10,469 matches
-
celebra «Casă de pe Epureanu» și unde ne mai întâlnim și astăzi cu mare bucurie. Totul fiind trecător pe lumea asta, părinții mei s-au mutat, nu prea departe, în «Bârladul de sub cruci» (tot după dvs. citire), casa părintească a fost înstrăinată, dar mai am ceva neamuri și în special câțiva buni prieteni pe care îi voi vizita atâta vreme cât Dzeu îmi va da putere. «CĂLĂTORIA» dvs. mi-a dat marea plăcere de a-mi aminti de oameni, de locuri și fapte din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nici un fel de-a face. În decursul zilelor următoare, de fiecare dată când se duceau să vadă cum Îi mergea, surorile sale o găseau citind cu voce tare Sfântul Coran. Abisul ei fericit era atât de intens, Încât s-a Înstrăinat de toți cei care o cunoșteau de când se născuse. Apoi, În dimineața celei de-a patruzeci și una zile, În timp ce toată lumea lua micul dejun, mâncând sucuk la grătar și ochiuri, Banu a ieșit târându-și picioarele din camera ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Din cauză că minoritatea armeană devenise o societate incapabilă să-și mai considere copiii copii? Copilăria era o inutilitate, dacă nu chiar un lux, refuzat unei minorități care trebuia să se maturizeze cât de repede putea? Sau fiindcă literații din Istanbul fuseseră Înstrăinați de tradițiile orale pe care bunicile le treceau cu credință mai departe nepoților lor? Cartea se numea Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. Era vorba despre un porumbel rătăcit În Înaltul cerului În timp ce zbura cu familia și prietenii pe deasupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a-și impune ideile cu forța, eu pentru a le lua în derâdere. Când mă certa, trânteam ușile prin toată casa până ce biata mama, care era din ce în ce mai bolnavă și abia se mai ridica din pat, izbucnea în plâns. Asta ne înstrăina și mai mult unul de altul și ne-a fost și mai ușor să ne șicanăm reciproc, cu rare izbucniri de tandrețe pe care ne grăbeam să le uităm amândoi, de parcă ne era rușine de ele. Tata îmi striga la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut în această luptă pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; și singura lecție pe care o învățam zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
problemei transilvănene și resurecția ideii unioniste marginalizează - în favoarea eticului, etnicului și politicului - ideea autonomiei esteticului și resuscită ideea „angajării” militante, pedagogic-mesianice a intelectualilor în politica națională și/sau socială; ideologizarea cîmpului cultural se manifestă și în cazul adepților - denunțați drept „înstrăinați” - ai „artei pentru artă”, altminteri eterogeni ca opțiuni politice. Tradiționalismul postromantic, ilustrat mai întîi de Vatra lui G. Coșbuc, Caragiale și Slavici, de săptămînalele Floare albastră, Pagini literare și Povestea vorbei, de Curentul literar, apoi de Sămănătorul și de sateliții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost modificată de tehnică. În mod evident, l’art pour l’art a ajuns astfel să se împlinească. Omenirea, care pe vremea lui Homer era un spectacol pentru zeii Olimpului, a devenit acum propriul ei spectacol. A devenit destul de înstrăinată de ea însăși pentru a-și trăi propria distrugere ca pe o plăcere estetică de prim ordin” (în vol. Iluminări, traducere de Catrinel Pleșu, notă biografică de Friedrich Podszus, Editura Univers, Colecția „Studii”, București, 2000, pp. 142-143). Nu altfel trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară fusese amuzantă, acum era posacă; dacă fusese iubitoare, acum era distantă; dacă odată mă acoperise cu sărutări, acum mă lovea cu insulte. Cu vremea, tata s-a Înstrăinat de noi amîndouă. Încerca deseori să discute cu ea, dar totul se sfîrșea Într-un schimb de urlete, așa că Își lua haina și pleca, lipsind ore În șir, uneori chiar toată noaptea. Am Învățat să detectez semnalele că băuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
l-am dus să i-l prezint tatei. Am mers cu mașina pînă la Potters Bar și am luat un prînz cam ciudat În compania lui și a lui Mary. M-a Întristat să constat că eu și tata ne Înstrăinaserăm În asemenea măsură, Încît nu mai exista nici o cale de a ne apropia. Dar am fost Încîntată că am procedat cum se cuvenea, iar următorul pas era să-i cunosc familia. Mă simțeam deja ca și cînd i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce ești. I-ai spus lui mami că te-am dus la zoo săptămîna trecută? — Da? — Nu ți-a povestit Dan? — Dan nu prea vorbește cu mine zilele astea, oftez eu. Emma clatină din cap. Cum naiba de v-ați Înstrăinat atît de mult Într-un timp atît de scurt? Adică, ce mama mă-sii se Întîmplă? Ce? Asta e nebunie curată. — Vrei o ceașcă de ceai? — Da. Vreau ceai și să știu ce naiba se petrece, pentru că frate-meu nu discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ajuns la urechi. ― Ce vorbe? ― Aș prefera să nu te supăr... ― Acum, nu mă mai poate supăra nimic Pentru că nu mă mai surprinde nimic ―Te-ai ridicat, oare, deasupra tuturor vanităților, tu, un om atât de vanitos? ― Oricum, m-am înstrăinat nu doar de ceilalți. M-am înstrăinat, cumva, și de cel care am fost. ― Chiar așa? ― Dacă-ți închipui că totul s-a mărginit la frică, te înșeli. ― Am venit aici cu dorința de a înțelege. Altminteri, m-aș fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să nu te supăr... ― Acum, nu mă mai poate supăra nimic Pentru că nu mă mai surprinde nimic ―Te-ai ridicat, oare, deasupra tuturor vanităților, tu, un om atât de vanitos? ― Oricum, m-am înstrăinat nu doar de ceilalți. M-am înstrăinat, cumva, și de cel care am fost. ― Chiar așa? ― Dacă-ți închipui că totul s-a mărginit la frică, te înșeli. ― Am venit aici cu dorința de a înțelege. Altminteri, m-aș fi mulțumit cu ce se discută. ― Adevărul e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de preoți bolnavi. După ce i-a lecuit și a fost întrebat cum puteau să-l răsplătească, a implorat îngăduința de a consulta biblioteca pentru a căuta rețete medicale uitate. Aproape nimeni nu se mai interesa de vechile scrieri care fuseseră înstrăinate, iar puținii pricepuți în așa ceva țineau mai mult la argintul și la aurul în care erau ferecate, decât la conținutul lor. Pentru a doua întrebare, m-a rugat din nou să aștept ziua de sâmbătă. În timp ce vorbea, m-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe de o parte, prin întrebări și tendința de a iscodi, de a sonda necunoscutul, omul și-a făcut existența mai ușoară datorită progreselor științifice; pe de altă parte aceeași aspirație de a pune mereu sub semnul îndoielii l-a înstrăinat de esența sa religioasă. Sub aparența prosperității, imaginea omului contemporan adept al societății de consum, camuflează însingurarea, neliniștea în relație cu sine și cu lumea spiritului, incapacitatea de a comunica profund. Cu toate acestea, în momentele sale de luciditate în
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
toate acele improvizații, fanfara, publicul, tribunele, covorul roșu, o, mai ales covorul roșu... au fost niște regretabile, niște înfiorătoare erori... Toate astea nu făceau decât să-l îndepărteze pe osândit de călău... să-l umple de fumuri și să-l înstrăineze de taina morții... Osânditului începea să-i pară rău că moare, se întâmplau adevărate tragedii... fastul din jur îi deschidea pofta de viață, i se surpau în suflet toate convingerile și nu mai voia decât să trăiască, să trăiască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
inserează. Același autor demonstrează că sentimentul este punctul de convergență al tuturor dimensiunilor spiritului, prezent la toate nivelele, în forme diverse, iar locul adecvat al sentimentului este inima - centrul spiritual al persoanei - unde omul este deja întreg fără a fi înstrăinat sau fărâmițat. Realitatea atât de profundă a sentimentului ne face să trezim în noi un interes firesc și necesar pentru o educație continuă a dimensiunii sentimentale. Ea se referă la orice vârstă, la orice etapă a vieții și la orice
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu putea desluși decât zvâcnetul venelor. Toată noaptea aceea, din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, prima lui noapte de după înmormântarea Vasilicăi, nu putu să adoarmă recapitulându-și destinul... ...S-a văzut împresurat de umbre. -Am săvârșit lașități... M-am înstrăinat de lumea mea. Când mă gândesc în urmă, mi-e dezgust de mine, parcă aș privi un vierme... Ce-ar fi trebuit să fac pe lumea asta?! se întrebă bătrânul Iorgu. Pentru ce, oare, să mai avem prieteni, pentru ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
provine din condiția lui de băiat de la țară, frustrat de copilăria sa plină de lipsuri, care aspira la cea mai Înaltă poziție socială și materială. iar din punctul meu de vedere, aspirațiile sale lumești mă lăsau rece, ba chiar mă Înstrăinau de el. Pe măsură ce Înaintam cu cursurile și aveam din ce În ce mai multe proiecte pentru școală, devenea din ce În ce mai dificil să Îmi petrec nopțile la Jean-Claude și Jacqueline. mergeam dimineața la facultate, după-masa la serviciu - aveam trei joburi În campus, iar seara mă trezeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
provine din condiția lui de băiat de la țară, frustrat de copilăria sa plină de lipsuri, care aspira la cea mai înaltă poziție socială și materială. Iar din punctul meu de vedere, aspirațiile sale lumești mă lăsau rece, ba chiar mă înstrăinau de el. Pe măsură ce înaintam cu cursurile și aveam din ce în ce mai multe proiecte pentru școală, devenea din ce în ce mai dificil să îmi petrec nopțile la Jean-Claude și Jacqueline. Mergeam dimineața la facultate, după-masa la serviciu - aveam trei joburi în campus, iar seara mă trezeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
desfrîul; Jesper, pentru că fusese, era, mințit din toate părțile. Thomas părea descumpănit; Jesper Îl privea lung, În tăcere; avea ceva ostil În uitătură: era, poate, un reproș: Dacă ai fi venit atunci cu mine, În Legiune, nu ne-am fi Înstrăinat atîta. Tu nu ai omorît pe nimeni. Thomas era și el de nerecunoscut, cine fuseseră și ce ajunseseră! Nu se născuseră, se vede, În vremuri potrivite; nici unele, probabil, nu le-ar fi fost pe măsură, pentru că unii oameni, nici buni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
26). Autorul Faptelor Apostolilor este evanghelistul Luca, cel care în Evanghelia sa scrie descrie o altă «coborâre», de la Ierusalim la Ierihon, în parabola Samariteanului milostiv, la capitolul al zecelea. Calea evangheliei este această cale ce coboară de la Ierusalim, adică se înstrăinează de acele structuri religioase în care se aciuează mereu păgânismul care nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta reflexie a lui Dietrich Bonhoeffer, se poate spune că «rodnicia întru credință» nu se identifică cu rodnicia religioasă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
i-ar fi crescut. Ba chiar lui personal i s-ar fi făcut propuneri strălucite. - Domnule, unchiu-meu a vrut să mă trimită la Paris, cucopiii lui, să fac școala acolo, și n-am primit. Prostie. N-am vrut să mă înstrăinez, fiindcă aveam suflet curat. Unde mai sunt încă o dată copil, c-aș ști acum ce să fac! Eram om și jumătate azi, ce mai vorbă, eram bogătaș! Adevărul este că Stănică avea simț familial și că familia lui împărtășea acest
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de căsătorie între o nepoată și un unchi, vorba vine unchi, când sunt în joc interese mari, păstrarea forței unei familii, consolidarea sîngelui? În definitiv, ce dacă e fata copilului surorii mamei? Ei și? Dar sângele ei nu s-a înstrăinat prin alianța părinților? În familiile domnitoare asta e ceva curent. Dă-le dracului de prejudecăți, de-aia scade natalitatea. Cu asta și cu paralele ei eu aș popula patria, aș face România Mare." Stănică strânse peste brațe sânul fetei și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ști că bătrânul, dîndu-i-o de soție, a voit să-l păcălească, ea ar fi copleșită de rușine și el însuși n-ar mai fi fost în stare să suporte jena ei. Ceea ce făcea bătrânul era mijloc sigur de a-i înstrăina, prin ambiție, pe Otilia. Moș Costache stricase toată grădina cu materialele lui, și un copac, apăsat prea mult la rădăcină de cărămizi, începu să se usuce. Verile sunt înăbușitoare și prăfoase la București, și tot colbul de cărămidă sfărâmată, luat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
două, amuțise. Tușea în coltul lui, apoi, amețit puțin, pleca acasă. Lui Chirică i-ar fi plăcut să mai stea în circiumă, să mai audă de una, de alta, dar nu-l băga nimeni în seamă. De la o vreme se înstrăinase parcă și de-ai lui: de Spiridon și de Matei. Băga capul între umeri, să nu mai vadă în dreapta și-n stânga, și străbătea maidanul. În odaia lui ardea o lampă unsuroasă, murdară. Își auzea de departe copiii tușind. Ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]