104,540 matches
-
pe ultimii credincioși care-l vizitau. Cioran care, într-o zi, comparase conversația cu "o artă fără muzeu" devenise afazic. Unii bănuiau o viclenie în plus în maniera unui om care nu se omorâse niciodată după virtuțile dialogului. Alții se întrebau dacă nu cumva pentru acest amator de exiluri, tăcerea definitivă și distrată n-avea aspectul unui ultim privilegiu. Vai, această tăcere era de fapt aceea a unei prime morți. Precum Baudelaire de la urmă, cel care nu mai știa să bâiguie
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
convertește într-un milimetru de prosperitate pentru omul de rând. În schimb, aflăm lucruri din ce în ce mai incredibile despre averile marilor oameni ai nației: cutare a cumpărat o casă de un milion de euro cu "numai" două sute de mii (și nimeni nu întreabă de unde provenea fleacul de șapte miliarde investite în sus-zisul viloi!), un altul, deși cu greutăți de pronunțare a cuvintelor mai dificile din limba română, e mare colecționar de artă, al treilea tezaurizează opere de patrimoniu, al patrulea - semianalfabet și el
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
care o edita la București, Aghiuță, o anecdotă ușurică referitoare la duel. Este vorba de un text tradus de Hasdeu din franceză, preluat din Almanach du Charivari pour 1864: "Un june cam fricos fu provocat la duel. - Ce să fac? Întreabă el pe un amic. - Totul atîrnă de la marturi. Voiești a te bate sau nu? Îți place periculul sau ba! Vrei marturi țapini sau pacinici? - Pacinici, frate, pacinici! - Alege dară din creditorii tăi și atunci ai scăpat de moarte".28 Mateiu
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
nu fără contribuția computerelor, mai ales în evoluțiile figurate și glumețe: "Omul a stat probabil numai cîteva zile în România și imediat a scanat situația" (EZ 3411, 2003, 19); "patru personaje care își Ťscaneazăť inimile și sentimentele" (eva.ro); "o întreb pe Nadine ce dorește. ŤScaneazăť totul, știți cum sunt copiii" (moaraluicalifar.go.ro). A (se) seta și a se reseta au în româna vorbită unele sensuri care provin în mod clar, prin extensie, din tehnologia informatică: "a se organiza/mobiliza
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
bărbat? Surprins de precizia mișcărilor ei, Vasia o lăsă să-l dezbrace, consternat și vrăjit totodată, admirativ și gelos. Nu Natalia, ci o necunoscută era cea care îi scotea caftanul, cămașa și se pregătea să-i scoată și chiloții. Se întreba dacă, în naivitatea sa, nu se căsătorise cu o fermecătoare vrăjitoare, formată la școala lui Buhren, și, poate, a altor câtorva. Punându-l să șadă pe marginea patului, îi trase cizmele, ceea ce-i revenea prin tradiție, în prima zi, unei
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Horia Gârbea Citatul celebru sună astfel - "E ușor a scrie versuri cînd nimic nu ai a spune". Poetul nu se întreabă însă de ce trebuie să scrii versuri, dacă nu ai nimic de spus. Chiar poezia excelentă are cititori puțini. Nu aduce autorului nici bani, nici glorie. Ba chiar costă. Ca să publici cărți de poezie și să obții eventual traducerea lor, trebuie
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
deci cutia Pandorei. De data asta, cutia e un cufăr de cărți! Păzea! Să vedem cum scrie un domn la vîrsta maturității fără a înțelege de ce scrie: Scrii fără să poți/ răspunde vreodată de ce/ e ca și cum un negru ar fi/ întrebat de ce e negru/ de supărare. El e, de altfel, însetat: toate lucrurile au un sfârșit/ numai paharul tău/ e gol și infinit/ până dincolo de sete. E în toate/ o secetă galactică/ încât stelele/ ar putea dispărea/ la un singur strănut
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
dai deoparte pe una de cealaltă, fără să pici de moralist sec precum iasca. "Șmecheria" Alexandrei Târziu stă în sprințăreala fabulelor ei, care nu susțin niciodată, pînă la sfîrșit, un același punct de vedere. Și n-ai decît să te întrebi, cam năucit de-atîtea rocamboluri, ca Oamenii Puterii din Imperiul impostor (una din cele mai "transparente" proze ale ei), " Cum dracu' rezistă valoarea, în ce se camuflează?" Firește, e și-un zaț de Orwell aici, dar din O gură de aer
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
Marina Dumitrescu În lumea grăbită și pestriță de azi, supusă noilor tehnologii ale comunicării, te poți întreba ce loc își mai găsește proiectul cultural orientat (și) către România, al unei mici edituri familiale, din Portugalia. Aparent, nedumerirea se justifică, în condițiile în care veritabilă eficiență culturală dovedesc traducerea și publicarea de autori români în limbi de mare
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
el?ť Eu știu că nu-i chiar ce trebuie, e un scriitor mare, nu mă pot compara cu el". Marșul triumfal al Cavalerului... a început în ziua în care autorul a fost chemat telegrafic la Moscova, la Jdanov. "Mă întreabă: cum ar putea avea C.C. grijă de mine? Ei, știți ce înseamnă întrebarea asta. înseamnă apartament la Moscova, vilă. Orice aș fi cerut, sigur mi s-ar fi dat. Dar eu am spus că n-am nevoie de nimic". "Trebuie
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
e posibil să-mi atribuie resentimente pe care ea le are. Altcineva mi-a telefonat să-mi spună că îmi bat joc de doctrinele de stînga și de reprezentanții lor, ceea ce consideră impardonabil. Scrisesem atunci un articol în care mă întrebam cum a devenit PDSR un partid cu o istorie de peste un secol de social-democrație, doar pentru că fuzionează cu un PSD istoric, din care mai rămăseseră doar numele și apartenența la Internaționala Socialistă. La o săptămînă după apariția acelui articol, regretatul
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
antologheze doar recordurile, nu și derapajele de la poziția bipedă? De ce să preamărim necondiționat, trecând sub tăcere, rătăcirile idolilor de ieri și de azi? La urma urmei, de ce să glosăm pe marginea fair-play-ului și să nu denunțăm consecințele lipsei lui?" se întreabă Radu Paraschivescu, totuși fără morga moralistului de secol XIX. Fanionul roșu este, prin urmare, "un mini-catalog al abjecțiilor", o scurtă monografie a "furăciunii" sportive, dar cartea nu vorbește despre impuritatea sportului ca temă abstractă, ci în fond despre oscilațiile caracterului
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
prozator care începe să conteze în literatura română actuală. La fel ca și colegul său de generație Dumitru Țepeneag el își transformă cărțile într-un fel de șarade epice, la descifrarea cărora bietul cititor trebuie să asude din greu. Mă întreb dacă nu cumva ar fi cazul ca viitoarea carte a lui Constantin Virgil Negoiță să fie un eseu despre aplicațiile matematicii fuzzy în literatură. Cu siguranță, o astfel de carte ar scurta semnificativ drumul cititorilor și al criticii spre înțelegerea
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
ecranului, îl scutește pe cititor de balastul narațiunii directe, detaliate și, mai ales, la persoana întâi. Această distanțare face bine prozei lui Dumitru Ungureanu. Finalul "contaminează" însă proza. "De ce totuși în seara aceea m-am certat totuși cu soția?" se întreabă naratorul incurabil, tele-martor și nu protagonist, de data aceasta, martor frustrat al jocului erotic performat de celălalt. Răspunsul se află în celelalte proze. A doua povestire notabilă este Muncă veche, oameni vechi, o pastișă bucolică și paideică după Sadoveanu. Eliberat
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
fiecare dată, întrerupeau liniștea - cu tatăl tău, semnul sigur că existența voastră e pusă la adăpost" (pp. 96-97). Aceeași prezență discretă, protectoare se făcea simțită serile, înainte de culcare. Îl aflam pentru prima oară la mine în cameră, citind. M-a întrebat ca de fiecare dată, în loc de noapte bună și de sfaturile părintești de a nu mai sta după miezul nopții: Ťceasul îl punem să sune la ora șase, nu?ť Era binecuvîntarea lui de fiecare seară, vezi, totul este ca mai
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
nord-americane". Sigur, matematic vorbind, trei e un grup. Că doi membri, soț și soție (sau frate / soră - nu-mi dau seama), plus al treilea satelit se autointitulează "grup de profesori și de cercetători", treacă de la mine: nici măcar n-am să întreb care e "profesor" și care "cercetător"... S-au văzut și lucruri mai bizare. Spre deosebire de domniile lor, eu nu-mi scriu articolele sprijindu-mă în cârja însemnelor academice, asociind pe neîntrebatelea părerilor mele vreo instituție. Sau, cine știe, te pomenești că numeroasele
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
mișcarea mașinei se poate urmări cu vederea, dar ținta către care e condusă e abstractă. Dacă ne îndepărtăm acum privirea de la acest obiect, creat de geniul omului și privind pe însuși omul, omul-inventator, omul-explorator, omul-călător în decursul timpului, și ne întrebăm dacă omenirea merge și ea cu un scop anumit și care e acel scop, ne lovim de o problemă din cele mai grele. Numeroși sunt cei ce și-au pus această întrebare și au căutat să-i răspundă. Să îndepărtăm
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
rival a fost, din punct de vedere intelectual, un mediocru și un ratat. Există și un al doilea deznodământ. Lui Alexandru Iftodie îi apare postum un mare studiu despre mânăstirile din Oltenia. E "ceva excepțional", după cum recunoaște diaristul, dar se întreabă de ce nu i-a fost arătat manuscrisul. Îi răspunde o intermediară: pentru că Al. Iftodie îl disprețuia la rândul lui (era previzibil) - "te-a socotit mereu un leneș și un ratat și cu toate că s-a despărțit și el de Adina, ca
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
câte ceva din Biblie și am dedus că, după ce "Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său." (Genesa, 1 - 27), cu ocazia unui control inopinat, a observat că făptura plămădită din lut hoinărea cam dezorientată pe plaiurile edenico-mioritice, așa că a întrebat-o: - Ce faci, fiule ? De ce umbli ca un zăbăuc prin Grădină? - Caut niște boabe de tămâie să-mi procur un televizor, că mi-e urât singur, Prealuminate. Atunci Creatorul l-a adormit și, la sugestia lui Lucifer, i-a rupt
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
tot m-ascultă." Rezultă de-aici perpetuarea instinctelor primare la noi, la românii cântăreți ? Rezultă. Ca și în cazul sfidării regulilor de circulație prin gramatica limbii române, precum în versulețele "Dup-atâția ani de zile,/ Cine m-ar mai cunoștea?", întreabă cu oarece spaimă altă solistă. Într-adevăr, cine? Noroc că o moldoveancă, simpatică foc, face ordine readucându-ne voia bună: "Hai, strigați, fleacăi din gură,/Nu șâdeți ca boii-n șură/" Ei, așa da! TELEȘTIRI, PE SCURT: * Ici-colo, pe la câte
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
uneori, prin generalități care nu lasă loc de nuanțe: Dar cine mai ține cont, astăzi, de circuitul logic? Nimeni. De ce ar trebui să o facă ei? Sînt diferiți, dar nu mi-au spus-o, nici nu am încercat să-i întreb. Lumea lor nu este a noastră, este din start altfel!". Atunci, ŕ quoi bon să mimezi înțelegerea? E o cale, aceasta vag "inflamată", de a denunța tocmai ipocrizia, falsa preocupare, marea blîndețe de circumstanță. Sînt, întîmplările de pe stradă, abuzuri în
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
adică despre înăbușirea libertății, mistificarea realității prin ideologizare obligatorie și prin propagandă delirantă, falsificarea scării axiologice, decimarea agriculturii, ostilitatea față de Occident, cultul tot mai sufocant al personalității dictatoriale ș.a.m.d., "probleme" care circumscriau viața obștii românești? Oricât ne-am întreba, pentru a relaxa întrucîtva discuția, în ce grad autorul Desfășurării a crezut în forul său intim în "învățătura" comunistă și-n utopia propulsată de aceasta, nefiind imposibil a-și fi mimat de la un punct adeziunea, în ce grad a acceptat
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
dispariția mea. Cît am lipsit eu din birou, Callie s-ar putea să fi aruncat o privire, pe furiș, la dosarul ei. Dar n-a înțeles ce scria acolo. - Și-atunci ce-ar fi putut s-o facă să plece? întrebă Tessie. Avea ochii mari, imploratori. - A interpretat greșit lucrurile, răspunse Luce. Le-a simplificat prea tare. - Am să fiu sincer cu dumneavoastră, doctore Luce, spuse Milton. În acel bilet pe care l-a lăsat fiica noastră v-a numit mincinos
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
așa cum e? - Din evaluarea psihologică pe care am reușit s-o fac în scurta perioadă cît am tratat-o pe Callie, aș spune că da, părerea mea este că are o identitate de gen feminină. Tessie își pierdu calmul și întrebă, ca ieșită din minți: - Atunci de ce spune că e băiat? - Mie nu mi-a spus asta niciodată, răspunse Luce. E un element nou al problemei. - Vreau să văd acel dosar, ceru Milton. - Mă tem că e imposibil. Dosarul este pentru
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
spuse tata, dar ceva a făcut el. S-au întors la Middlesex la sfîrșitul lui septembrie. Frunzele cădeau din ulmi, lăsînd strada descoperită. Vremea începuse să se răcească și noaptea, din patul ei, Tessie asculta vîntul răscolind frunzele și se întreba unde dormeam și dacă eram în siguranță. Sedativele nu-i învingeau panica, ci doar o deplasau. Sub influența lor, Tessie se retrăgea mai adînc în ea însăși, pe un fel de platformă de unde putea să-și contemple spaimele. Teama o
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]