16,346 matches
-
de la îngheț). În Cerc de dragoste câțiva nonconformiști încearcă să spargă zidul convențiilor (inginera Daria, pictorița Marilena, chitaristul cu numele simbolic Zen), dar nici aceștia nu reușesc să-și salveze independența, intimitatea și capacitatea de a comunica autentic. Claustrarea și înstrăinarea plutesc ca un spectru peste această lume, în care o banală coadă la curățătoria chimică ia aspecte halucinante și grotești. Un bărbat în rândul lumii, ultimul roman publicat de O. în țară, dezvoltă tocmai această temă a încarcerării așa-zicând
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
G. Boiagi. SCRIERI: Meglenoromânii, I-II, București, 1902; Cestiunea aromână, Brașov, 1906; Parallele Ausdrücke und Redensarten in Rumänischen, Albanesischen, Neugriechischen und Bulgarischen, Leipzig, 1908; Aromânii din punct de vedere istoric-cultural, București, 1912; Din trecutul cultural al aromânilor, București, 1912; Poezia înstrăinării la aromâni, București, 1912; Numiri etnice la aromâni, București, 1925. Antologii: Jocuri copilărești, București, 1893; Din literatura poporană a aromânilor, pref. Gr. Tocilescu, București, 1900; Românii din Meglenia, București, 1900; Basme aromâne, București, 1905; Vânătorul cel viteaz și Frumoasa Pământului
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
sistem”, care vrea să se impună, să domine și să cucerească, dar un Zarathustra al iubirii, un războinic al binelui, un ortodox vrăjitor al lumii, care visează „o revoluție a sensibilității, a emoției, a simțirii”, „umanizarea” unei lumi „dezumanizate” de „înstrăinare”, „nesimțire”, „lehamite”, boli grave ale lumii în care trăim. Salvarea este tot iubirea: iubirea care vrăjește, care transformă, nu doar individul - „iubirea este înainte de toate o experiență arhetipală și doar mai apoi o experiență personală” -, dar și lumea înconjurătoare, iubirea
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
fiind înlocuite cu vocabule cât mai exacte, alese din vocabularul unui intelectual fără prejudecata separării stilurilor. Tot subordonată relației esențiale a poetului cu lumea este relația de de-realizare a universului, de înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera sentimentul înstrăinării de sine, spaima de neant, perceperea morții ca prezență ubicuă - sentiment niciodată numit, dar tutelar, ca zeul ascuns, în poezia lui I. Dacă volumele sale nu s-ar numi, cu atâta obstinată voință de ștergere a urmelor, Versuri, Poesii, Poeme
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
chipurile fără chip. / De ce se miră ochii voștri la vorbăria ce-o îndrug / când eu mă simt străin și rece ca un grăunte de nisip? [...] // Acum, celulele mă cheamă spre contopirea de pământ, / acum, să nu mă lase pradă cuțitelor înstrăinării”. Asemenea lui G. Coșbuc, autorul Vânătorii de seară se simte „rupt din carnea voastră sfântă în care tace doina zării”. Simțul apartenenței, nu doar la geografia, ci și la geologia satului natal se exprimă adesea prin atracția spre vigoarea telurică
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
introduce rubrica „Evenimente în artele plastice”, iar cea intitulată „Pictori și expoziții” ia amploare. Se publică poeziile Doina, Vrut-am, Peste creste ude, Rănitul, Zare de plumb, Horia, Țară de Aron Cotruș, în sumar intrând și versuri de G. Murnu (Înstrăinare), I. Minulescu (Primăvară rurală), Tudor Arghezi (Despărțire), Coca Farago ș.a. Cronica literară e susținută de Ion Goschin (Un roman de mare valoare: „Patul lui Procust” de Camil Petrescu, Un nou mare poet român: Aron Cotruș, Despre opera lui Gib Mihăescu
MINIATURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288161_a_289490]
-
ariviștilor și dezechilibraților mintal. O singură noapte eternă îl revelează încă o dată, dincolo de consemnarea amorurilor și a traiului boem dus de protagonistul Ștefan Dumitrescu, pe iscusitul narator-păpușar care își manevrează personajele astfel încât acestea să îi ilustreze teoriile: zădărnicia frumuseții feminine, înstrăinarea produsă de modificarea sentimentelor, despărțirea ca formă supremă de tandrețe, finalitatea iubirii care stă chiar în deliciul despărțirii. În plus, construcția prozastică denotă o acuratețe geometrică: inițial Ștefan este lucidul, ocazional îndrăgostit, cu măsură, în timp ce Doly, partenera sa, pragmatică în
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
dublu pe cele două planuri principale de referință: specificul și heteronomia. Sub presiunile contextuale enorme ale epistemei contemporane, polarizarea opune formalismul agresiv de o parte, ideologizarea ofensivă de cealaltă. Din motive explicabile, teoreticianul se ocupă cu predilecție de polul heteronom. Înstrăinarea totală a literaturii de menirea ei - în special în versiunea doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul profită de dispariția cenzurii ca să încerce prima tratare sistematică și de anvergură a chestiunii. Demonstrația urmează două direcții esențiale: una
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
inteligențe nu se poate disocia de exigența unui dialog constant cu bogățiile de gând și vis care o precedă. Într-o asemenea perspectivă, tradiția apare ca prag al unei construcții înnoitoare. Reverberând țeluri aflate în penumbra uitării, împotrivindu-se grăbitei înstrăinări de sine a veacului, tradiția pune temelia înțelepciunii. Cum poate depăși tradiția prestigiul echivoc al „tradiționalismului”? Cum se folosește majuscula în cazul Tradiției fără a se recurge la gnoză? De ce este tradiția un tip de prezență hermeneutică și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
practice în viața duhovnicească este momentul de singurătate totală. Experiența solitudinii profunde ne cere delimitarea de amestecul cu lumea conversațiilor menajere. Precum într-o noapte fără lună, când ochiul minții își descoperă pângărita nuditate, inima rănită a omului imploră ajutorul. Înstrăinarea nu mai are nici o determinare psihologică, cum ar crede mizantropii. Solitudinea este aici teologică: „eu singur cu Dumnezeu singur”; un lucru deloc simplu, de vreme ce „am învățat să trăim cu simțiri trupești” care se cer transfigurate (nu suprimate) printr-o asceză
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anumit conținut emoțional și așa mai departe. Efectele eliberării de orice blocaj pot varia de la a vă simți mai emotiv sau mai iritabil decît de obicei ori a avea impulsul să rîdeți sau să plîngeți des pînă la senzația de Înstrăinare și nevoia de a petrece mai mult timp singuri. Totuși, și alte energii blocate ar putea să trebuiască eliberate prin corpul dumneavoastră fizic și ați putea trece printr-o „criză de vindecare” temporară, care ar putea Însemna să răciți sau
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
echerul și compasul pentru a ridica banalul la rangul de epură, de imagine idealizată și abstractă, care exorcizează trăirea directă și pasiunea de tip romantic și conduce poezia către un lirism obiectiv și impersonal. Volumul Singurătatea ciclopului (1988) încheie procesul înstrăinării de lume a poetului, care, izolat în singurătatea sa ca într-o cochilie de sticlă, contemplă obiectele, evenimentele și chiar propriul sine cu acea stare de melancolie adâncă și gravă care golește prezentul de substanță și îl proiectează într-un
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
nu de răsplată, ci de amenințarea cu pedepsele corporale.[...Ă În unele instituții există un fel de sclavie, timpul individului fiind întru totul la dispoziția personalului; în astfel de locuri, sentimentul eului și sentimentul posesiunii pot ajunge să sufere o înstrăinare față de capacitatea de muncă a instituționalizatului.” (Goffman, 2005, p. 21). De altfel, plecând de la ideea că munca reprezintă un caracter esențial al administrării birocratice a grupurilor mari de persoane, Goffman consideră că „...există o incompatibilitate între instituțiile totale și structura
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
paza adăposturilor publice din zona de competență. (2) La primirea în adăpost se aduc la cunoștința victimei mijloacele juridice prin care să-și protejeze bunurile rămase la agresor, cum ar fi: notificarea prin executor judecătoresc a înlăturării acordului tacit pentru înstrăinarea bunurilor comune sau asigurarea de dovadă, prin expertiza judiciară. Consultanța juridică este gratuită, iar primarul poate asigura suportarea, cel puțin în parte, a cheltuielilor corespunzătoare. (3) Prevederile alin. (2) se aplică și pentru obținerea certificatelor medico-legale. (4) Toate adăposturile trebuie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
din instituții (hrană, îmbrăcăminte, educație). După cum s-a exprimat un participant la focus grup, copiii aceștia „jinduiesc după instituție”. Responsabilii din comunități își pun mari speranțe în rolul asistenților maternali, care ar putea să evite îndepărtarea copiilor din comunitatea locală, înstrăinarea acestora și, în cele de urmă, eșuarea lor socială. De asemenea, consideră că măsurile de protecție socială adoptate în ultima perioadă, constând în oferirea unor ajutoare familiilor sărace, determină mulți părinți să-și țină copiii acasă. Totuși, soluțiile pe care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
zestrea femeii, indiferent dacă ea dispunea sau nu de mijloace de trai. De aceea, se impunea ca o măsură de protecție acordarea dreptului de separare a patrimoniului femeii măritate de cel al bărbatului și recunoașterea acelorași drepturi de folosire, de înstrăinare și de moștenire pentru ambele părți asupra averii și veniturilor dobândite în timpul căsniciei 1. Sub presiunea exercitată de asociațiile de femei asupra forurilor legiuitoare 2, s-a promulgat, în timpul guvernării Partidului Național-Țărănesc (care avea înscrisă în programul său acordarea dreptului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
stabile și aceia din sectorul public au o abordare bazată pe judecată atunci când vine vorba despre conduita etică; un membru necinstit al personalului poate primi referințe „curate” de la trei din zece manageri; cauze pentru neraportarea unei fraude includ motive precum înstrăinarea, nu reprezintă problema mea, punerea în pericol a locului de muncă, toată lumea practică aceasta; aproximativ 10% dintre directorii Consiliului de administrație spun că este acceptabil să se „umfle” cifrele profitului atâta timp cât niciun ban nu este furat. În practică există multe
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
răspândit în literatura postnietzscheană, intervine și la B., marcându-i poezia printr-un al doilea aspect caracteristic, „tristețea metafizică”. Aceasta se extinde treptat în universul autorului odată cu volumele În marea trecere, Lauda somnului, La cumpăna apelor, unde are loc o înstrăinare tainică, tot mai pronunțată, a naturii de om. Imbold al cufundării în sânul ei liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
reacție de refuz, de respingere a unui corp străin - ideologia oficială care acoperea ca o apăsare întunecată toate domeniile vieții în țară. «Fremde im eigenen Land», «străin în propria țară», iată motorul care împinge acest exod.” În această situație, de înstrăinare și izolare, păstrarea tradițiilor culturale devenea un imperativ, determinând crearea acelui microcosmos de apărare împotriva unei lumi necunoscute, puțin primitoare. Rolul de cultivare a literaturii române clasice și moderne sau de promovare a aparițiilor noi, din țară și din exil
CAIET DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
d. sunt/ devin „cuvinte”, adică umbre ale făpturilor, oglinzi oglindite ale rostirii. Rostire pe care o câștigă, o certifică tocmai prin infinita ei pierdere. Trupul este umbră sufletului, iar realitatea pe nume „Tu” capătă identitate numai traversând „sala nervilor”, prin înstrăinarea de prezentul amintirii sale: „... acelui tu monstruos îi dădeam loc/de viață și de moarte/drept asupra aripilor/[...] el intră și iese zburând/ca propriul meu suflet nepăsător/ cu propriul meu suflet în minte/cu propriul meu îngândurat suflet/care
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
trebuie folosite noile căi de ridicare, ale culturii. Și nu numai de școlile catolice trebuie să se beneficieze; trebuie ridicate școli proprii, care să satisfacă direct nevoi proprii, să promoveze o cultură proprie, școli care să nu mai expună la înstrăinare de propriul popor, la deznaționalizare. Trebuie educat, cultivat înainte de toate clerul, care trăiește în mijlocul poporului, ca să poată transmite la rândul său cultura. Unirea însăși în vederile lui e instrument de cultură, de ridicare”. Să precizăm că importanța acestei lupte, a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
interne. Este vorba despre clauza de conștiință. Pe scurt, este vorba de o lege inclusă în Codul muncii și care stipulează faptul că ziaristul își poate da demisia (cu plata întregii indemnizații avute până atunci), în următoarele cazuri: cesiunea sau înstrăinarea publicației (cotidian sau periodic) sau schimbarea semnificativă în caracterul sau orientarea politică a publicației, dacă această schimbare creează jurnalistului o situație capabilă să aducă atingere onoarei sale, reputației sau, în genere, intereselor sale morale. Altfel spus, dacă ziaristul este obligat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aceste texte prin filtrul interpretativ al Noului Testament, mai precis prin cel al lui Pavel”. Își termină ideea spunând că „opera celor LXX a devenit ceea ce nu era: o Biblie creștină”. Noi, cititorii de limbă română, avem acces la această „Înstrăinare” produsă de părinții Bisericii prin notele abundente, monumentale și savante, din subsolul traducerii. Care este importanța moștenirii patristice pentru viața spirituală a unui român oarecare ? Ea nu Înseamnă În același timp o Îndepărtare de tradiția masoretică ? CB: Părinții au interpretat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
B. se arată prizonierul modelelor (Lamartine, A. Chénier, Millevoye) și nu a putut depăși un registru minor, sentimental. Temperamentul poetului era cel al unui senzual, atras de forme și sonuri, și spiritul auster al meditației i-a rămas străin. Doar înstrăinarea (exilul) dă autenticitate discursului elegiac și creează un personaj și o obsesie a liricii lui B.: pribeagul. Popularitate i-a adus, însă, legenda istorică. Orientându-se, în poezie, spre izvorul vieții naționale, el răspundea programului „Daciei literare”. Construite pe antiteza
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
propriilor sentimente. Într-o vară sau, mai exact, niciodată descrie cu detalii pregnante etapele unei relații eșuate, de la indiferența mai mult sau mai puțin sesizabilă la o irepresibilă repulsie. Tăcerea marchează îndepărtarea progresivă a partenerilor, culminând cu momentul în care înstrăinarea devine definitivă: „...cortina de tăcere se aprinse dintr-o dată, iar între ei rămase doar un pumn de cenușă”. Neînțelegerile din cuplu se repercutează puternic asupra sensibilității copiilor, care le percep ca pe o vină ce le aparține. Corina, bunăoară, este
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]