7,767 matches
-
Dacă tot s-au dovedit zadarnice eforturile de a-i împăca, au schimbat mai cu toții tactica. Cuplul nu mai prezintă interes ci părțile acestuia. Florin este asaltat de fete, Mia este asaltată de băieți. Prin antenele pe care le are întinse, Albert a aflat că duminică, și cât de puțin timp a mai rămas până duminică, Băjenaru are întâlnire cu Mia în fața Circului! Este printre puținii care nu au renunțat la ideea împăcării celor doi și aproape că îi vine să
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
creadă că este posibil așa ceva: - Mai rămâi Maria, altfel își poate închipui că de-abia aștept să-i cad în brațe! * Duminica a început cu o ușoară dezamăgire. Albert era nerăbdător să exploreze noile ținuturi: - Merg să văd cât de întinsă este pădurea, să văd dacă ține și dincolo de deal. Vii cu mine? - i s-a adresat Ericăi. - Eu mai rămân; a răspuns ea șoptit părândui-se indecentă o plecare în doi, precipitată. - Cum vrei, ne vedem mai târziu. Și-a stabilit
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
despre aceasta este vorba. Am colindat deci, în tinerețe, aproape toți munții patriei. Bine înțeles cu piciorul și, ca pieton, nu ai ocazia să faci comparație intre semețul perete de stâncă al crestei majorității nunțiilor noștri și eventualele pășuni alpine întinse care includ și semețe vârfuri. Pentru ochiul drumețului vârful, în acest caz, reprezintă plimbarea de dimineață, nicidecum victoria asupra efortului de escaladare a „marilor înălțimi, bine înțeles stâncoase și periculoase. Efortul este același dacă sui sau cobori o pantă mare
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
de singurătate. Admiră pe furiș pulpele femeii, nu-i crede cuvintele, urmărește cum se îmbracă cu haine roase de invidii. Când timpu-i fuge de sub picioare de-l face să mârâie se umple cu masca preaplinului de golul e tot mai întins. Ascuns de lumina din care mușcă scapă și nimeni nu-l vede, așteaptă ploile și ceața să plece odată cu el. Când se plimbă prin pământ la pas cu nevăzutul ruginesc zăbrelele timpului și afară tot nu iese. Referință Bibliografică: Cățelul
CĂŢELUL PĂMÂNTULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364858_a_366187]
-
voi corbilor, ce scufundați un vas într-un ocean imens, ați hărțuit corbilor un neam, o țară, când scriu acest sfârșit de poezie, respir, transmit semnale către semenii mei iubiți. GHEORGHE ȘERBĂNESCU - Mă înalț mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea și din nou mă înalț în urma aripilor fâșii ale trecutului
ANTOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364876_a_366205]
-
Maria, partenera de dans, când se învârtea în piruetă, avea chipul soției, iar la a doua piruetă avea fața Mariei. Un fel de Ianus, divinitate mitologică romană. O strângea cu o mână de mijloc și cu cealaltă îi ține palma întinsă. Levitau, levitau într-un dans al fericirii, iar orchestra revărsa peste ei o melodie astrală. Se trezi brusc și cu părere de rău că visul nu este o realitate. Privi pe fereastră. Se înnorase. După ce a luat micul dejun a
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Autocarul stătea pe o parte, cu două roți în șanțul de la marginea șoselei. - Doamna Carmen, sînteți rănită? Nu vă mișcați că vă ajut eu! Auzea vocea șoferului, dar nu percepea sensul cuvintelor. Vedea figura îngrijorată a conducătorului auto și mâna întinsă a acestuia; încerca să se ridice, dar nu avea forța necesară. Picături de sânge îi întunecau privirea, alunecându-i pe față. Prinse mâna șoferului reușind să se sprijine pe un genunchi. Cu greu întrebă: - Ce s-a întâmplat, domnul Gelu
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
de...”vis” și ajungi în ”Podul Roș” te lovește o discrepanță uriașă; sunt două lumi care sunt atât de departe una de alta încât nu se vor ”întâlni” niciodată! Ești întâmpinat de ”negustorii de stradă” care te ademenesc din spatele tarabelor întinse ca la iarmaroc, de jurîmprejurul ”Podului Roș”... Unde a rămas acea strălucire de la ”Palas”? acele magazine de modă care concurează cu cele din Vest? Unde este ”lumea plină de bani”? Intr-un colț te întâmpină o cerșetoare care stă cu
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
Jurnal > ÎN CĂUTAREA UNEI VIEȚI DECENTE Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Luna mai are un farmec aparte cel puțin aici în Berlin. Mă fascinează acest oraș cu atâtea spații verzi întinse. Am impresia că mă aflu undeva în inima naturii și nu în capitala Germaniei. La tot pasul în acest anotimp poți admira liliacul înflorit, de asemenea atâtea varietăți de pomi ce în acest timp al anului sunt înfloriți, iarbă verde
ÎN CĂUTAREA UNEI VIEȚI DECENTE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366274_a_367603]
-
și ploi mărunte de soi îmi vin acum în minte câmpiile pământului îndurător Stau ghemuit la margine de anotimp și întâmpin chemarile din pânza zării tăind cărări trecute de zenit însemn că vin culegătorii Ce mare e câmpia lumii ce întinsă este zarea ei cum trec mereu semințele din spic în spic reinventând eternitatea în mâna semănătorului de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: se coace pâinea / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august
SE COACE PÂINEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366312_a_367641]
-
numai dor, Cu țurțuri frânți, abia ciopliți Din stropii lăcrimați din cer. Din lacrimi și din fulgii ce debarcă Pământul, ca pe mirul meu îmbracă. Și-i dă ca zestre, păsări rătăcite Unele, superbe-n penaje vernale... Altele, ce zboară-ntins Întins , zgribulite De gerul fără ecou, Tremurând înșelător, Țipătul, vrenind din nou. La amiază rătăcim Noi, ascunși de după dor... Dorul tău și-al meu sublim Stins, sub același fior. Referință Bibliografică: Păsări rătăcite / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PĂSĂRI RĂTĂCITE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366328_a_367657]
-
dor, Cu țurțuri frânți, abia ciopliți Din stropii lăcrimați din cer. Din lacrimi și din fulgii ce debarcă Pământul, ca pe mirul meu îmbracă. Și-i dă ca zestre, păsări rătăcite Unele, superbe-n penaje vernale... Altele, ce zboară-ntins Întins , zgribulite De gerul fără ecou, Tremurând înșelător, Țipătul, vrenind din nou. La amiază rătăcim Noi, ascunși de după dor... Dorul tău și-al meu sublim Stins, sub același fior. Referință Bibliografică: Păsări rătăcite / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PĂSĂRI RĂTĂCITE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366328_a_367657]
-
un surâs. Mă poartă demult remușcarea Că plecând am uitat să mai vin Acolo unde se naște chemarea Unui părinte cu chipul divin Azi însă mă-ntorc iar la tine De departe te văd în amurg Mă cobor la mâna întinsă M-aplec în taină și o sărut. Ridicând privirea alene Te-am zărit o clipă visând Și chemarea divină se-așterne Pe sufletul tandru vibrând. Am vrut să scriu despre tine Cuvinte nu am să descriu Ochi calzi și plini
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
epoci și acele mari personalități: ,,La hotarul dintre Țara de Sus și Țara de Jos a Moldovei, pe Drumul Tătărăsc, la jumătate de cale dintre Frumușica și Tg. Frumos, pe râul Bahlui, către obârșii, ocrotit de codrii merei și ape întinse, sălășluiește dintru începuturi Târgul Bahlovia (Hârlăul zilelor noastre), așezare străveche de cnezat de vale atestată documentar dinaintea Descălecatului-sfânt răposatului voievod Bogdan I, loc minunat și binecuvântat de pronia divină, cu cetate trainică de zid și vestitele Curți Domnești, mai întâi
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
stinse sau vesele, nesătule de râs în petrecerea sărbătorilor. Alergarea mea înspre ele nu se pune, intențiile bune fac bradul verde, împodobit, dăruit. Un pui de viforniță, o buclă și-o întoarcere pe dos, o întindere la perete cu brațele întinse, țepene ca ale vitruvianului atins de săgețile dartsului între clavicule după ce, golindu-mi cămările sufletului, chibzuisem să mi-o umplu pe-a mea. Un zid, un stop, un scop nedefinit, o lehamite neștiută îmi lipește visurile, bariere mi-s puse
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
a fost pe vremuri stăpânit de o soră a lui Oprea Teșcuț, măritată cu Gheorghe Ureche, zis Turcu, deci cu același nume, Teșcuț, înainte de măritiș. Pe acel loc sunt astăzi gospodăriile unor nepoți de-ai lui Turcu. Continuitatea acestui teren întins, aflat pe vremuri în stăpânirea unui anume Teșcuț, este întreruptă doar de locul pe care cu ani în urmă se afla gospodăria tatălui lui Zemțer - Ștefan Cojocaru, zis Ficu. Această gospodărie a fost cumpărată cu mulți ani în urmă de către
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
povestea lui Hachi, mă bucur că le-am adus un omagiu câinilor pe care i-a avut familia mea... *N. A.: În textul original regionalismele sunt marcate cu litere italice, care, din păcate, la copiere nu apar. De exemplu: lăndărit înseamnă întins/lungit pe jos.
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
a-și arăta dragostile unul către alt), dar cu încheierea severă a morale creștine, ce înfiera adulterul: „Vedeți, fraților, ce-au făcut spurcata Elena și cu spurcatul Alexandru Parij? Aceasta agoniseau dragostele muierești ... ”. Erotica se dovedea o component mult mai întinsă a vechilor cărți populare. Pe acest fundal s-a întemeiat Sindipa, presărând lecții morale despre iubire și ispitele sexului frumos. În acest context, mai bine este reliefat în Istoria lui Imberic, povestea tinerilor îndrăgostiți care au fugit în lume, sau
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
sosește din când în când în vară, Din ram mirosul îl plutește în valuri dulci de seară. Pe frunte-l răcorește umbra, cad florile-n pământ, În versuri liniștit cuvântă în sufletu-i adânc. Trec gândurile sale-n zări înspre întinsa mare, Istorii vechii îi poartă pașii în cânturi de popoare, În împrejuru-i se înalță oștiri de-nvățăminte, Și-n pântec timpul îl străpunge cu mintea-n vechi cuvinte. Ce-a fi fost lumea fară el și ce va fi-n
LUI EMINESCU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366564_a_367893]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ZORI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Zori E o câmpie-ntinsă și albastră... Cuprinde o întreagă emisferă: Un peisaj de floră meliferă- Imensă și copleșitoare glastră. Ci a venit clipită pasageră Cu ciripit de pasaăre măiastră, Când se revarsă zorii la fereastră Din vesela, portocalia sferă. O zâmbitoare rază jucăușă Imaginându
ZORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366597_a_367926]
-
trupești. Chiar dacă acum era majora, prima deflorare o avusese încă de prin clasa a șaptea, cu un băiat mai mare, în poiana Lui Toader. În pădurea ce se întindea de la marginea satului spre munte, era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani în urmă, de l-au găsit oamenii atârnând de creanga unui fag rămuros. Aici au venit, vezi Doamne, să
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
a zis să iau o găleată. - Ia o găleată. Dorul se împarte în bucăți mici. Dorul de mine - copil, dorul de mine - feiricit, dorul de mine - acum. Patru pereți și eu. Frigul intră pe fereastra larg deschisă. În pat, eu. Întins. Fumez. Gânduri peste gânduri. Prin ele caut, scormonesc după ceva frumos. Unde sunt.Dialoguri. Simple scene și eu. Fumul se face cerc. Închid ochii. Îmi impun un gând frumos. Tăcerea nu e muză, nici dans și nici iubire, Trebuie să
CHIŞTOC DE VIAŢĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366731_a_368060]
-
Regelui. Viața Reginei nu se structurează diferit de a poporului Majestății Sale. Dar are în ea, în toate trăirile, aura regalității care o distinge în sublimitate, în unic și nobil, în deosebire de tot. Regina e ca lumina ce-i întinsă pretutindeni: face să fie văzut ce este împrejur, dar nimic nu-i mai strălucitor și mai viu ca ea. Constrânși să privim numai în cronici splendoarea țării de sub Coroană, pentru că azi e scoasă coroana și de pe stemă (și suntem singura
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
luciul său Să zăresc cum lumina-vei Căutându-mă în hău Tu, din cer, vei înțelege Că-mi dorm somnul ca străbunii Și un lac întreg aș plânge Oglindind lumina lunii. De ne-ar judeca nebunii Cât e zarea de întinsă Nu își dau seama niciunii; Dragostea-i mereu aprinsă. 28 august 2015 Sursă foto : internet Referință Bibliografică: LUMINA LUNII / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel
LUMINA LUNII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365669_a_366998]
-
aruncaseră sufletul în păcat. Plecă supărat pe lume cu sufletul plin de furie, cu imaginea ei pe retină, așa cum o vazuze ultima dată cu ochii aceia mari, mirați, care nu înțelegeau ce i se întâmplă, cu părul plin de sânge, întinsă jos pe gresia bucătăriei. Plecă spre locul unde osânda sufletului său era însuși povară faptei făcute. Norii se strângeau a doliu peste sat, bocetele sfâșiau liniștea. Două famili se pregăteau de înmormântare în locul unei nunți ca în povești. Doar în
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]