36,299 matches
-
manieră de comportament, ca atitudine a unei persoane față de cei din jurul său. Numai că pentru a putea stabili reperele normative ale moralei, pentru a putea decide ce înseamnă să ai o ținută morală, Frankfurt se consideră obligat să răspundă mai întîi la alte întrebări, ca de pildă ce înseamnă să ai o identitate personală, cum se manifestă ea, ce este libertatea, în ce măsură sîntem produsul unei istorii în care se întîmplă să ne ducem viața ori dimpotrivă, propria noastră operă, sau cum
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
Eu șăzut și pus pe gînd / îți comunic acest rînd" (p. 525), chiar în enunțuri prezentative școlărești - "Și compunerea-i așa: (...)" (p. 536). Foarte răspîndit e procedeul dublării sinonimice - "Mai întîi și la-nceput / Te cuprind și te sărut, / Mai întîi și mai de toate, / îți trimet, puiule, carte". Formula finală descrie adesea tocmai oprirea din scris: "Aș mai scri, dar nu mai pot / Că mă doare mîna-n cot" (p. 472). Ajunși aici, nu putem să nu ne oprim, punînd și
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
am călcat pe inimă. La urma urmei, nici să te superi pe China, ca văcarul pe sat, nu e firesc. Bine înțeles, ca să faci lucruri inconvenabile, argumente se găsesc berechet. Totuși, înarmîndu-mă cu un suflet de reporter insensibil, plecai... Mai întîi, călătoria cu avionul a fost o experiență extraordinară. Pilot-șef se întîmplă să fie un pasionat cititor de romane autohtone (eram în 1985!). Dacă citise pînă și Galeria, intrînd în amănunte... Cred că am mai scris despre aceasta, dar mă
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
bă! pe cînd un soldat din umbră mormăia în scîrbă: "Du-te, mă, acasă, că o mierlești!" Repet, ocaziile mari nu se ratează. Din tot ce-am văzut eu în China, memorabile sînt două întîmplări vii, mărunte, sufocat de grandoare. Întîi, cum la un circ toate numerele de acrobație, unul după altul, dăduseră greș spre marele deliciu al spectatorilor care credeau că o făceau dinadins, cînd adevărul, aflat, era invers. Apoi, peste o zi sau două, la Shanghai, cum mergeam pe-
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
cîteva bilete de metrou. Monica este persoana cu care nu pot să mă cert niciodată. Mereu ne-am ciondănit, o dată chiar i-am reproșat că mă contrazice, dar de supărat nu ne-am supărat niciodată. îi păstrez o dragoste veșnică, întîi, pentru că e "fălticeneancă", am zis, între ghilimele; apoi, evident, pentru că mi-a dat niște tichete de metrou și bonuri de pîine. Ulterior am avut bonuri de pîine false și vizibil falsificate. Cînd lucram la uzina Deka, unde se fabricau discuri
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
rușinoasă, de psihopat; sînt invizibil, am la mine "dublu-express"-ul de 7,3x74 R, arma mea de urși și mistreți. Crucea lunetei se așează ușor pe fața lui plină de pete, între ochi. Nu! Moarte prea rapidă. Mai bine trag întîi în ea, să-l văd cum suferă... Gînduri de om de 60 de ani! Există însă și un alt fel de-a fugi din această realitate: să o privești prin prisma propriei răspunderi. Dar e prea tîrziu". Ultimele cuvinte sînt
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
este, în principiu, incomprehensibilă. Limbajul dorinței și tânjirii exprimă epektasis-ul etern, tânjirea și tinderea perpetuă, care nu încetează niciodată și 5 Sfântul Grigorie oferă aceleași exemple în Contra Eunomium, GNO, 1.168. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi Patrologia Graeca (P. G.) a abatelui J. P. Migne, Paris, 1857-1866; în afară de aceasta, pentru referințele la textele Sfântului Grigorie de Nyssa din opera Contra Eunomium am mai consultat ediția lui W. Jaeger, Contra Eunomium, în Gregorii Nysseni Opera (GNO), 2
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
întotdeauna mai intense, creșterea dorinței paralelă celei a participării și caracterul reînnoirii constante. Sfântul Grigorie revine la Cântarea Cântărilor: „Vedem cum în urcarea (ἀνάβασις) unei scări (χλῖμαξ), sufletul condus de Cuvânt, se ridică spre înălțimi prin treptele vieții spirituale. Mai întâi o rază de lumină pătrunsese până la el și îl stimulase să se apropie de lumină și să devină mai frumos transformându-se în porumbel al luminii. Dar îndată ce avu părtășie (μετασχοῦσα) la bunătăți, după ce le putu primi (ἐχώρησε), din nou
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Cu această ocazie, cum mi se întâmplă, îi luai măsura. Dânsul e un activist de modă nouă, cu ochi rimelați. Un personaj. Căruia un bun prozator i-ar putea asigura nemurirea. Nici Dinu Păturică nu fusese o simplă ficțiune - mai întâi, el a existat în carne și oase! Se mai spune, apoi, mai de mult, că eu aș avea darul premonițiunii, verificat. Corect. Dacă așa-i, nu-i văd bine pe imprudenți. Oricât aș întoarce-o eu și aș învârti-o
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
contră, Marin Mincu dorește să deconstruiască această ipostază clișeizată de o întreagă literatură de gen, făcînd din principele valah un personaj modern, protagonistul, din perspectiva căruia e relatată narațiunea. Pe fondul ciocnirii dintre creștinism și islamism, Dracula povestește la persoana întîi intrigile dinastice cărora le-a fost victimă și meditează asupra raportului dintre abjecție și sublim în cîmpul acțiunii. Autorul construiește un Dracula conștient de propria-i legendă, care se află în posesia documentelor ce au alimentat gustul gotic-macabru pentru istoria
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
fi înaintat ceva în lectura producțiunilor autorului lui Bubico,... mânca-i-ai coada, cucoană!... De pildă, s-ar putea ca cineva să fi fost atent chiar și la Câteva păreri, articolul de la pagina 31 al ediției monumentale Opere, 4. Publicistica. întâi că un cititor de astăzi, ca să înțeleagă uneori articolele lui Caragiale, ar trebui să facă un efort deosebit, nu numai de atenție, dar chiar de înțelegere, recurgând la dicționar, ca și cum ar avea de a face cu un autor străin. Nici
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
enumerativ-secvențiale și asintactice până la ilizibilitate: "biografeme, glife ale memoriei... podu iloaiei... centrul neantului... fata cu ochi verzi, de tăune... dubița teveu, fără ferestre... scriitori ieșeni, drumul de țară... anacronism, anacondism... cercurile... niciodată concentrice, literare... roțile bicicletei pionier... roșu mat... dar întâi, trotineta albastră, parcul copou, glifa paternă, glifa lampadar ci abajur tronconic, glifa țâșnitoare, glifa roi de țânțari, glifa seară, glifa bucurie... ș.a.m.d." (marele baraj de la assuan) Formularea directă în poemul AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
degenera o polemică, soldată, de ambele părți, cu grave prejudicii morale și de imagine publică a scriitorului. Escaladarea adversităților e păguboasă. Merită reflectat și la învățăturile și curiozitățile acestei polemici, ca la un test cu valențe multiple. E vorba mai întâi de un interesant și revelator test psihologic. Blaga e de nerecunoscut la mânie, își dezvăluie un temperament focos. Un nordic tipic are scăpări paradoxale, trăsături ascunse de meridional. Pe de altă parte, e ciudat cum doi intelectuali cărora le priește
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
ar fi prejudiciat grav. El crede în continuare în acest fapt, dar nu folosește niciodată termenul de "plagiat". Spațiul mioritic e, pentru Dan Botta, "o operă exaltată sub ochii mei, pentru motive provenite în mare parte din lucrările mele". Mai întâi, cartea ar fi detestabilă prin anumite superficialități. Dan Botta îi reproșează lui Blaga precaritatea particularizărilor spațiului mioritic prin: versul popular care alternează silabe accentuate cu neaccentuate (ca în orice poezie populară), imaginea satului ca alternanță de case și spații verzi
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
de pretextul apariției, ca "noutate la închirieri", a filmului Alien vs. Predator, de altfel cea mai slabă peliculă din toată seria. Care este, integral, la dispoziția - am rezerve să spun "cinefilului", așa că mă mulțumesc cu - consumatorului de filme autohton. Dar întâi trebuie să fac o structurare cronologică a ciclului. La început a fost Alien pur și simplu, o combinație de SF, horror și thriller. Regizorul era Ridley Scott. Apoi, în 1986, extratereștrii s-au multiplicat, apărând Aliens, în regia lui James
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
nu cred că există. Un canal de televiziune aservit pe față unui partid are exact șansele de a se impune ale unui ziar de partid. Adică egale cu zero. O astfel de operațiune trebuie amorsată cu mult timp înainte: mai întâi creezi o televiziune cât de cât credibilă, și abia apoi începi manipularea. Dacă din start ți-ai propus să tocești mintea electoratului vânzându-i slogane și aruncând cu promisiuni abracadabrante, ți-ai tăiat craca de sub picioare. În mod evident, Vadim
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
parte, ca o minoritate a electoratului tradițional peremist să se orienteze înspre alte partide. De pildă, spre PD, al cărui lider spiritual continuă să rămână Traian Băsescu. Se știe că la recentele alegeri o parte a celor care în turul întâi l-au susținut pe Vadim, în al doilea s-au orientat spre actualul președinte. Nevoia de autoritate, de afirmare răspicată a opiniilor - chiar și când acestea sunt discutabile -, de persoane hotărâte să acționeze în forță a fost lesne speculată de
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
nu poți s-o lași din mână"... Lasă că, după aceea, observai că așa îi felicită pe toți autorii. Notiță, în care domnia-sa pomenea cu exaltare și de Fidias, parcă, dacă nu Praxiteles, precum și de faptul că grecul mai întâi își dezbrăca personajele (!) înainte de a le ciopli în marmura nepieritoare. în sinea mea, drept să spun, intrai la idei. Afară doar dacă, nu cumva, metaforic, subtilul comentator nu se gândea că, în volumul meu de memorii, al doilea, căutând esența
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
Fie ce-o fi! Decât să-mi fie îngropată în uitare cartea, mai bine să mă arate lumea cu degetul, să ajung măcar astfel celebru pentru urmași. Ceea ce și îndrăznesc, în rândurile următoare. Cum se procedează, recurg și eu mai întâi la citatele pe temeiul cărora se construiește orice recenzie demnă de acest nume. Voi cita, întâi și întâi, nu fără o anumită intențiune, pentru cititorul oarecum adormit, istoric, câte ceva din Mecanica lacrimilor, pagina 15, spre a-l trezi, desigur, captându
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
arate lumea cu degetul, să ajung măcar astfel celebru pentru urmași. Ceea ce și îndrăznesc, în rândurile următoare. Cum se procedează, recurg și eu mai întâi la citatele pe temeiul cărora se construiește orice recenzie demnă de acest nume. Voi cita, întâi și întâi, nu fără o anumită intențiune, pentru cititorul oarecum adormit, istoric, câte ceva din Mecanica lacrimilor, pagina 15, spre a-l trezi, desigur, captându-i atenția. Dacă ceva totuși nu trece, acesta... este numai trecutul. El fiind o glaciațiune survenită
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
cu degetul, să ajung măcar astfel celebru pentru urmași. Ceea ce și îndrăznesc, în rândurile următoare. Cum se procedează, recurg și eu mai întâi la citatele pe temeiul cărora se construiește orice recenzie demnă de acest nume. Voi cita, întâi și întâi, nu fără o anumită intențiune, pentru cititorul oarecum adormit, istoric, câte ceva din Mecanica lacrimilor, pagina 15, spre a-l trezi, desigur, captându-i atenția. Dacă ceva totuși nu trece, acesta... este numai trecutul. El fiind o glaciațiune survenită într-o
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
replica nu e pur ipotetică, s-au auzit deja voci care cer asta...) Dacă luăm în serios întrebarea a fi sau a nu fi? , atunci, pentru a formula un răspuns cât de cât convingător, se cuvine să ne punem mai întâi altă întrebare: Ce sunt aceste reviste literare, presă pur și simplu, și atunci ele trebuie să se supună legilor economiei de piață, cererii și ofertei, sau sunt instituții de cultură, și atunci ele ascultă de cu totul alte standarde, și
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
simplu: sunt mentalități și cu banii comuniștilor vor să înjure pe comuniști, lucru netolerat de noi". Intervenția lui N. Stănescu, cu tot aplombul ei principial, devine palidă față de aceea care urmează, a lui Dan Zamfirescu, "istoric și critic literar". Mai întâi omul mărturisește starea de extaz în care s-a văzut proiectat, dar și de ușoară confuzie: oare visează că se află în fața lui Ceaușescu sau lucrul chiar se întâmplă? A avut nevoie, pentru a se dezmetici, de ajutorul colegial-contondent al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
îngropa și poezia. Pînă atunci însă, cred că cea mai potrivită apărare a poeziei e chiar ea însăși; de aceea am numit acest cuvînt înainte passe parole." Se pot vedea, din aceste cîteva rînduri puse "în capul trebii", două lucruri. Întîi, un interes care nu e, nici pe departe, de pură circumstanța, pentru "tineret-rezerve"sau, altfel spus, pentru posibilitățile de reală înnoire a unui "mecanism" literar. Sigur, modulațiile prin adăugare de diez sau de bemol sînt, neîndoielnic, de luat în seamă
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
narativ, iar vocea îți servește ca un fir al Ariadnei într-un labirint alcătuit din identități încurcate, incidente disparate, scrisori și mărturisiri ale unor martori oculari. Dacă trebuie să iau filmul pe componente, nu știu la ce să mă refer întâi. Văd o maturizare a regizorului la capitolul "cinematografie". Deși nu e niciodată imobilă, camera începe să fie dotată cu răbdare: fixează personajul pe îndelete, nu mai "zburătăcește" în jurul său. Se rotește însă în jurul unui far, alcătuind o secvență amețitoare și
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]