2,273 matches
-
fără politică subțire. Acuzatul: Brutalități ca "rîtane" sau "mîrlane" când e vorba de camarazii noștri, însoțite de manifestații contondente, precum și sistematica maltratare morală a tinerimii naționaliste din școlile militare sau din instrucția pe termen redus, numai pentru motivul că e însuflețită de noua spiritualitate, sunt viții pe care le voim eliminate. Din umilire nu poate să iasă un duh demn și vitejesc. Președintele: Te rog, nu face predici! Ce înțelegi prin tinerime naționalistă? Aceea care maltratează pe cetățenii de altă confesiune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a unui individ a fost strivită de tăcerea semnificativă și disprețuitoare a publicului.) Astăzi simțământul de nație a scăzut atât de mult la unii politicieni, încît fenomenul îngrijorării din partea spiritelor profunde, mai ales din sânul tineretului, care totdeauna a fost însuflețit de idei generoase, e foarte firesc, și nu eu aș reprima expresia liberă a spiritualității acestui tineret. (Gazeta favorabilă semnala iarăși "aplauze furtunoase", în vreme ce Ioanide remarcă uzul și abuzul ideii de "spiritualitate".) Nu vreau să se creadă un moment că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poet, filozof, agricultor, olar, mânuitor al tuturor industriilor folositoare", este un adept al confucianismului așezând mai presus de orice puterea morală șirespectul vechilor rituri. În Bietul Ioanide (titlul ascunde o ironie) eroul e, ca și modelul său mitic, un arhitect însuflețit de mărețe proiecte, imposibil de înfăptuit în lumea mercantilă, filistină. Ioanide construiește, în ciuda tuturor împotrivirilor, concurat de profesorul de beton armat Jean Pomponescu, un monument original, O bazilică prevăzută cu cupolă de sticlă, replică îndrăzneață, sarcastică, la proiectul conformist al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
publice internaționale și primirii de sprijin pentru poporul român. Mișcarea a pornit din Belgia, unde doi tineri graficieni, Paul Hermant și Vincent Magos, au adunat la Bruxelles, la 22 decembrie 1988 un grup de jurnaliști, fotografi, artiști, arhitecți și sindicaliști, însuflețiți de aceleași sentimente ca și ei, și împreună cu Liga pentru Drepturile Omului au demarat o campanie de adopție a satelor românești, la 3 februarie 1989. Ideea era ca o localitate din Europa Occidentală să „înfieze” o comună din România. Scopul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
erau îmbrăcate mult mai exotic, iar Lanark observă cîțiva vîrstnici în costume de culoare închisă, de afaceriști. O luă pe Rima de mînă și o conduse pe ring. Nu-și amintea să-i fi plăcut muzica înainte, dar ritmul îl însuflețea și corpul i se mișca în voie. Nu-și lua ochii de la Rima, care se mișca întretăiat, dar grațios. Părul negru îi curgea liber pe umeri și zîmbea absentă. Discul se termină și rămaseră fiecare cu brațul petrecut în jurul taliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru circuitele de comunicare, dar cînd noi ne îmbolnăvim, urmăm altă cale. De aceea o salamandră care explodează ne aduce în stare de exaltare. Simțim pînă în străfunduri corectitudinea unui asemenea nemesis. Te-a exaltat, nu-i așa? — M-a însuflețit și regret. — Regretul tău n-are nici un rost. Și acum, probabil că dorești să-ți vezi pacienta. Ozenfant săltă colțul unei alte tapiserii, dezveliind o ușă joasă, circulară, și spuse: Salonul ei este pe-aici. Dar ce trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mi place că amesteci religia cu excrementele. Azi-noapte am văzut o parte din persoana la care te referi și nu era deloc rea. — Ai văzut o parte din Dumnezeu? strigă autorul. Cum s-a întîmplat? Lanark îi explică. Autorul era însuflețit de-a binelea. — Mai spunele cuvintele alea, îl rugă el. — E... e... apoi pauză, apoi E... de... e.... — De? țipă autorul ridicîndu-se în fund. A spus el de, dacă? Nu-și bătea joc repetînd într-una „E, e, e, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sculat românii la 1821, căci s-a sculat contra elementelor străine după vremea aceea, și voi reprezentați astăzi acele elemente străine, am adăogat noi, făcând aluziune nu atât la sângele care curge în vinele fiecăruia cât la simțirile ce-l însuflețesc și la faptele ce săvârșește. Și amândouă aceste afirmații ale noastre sunt adevărate. "Romînul" însuși nu poate să tăgăduiască că ceea ce a supărat mai mult pe români sunt tendințele străine, apucăturile străine ale Domnilor greci, înrîurirea străină și disprețul a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe pernă, și doar când mișcările de du-te-vino pe pielea rece se întețeau, carnea inertă începea să-nțepe și eu mă strecuram din nou în mănușa amorțită. Dantela ei de nervi, vene, canale limfatice și tubușoare de energie psihică se-nsuflețea din nou, și curând schema mea corporală era din nou completă. Visele mă trăgeau și ele-n trecut. Timp de vreo doi ani, înainte de construirea blocului de vizavi, visasem periodic cățărări pe piscuri de o înălțime amețitoare. De obicei, în interiorul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doi, câte trei și-n cele din urmă toți deodată, satul de dedesubt, înghesuiți într-o hrubă străbătută de rădăcini, de unde sicriele, deasupra țestelor, se zăreau luminând ca niște cutiuțe de cristal. Trei sute de morți, slăbiți de post îndelungat, dar însuflețiți de o mânie doar celor răposați cunoscută, își ciocneau acolo ciupercile livide ale țestelor și își foșneau veșmintele înnegrite, țineau cuvântări lungi și sălbatice și își holbau orbitele goale, pline de viermi, unii la alții. Și la-nceputul iernii, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scoată cu totul bivolul înaripat la iveală. Toți grămadă trudiră câteva ceasuri, până când putură, de jur-împrejur, să pipăie blana de catifea de pe pântecul inelat și să adune-n palmă solzișorii ca de caras de pe aripi. Și când, deodată, un tremur însufleți cornițele cu măciulii ale fluturului și picioarele subțiri începură să zvâcnească, țăranii retezară cu securea capul cât un butoi și-l rostogoliră mai departe. Un sânge albăstriu și gros împroșcă pe gâde. Apoi începură să reteze halci întregi din spinare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apoi le descleia cu o încetineală nefirească, până ce ochii-i deveneau două globuri holbate parcă de o groază paralizantă; în același timp făcea, cu ghearele mâinii stingi, gestul de a-și smulge inima, cu tot cu vene, din piept). Atunci statuile se însuflețeau, coborau de pe socluri, se adunau în jurul mormântului și-ncepeau să vorbească-ntre ele în limba aceea neobișnuită, pe care Caria o deprinsese la capătul a foarte multe vise identice și pe care, ca să aibă cu cine exersa-n timpul zilei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de o neobișnuită acromegalie. Nu l-am remarcat decât atunci când a făcut-o toată lumea, într-o zi de vizită, când la cineva a venit o femeie însoțită de-o fetiță de vreo zece-doi-sprezece ani. Insul nesfârșit de înalt s-a însuflețit deodată, s-a apropiat de fetiță ca o fantasmă, a luat-o deoparte, și, cu gesturi de necromant, i-a vorbit vreo jumătate de oră. "Nu uita să visezi", i-a strigat cu vocea lui stinsă și croncănitoare când mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu mândrie. Discutam cu el literatură, îi recitam entuziast din Tzara și Voronca, iar el îmi vorbea de Mandiargues și Beckett. Se amuza să mă facă să râd, căci atunci (cum boala mea progresase) jumătatea dreaptă a feței mi se-nsuflețea, colțul gurii se ridica vesel spre ureche, ochiul se îngusta și sclipea, pe când, ca fața nevăzută a lunii, partea stingă rămânea de piatră, hieratică și misterioasă. "Parc-ai fi Riga Crypto și lapona Enigel!" Tot cam de 17-l8 ani era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe nimic. Melanie asuda cu o duhoare de subțioară de vulpe, din tot volumul crupei ei de hipopotam, cu care freca pereții, rupând țurțurii fragili ai florilor de mină. O târa de mână pe Cecilia, a cărei sulemeneală fantastică se însuflețea și mai tare la lumina de acvariu a faclelor: constelațiile de aur de pe pleoapele ei se reflectau pe pereți și tavan ca-ntr-un planetariu. "Privește, sîntem înconjurați de cosmos!", îmi șopti, zâmbind, Fra Armando, pe care îl urmam îndeaproape
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cele mai stranii, mai eteroclite, începură să izvorască din împletitura de linii. Era fața unui bărbat tânăr, cu trăsături în cărbune, cu părul răsucindu-se-n vițe negre de-a lungul obrajilor ascetici. Ochii severi și vizionari, ușor asimetrici, dreptul însuflețit de o scânteie de har, stângul tragic și mat ca o oglindă acoperită, aveau sub ei cearcăne violete. Sub firele fibroase ale mustății, gura ar fi părut de femeie dacă senzualitatea ei nu ar fi fost negată, dizolvată, deturnată, reconvertită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
A sosit vacanța/ Cu trenul din Franța", dar el rămăsese în clasa goală, singur, după ce fugiseră toți afară, către vară și vacanță, și clasa pustie, însorită, mirosind a cretă, praf și oțet, era atât de tristă fără copiii care-o însuflețiseră tot anul, încît, așezat în banca lui, începuse să plîn-gă, și plânsese o mulțime. Știa fiecare bancă, acum goală pentru atâta vreme... Ce-aveau să facă băncile-astea timp de trei luni lungi de vară? Cum aveau să suporte atâta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grijă mușcatele înșirate de-a lungul zidului casei, în ghivece sparte și-n lădițe de lemn putred și-n oale cu smalțul dus de mult, și, de fiecare dată când stropii gelatinoși atingeau pământul, inflorescențele de un roșu posomorit se-nsuflețeau și căpătau exact nuanța asfințitului de peste acoperiș, așa încît casa devenea un sloi uriaș, vinețiu, plutind în aer între două amurguri. În acea navă aeriană o conducea apoi pe Soile, luînd-o de mână și-naintînd încet, împreună, către ușă, ca două
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
muzeului Antipa, care-și deschiseseră-ncet, în săli umbroase, capacele cu geam. Fluturii africani și amazonieni, atât de mari încît abia dacă-ncăpea cîte-o pereche (mascul și femelă într-un uimitor dimorfism sexual) pe satinul încrețit al unei cutii, își însuflețiseră piciorușele și arcușorul trompelor, întinseseră măciuliile antenelor ca să poată comunica unii cu alții și, zvâcnind puternic din aripile țepene ca de țiplă, se smulseseră din acele care le străbăteau corpul pufos. Aripile prelungi, pictate de mână cu peisaje, înluminiuri, personaje
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acolo o cută. Aplauzele produceau lumină sau lumina se converti în aplauze? Cum noaptea, înainte s-adormi, auzi brusc un zgomot puternic și deodată te umple o mare lumină, sub cupola Circului toate reflectoarele se aprinseră deodată și spectatorii se-nsuflețiră, își înroșiră palmele de entuziasm. Fusese cu adevărat punctul culminant al spectacolului, fără de care nu s-ar fi deosebit de altele care fuseseră și-aveau să mai fie. Liniștit, cu brațele încrucișate peste piept, yoghinul se înclină ușor către public și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mama pusese masa, vai, mereu ciorbele ei, zeamă-lungă, după care nu mai puteai mânca nimic, îți umflai stomacul, și cei doi trecură la masă fără să-și ia ochii din televizor. Din ce spunea crainicul nu puteai înțelege nimic, era însuflețit de parc-ar fi comentat un meci de fotbal, dar nu era nici o legătură între entuziasmul lui și curgerea monotonă a umbrelor ălora cenușii, a uralelor și scandărilor fără sfârșit. Se uitau, de fapt, doar la imagini, fără să vrea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
moneda clincheti printre alte câteva, încremenind cu fața pe care se afla gravat portretul reginei Iuliana în sus, către vastul cer trandafiriu, așa încît femeia cu diademă pe frunte căpătă și ea o nuanță roză, ca de camee, statuia se-nsufleți neașteptat și, ai spune, înfricoșător, dacă pe chipul negrului nu s-ar fi citit, în loc de consternare și panică, doar un fel de amuzament tocit, înecat într-un plictis fără margini. Citaredul de piatră deschise ochii ca o păpușă mecanică (și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buze negre, găuri adânci și catifelate în locul ochilor, o scobitură înghiocată în mijlocul pântecului. Asemenea prădătoarelor sensibile doar la mișcare, ochii ei dădeau realitate numai animalului masculin, prada leneșă, în fulgarin și pălărie, la vederea căreia corpul fetei, inert pîn-atunci, se-nsuflețea, buzele chemau, pieptul se lipea de sticlă, palmele cu degete desfăcute băteau în geam cu disperarea unei prizoniere. În același timp, ca o soră geamănă, se deștepta la viață și Gagan, în acvariul de-alături. Clientul privea îndelung, ezita și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de prezervative, ce acum străbăteau probabil, flotilă nenorocoasă, canalele și scurgerile orașului, licărind acolo ca niște lumânărele, scoțând din noapte aici o față ascuțită de șobolan, acolo un ghemotoc de vată plină de sânge... Nici orașul decent nu era mai însuflețit. Aceleași clădiri cu frontoane baroce, în formă de lire și clopote, aceleași canale cu apă verde. Bănci și magazine încă închise, baruri cu măsuțe pustii. Trecu prin piața Dam, luînd-o direct prin forfota porumbeilor, mai matinali decât oamenii. Aproape că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
probabil penultimul act al unei ere în care fusese adulat și apoi hulit și sfârșise prin a fi ignorat de aproape toți oamenii. Pe un perete se afla icoana Sfântului Augustin, o pictură veche și afumată, care căpăta parcă viață, însuflețită de luminile înșelătoare care o străbăteau. Podeaua din lemn negeluit era murdară și păstra numeroase urme de pași. Singurul artefact tehnologic din încăpere era monitorul unei sonde psi, care picura puțin albastru în semiîntunericul capelei. Cei trei bărbați care îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]