectă o clipă, cu cârpa de praf legănându-se În mână, la felul În care anestezia și reanimarea, fertilitatea și moartea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și să mulțumiți În genunchi pentru tot ce avem aici, inclusiv asiatismul și bolșevismul. Din cauza găurilor nu vedeți brânza. Și dintr-odată, umflându-se de furie simulată, ca și cum ar fi fost decis să joace rolul tiranului Înfricoșător, bătrânul doctor se Înroși, chipul său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu cotcodăceala! Marș la lucru cu toții! Aici la mine nu e parlament! Aproape fără să deschidă crăpătura buzelor, Gad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de oameni. Dar nu-mi doream copii cu nici unul dintre ei. —Deci care e semnificația bulinei roșii și-a bulinei albastre? M-am întors rapid. Era Ed, care urmărea ce se întâmpla în încăpere cu interes și amuzament. M-am înroșit. Se asorta cu cămașa roșie pe care o purtam. Speram că Lisa remarcase primul meu succes în materie de asortat culori de la nuntă încoace, la nuntă ea fiind cea care-mi alesese hainele. —O, e doar o idee a prietenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
va spune ce trebuie. Da, îmi amintesc. Și eu eram la facultate. Și eu aveam oferte. Diferența fiind că eu am refuzat. Pentru că eu și Mark ne promiseserăm, promiseserăm, să fim fideli unul celuilalt. Da, dar... —Kieran, taci! Lisa se înroșise de nervi. —Uite, Jen, îmi pare tare rău. Kieran are gura mare. — Iar tu în mod evident nu o ai. Ai reușit să ții acest secret timp de douăzeci de ani. Nu m-am deranjat să-mi ascund ura față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu-mi rămânea decât să fac din șervețele stâncile albe din Dover. Tally sparse tăcerea. —Mark ne-a spus că ai mult de lucru în ultimul timp. Când v-a spus asta? nu m-am putut eu abține. Tally se înroși. Ne-a spus tuturor la cină, miercuri. Părea foarte mândru de tine. Bun, asta până au început să sosească mesajele. Phil sări în ajutorul meu. Sunt sigur că Jen nu vrea să discute despre asta. Am zâmbit detașat. —E-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dezastru; nu e genul de loc care-i place lui Ed. Maria aprobă din cap. E genul meu de bărbat. — Așa că am mers la el acasă, am continuat eu, fără a fi nevoie ca Maria să-mi spună că mă înroșeam din ce în ce mai tare. — Știam eu! exclamă ea. Ești incredibilă! Te credeam cea mai inhibată femeie pe care am cunoscut-o vreodată, dar în mai puțin de două săptămâni de când ți-ai lăsat bărbatul, ți-ai găsit deja un al doilea. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am îmbrăcat și am coborât în grădina de iarnă, unde fusese pusă masa doar pentru noi. D-na Turner intră cu o tavă plină de scones și prăjitură cu fructe, cantitățile sugerând că știa motivul foamei noastre pronunțate. M-am înroșit tare, dar asta putea fi pus și pe seama febrei care începea să-mi crească din nou. Tu chiar ești bolnavă, constată Ed îngrijorat. Acum mă simt un monstru că am făcut dragoste cu tine în starea în care ești. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ea. — Mi s-a spus că e ultima modă, zise el. Ți-am spus că cei de la Atlantic m-au rugat să scriu un articol retrospectiv despre opera ta? În ciuda chipului pe jumătate Întors, văzu obrazul neted al lui Fenimore Înroșindu-se. — Nu, spuse ea, nu mi-ai spus. Henry știa foarte bine că nu-i pomenise până atunci de ofertă, pentru că, până În clipa aceea, nu se hotărâse Încă dacă să o accepte sau nu. — Și Îl scrii? Îl Întrebă, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu Fericire pe jumătate, comedie Într-un act de Julian Field, și Guy Domville, de Henry James, 7.40“. Asta era tot? Piesa lui menționată succint, ca și cum ar fi fost un apendice la neînsemnatul prolog al lui Field? Simți obrajii Înroșindu-i-se de indignarea provocată de insultă și Începuse deja să se gândească În ce fel avea să i-o plătească ofensatorului, indiferent cine va fi fost el, când, din coloana alăturată, Îi atrase privirea un alt anunț, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
par absolut indiferent? Totul era în zadar. Pișatul caprei de lapte Genoveva nu voia să se termine și pace. Alcătuind cea mai ridicolă pereche cu putință, produceam o imagine jalnică. Și astăzi încă s-ar putea ca rușinea să-mi înroșească obrajii, dacă nu aș putea evoca totodată o amintire menită să oprească jetul de urină al caprei: curând puteam deja să înregistrez succese rapide, chiar dacă pe un teren altfel fertilizat, și anume pe ringurile de dans care se numeau Wedig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țuici la tejgheaua uneia din dughenele înșirate una lângă alta vizavi, motiv pentru care respirația mea mirosea atunci când Anna a sosit punctuală și arătând mai tânără de douăzeci de ani. Era ceva colțuros, de băiețel, în mișcările ei. Frigul îi înroșise nasul. Ce să fac cu puștoaica asta de la prânz încolo și toată după-amiaza? Să o car cu mine în camera subchiriașului, căruia văduva îi interzisese vizite feminine, nu mi-a trecut prin cap sau, dacă mi-a trecut, atunci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe astea cu sămânță le pun la cloșcă. Va scoate pui din ele. Și dacă nu au sămânță, ce faci cu ele? Pe acelea le mâncăm. Mai si păstrez din ele, adun în fiecare zi, pentru Sfintele Paști. Le vom înroși atunci, bunico? Da, le înroșim ca sa ciocnim de sărbători, fată dragă. Treceam pe lângă hambar să mă uit la cloșcă. Era permanent pe coș, acoperind ouăle. Nici nu cobora să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pun la cloșcă. Va scoate pui din ele. Și dacă nu au sămânță, ce faci cu ele? Pe acelea le mâncăm. Mai si păstrez din ele, adun în fiecare zi, pentru Sfintele Paști. Le vom înroși atunci, bunico? Da, le înroșim ca sa ciocnim de sărbători, fată dragă. Treceam pe lângă hambar să mă uit la cloșcă. Era permanent pe coș, acoperind ouăle. Nici nu cobora să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape, cârâia la ea și se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bărbații superbi, știi că ai îmbătrânit. Auzeam vocea lui Helen, dar mi se părea că vine de undeva de foarte departe. Era de parcă vocea îi era înecată de vâjâitul sângelui care-mi gonea prin trup, către cap, astfel încât să mă înroșesc într-un fel în care nu mă mai înroșisem de când aveam cinșpe ani. Pe bune, zicea Helen. Miroase îngrozitor a vomă. Nu e vomă, îi explica mama ca o specialistă. Așa miroase palmerzonul. Știi, ăla care se folosește la sosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]