1,942 matches
-
secundă... două... acum! Exact în clipa saltului, prăbușirea bruscă a unui acoperiș de țiglă pe partea cealaltă a străzii, face pe amândoi să tresară. Neamțul întoarce capul și în clipa înfiorător de lungă înainte să cadă sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat zdrențele uniformei și pune un bandaj curat peste rană. Un gest mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vorbe consolatoare. Gândul inutilității lui ca om, despărțirea brutală și năucitoare de tot ce înseamnă valorile lui morale, acum terfelite și aruncate în noroi, îi provoacă o suferință uriașă. Ce poate să facă? Să-și suporte viitorul pe care îl întrezărește între vizite la politruc pentru a oferi informații și viața aparent obișnuită pe care trebuie să o afișeze ca o a doua lui personalitate? Va trăi un rol și nu o existență. Cum își va putea salva sufletul, onoarea? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știu de ce, decît Însoțiți de părinți. Ciudățenia unei mentalități aparținînd altei epoci, din care cauză nu poate fi judecată. I-am spus „sărut mîna”, dar Îmi venea, nu pot să precizez de ce, s-o Îmbrățișez și s-o sărut; am Întrezărit, pentru o secundă, aceeași pornire și la ea. Eram În vară, În plină bucurie a naturii, iar În ce o privea se afla la sfîrșitul anului școlar: Începutul vacanței. - Nu ne-am mai văzut de mult; din iarnă, Începui vorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
externe a Danemarcei, prioritară devenind necesitatea reconcilierii cu Marea Britanie. Ceea ce însemna, însă, renunțarea la calitatea de membră a Neutralității Armate, calitate care nu se mai justifica, din perspectiva orientării sale probritanice 7. Negocierile anglo-daneze au neliniștit cercurile conducătoare suedeze, deoarece întrezăreau posibilitatea că ele să provoace o breșă în cadrul Neutralității Armate. În ceea ce-l privește, regele afecta și interesele comerciale ale Danemarcei, declanșând conflictul anglodanez în problema dreptului statelor neutre față de războiul anglo-francez de a face comerț și cu statele beligerante
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în reflecție și hotărâi ca niciodată să nu-i dau Matildei să citească ceea ce aveam să scriu, sau să abordez vreodată în vreo discuție cu ea acest subiect. A fost o hotărâre cu grave consecințe, pe care însă nu le întrezăream în acele clipe. Matilda se uita la mine cu privirea intensă, fără să clipească. O evitai liniștit. Îmi trăiam dezamăgirea fără să-mi treacă prin minte s-o exprim, dar nici să-i port soției mele pică și în cele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puteam admite - și întrebarea aceasta mi se punea nealterată, totdeauna când rămâneam singur, chiar și ascultând istorisirile vesele ale lui Vintilă, chiar și când, crezând că uit, mi se întîmpla să râd în hohote - nici una din cauzele pe care le întrezăream stând de vorbă cu ea. Era fascinant: într-o zi mi-a spus: "ești pe jumătate mort". Asta mă limpezea, atunci chiar totul devenea simplu și firesc, și viața mea împreună cu ea, imposibilă. Repede însă, chiar a doua zi când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și istorii literare, mânjiți de tiparul propriilor minciuni, încercând să șteargă urmele unor vieți banale și chinuite. Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
coregrafie. Tot zdrențe e. N-are coloană vertebrală, o dă cotită după cum bate vântu’. 50% cinism, 50% lirism: rețeta perfectă a ratării. Mă decepționează.“ Mihnea a închis documentul. Sus, într-un colț al ecranului, algoritmul lui încă mai căuta, se întrezărea rotația iconului: mecanică, strictă, matematică. O mașinărie în interiorul altei mașinării. „Știi, Robane, m-am tot gândit la o chestie.“ „S-auzim.“ „Dacă globalmind ăștia sunt mai mult decât un motor de căutare?“ „Adică ce să fie altceva: o sectă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
târziu. Materialul părea promițător, trebuia doar cercetat respectuos și grijuliu. Era suficient să studiezi câteva detalii, pentru a depista „piesele“ în devenire și-a le separa de „rebuturi“; strict estetic, desigur. Cu puțină răbdare și-un dram de imaginație, puteai întrezări trecerile brutale de la o vârstă la alta, accelerațiile biologice, deformările fizice și de comportament, îmbogățirile și alterările întregului. Exemplarele grăsuțe, bombardate cu glucoză de părinți, se refugiau în prima bancă a facultății, pe care o ocolesc toți băieții, uneori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ele să pâlpâie, pereții s-au apropiat și fanta minusculă prin care aveam acces la fâșia imprecisă de lumină a dispărut, cu tot cu clopot și cabluri. După câteva clipe, m-am liniștit. Am cercetat din nou deschizătura, dar nu se mai întrezărea nimic: nici lumină, nici forme, nici mișcare. Dacă o fi stat după ușa capitonată, comandantul își ținea acum răsuflarea, ca eroul dintr-o poveste nemaipomenită. La urma-urmei, ne aflam într-o clădire ticsită de cărți și istorie, în care orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mesele vecine: în stânga, un cuplu înfuleca legume gratinate și spaghetti carbonara (astea îmi plăceau și mie, dar numai la „Thalia“, lângă Lemetru: doar acolo găseai subțirimea potrivită și sosul făcut cum trebuie, cu ou, smântână și parmezan); în față, se întrezărea un castron cu salată bulgărească (specialitatea casei). Dacă ar fi fost Maria aici, sigur ar fi comandat legumele și-o salată de vinete cu roșii. Sub masa din stânga, un copil se juca printre picioarele părinților, cu ciocolata morfolită de șnurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poleite cu verdele poluării. Acum era spuzită în alb, fulgii crocanți se depuseseră într-o crustă de zăpadă care atârna ca o prelată pe-o Dacie veche. Pe Währinger Strasse, am depășit restaurantul studenților, apoi reprezentanța turistică a României. Se întrezăreau niște poze cu Predealul, o mască țărănească și-un car cu boi în miniatură. Șandramaua părea pustie. După încă vreo sută de metri, la intersecția cu Berggasse, am oprit în fața unor ziduri galbene, de secol 19. Prin apropiere, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca într-un Rolls, abia așteptai să demarezi. „Trebuie să văd asta...“ M-am apropiat, strecurându-mi și eu capul înăuntru. Caroseria ovală lucea în două ape, lemnul fusese șlefuit la milimetru și acoperit cu un lac subțire, profesionist: se întrezăreau nervurile dedesubt, clar și nesupărător. Se păstraseră până și benzile de protecție, sigiliile aplicate jur-împrejur, care garantau produsul original. Trebuia doar să le rupi și să te instalezi la comenzi. Înapoi în cameră, ne-am întors spre geamul exterior. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Schottenpoint, ceva se întâmpla, cheagurile memoriei începeau să alunece, trase spre zone aglomerate, populate cu mii de priviri. Fiecare pas crea un dezechilibru, balansul brațelor nu se mai suprapunea peste deplasarea gândurilor, iar materia cenușie fluctua: în lumina scurtcircuitului, se întrezăreau toate alterările produse, neuronii deteriorați și sinapsele înlocuite, ca niște siguranțe defecte. Fracturile păreau iremediabile, deplasarea plăcilor era examinată și-apoi evaluată. „Acasă“ nu mai exista, confortul dispăruse, odată cu gesturile și obiceiurile care îl asigurau; mă simțeam exilat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui" (p. 18), care concentrează într-o formă brută ceea ce J. Locke a dezvoltat în Two Treatises of Government sub forma principiului "dreptului la revoluție" al guvernaților în situația în care guvernanții acționează în contra intereselor cetățenești. Filoanele filosofiei iluministe se întrezăresc cu limpezime în întreaga țesătură textuală a Abecedarului lui Pleșoianu. Luminismul lockean se împletește însă cu un patriotism ardent, reperabil de îndată ce autorul menționează sentința "Pentru lege și patrie facem război" (p. 18). Patriotismul belic este hiperbolizat într-unul sacrificial și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în trombă, reforma internă inițiată în forță de CDR s-a împotmolit în cursul aceluiași an 1998. Programul de reformă structurală internă a fost decelerat datorită concentrării intense pe ceea ce analistul T. Gallagher (2004) a numit "himera NATO" (p. 182). Întrezărind posibilitatea cooptării României în structurile euroatlantice, guvernarea CDR și-a deversat energiile asupra cursei pentru intrarea în NATO. Decizia s-a dovedit a fi un eșec, întrucât România nu a fost primită în primul val din 1999. Pe 30 martie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
201). Comparația propusă de Coleman între idei estetice și uvertura cognitivă sugerează, în lumina acestei definiții, o experiență a poetului de străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a întrezări") a acestuia și de trăire a efectelor acestui act. Kant se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202. Iar cand adaugă și că, mai precis, "cunoașterea noastră teoretică
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
vă cunoaște, nu mai am nici un scop personal. — Firește, și pentru mine plăcerea e foarte mare, dar totuși nu distracția e totul, știți că uneori oamenii mai au și treburi... În plus, nici până în clipa de față nu pot să întrezăresc ceva comun între noi... ca să zic așa, motivul... — Indiscutabil, nu există nici un motiv și, desigur, nu avem prea multe în comun. Pentru că, dacă eu sunt prințul Mâșkin, iar soția dumneavoastră se trage din stirpea noastră, asta, se înțelege, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care tocmai intra. Era singură. — Gavrila Ardalionovici m-a rugat să vă transmit asta, spuse prințul, întinzându-i biletul. Aglaia se opri, luă biletul și îl privi cumva ciudat pe prinț. Privirea ei nu păru câtuși de puțin intimidată, se întrezărea în ea mai degrabă o oarecare uimire, însă și aceasta părea să fie doar în legătură cu prințul. Privindu-l astfel, Aglaia îi cerea parcă o explicație - în ce fel s-a pomenit amestecat în treaba asta la un loc cu Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mine și dumneavoastră? — Dar mi s-a părut că sunteți în relații foarte bune. Nu-i așa? — Omenește, o iau drept o glumă; bine, suntem cumnați: eu ce am de pierdut? Am parte de mai multă cinste. În persoana lui întrezăresc un om extraordinar chiar și prin cele două sute de persoane, chiar și prin aniversarea de o mie de ani a Rusiei. O spun sincer. Dumneavoastră, prințe, ați deschis vorba despre secrete, cică m-aș apropia ca și cum aș vrea să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar pentru multă vreme. În ultimii doi ani, treburile familiei le cunoștea doar în mare și din auzite, încetase a se mai implica, nesimțind nici cea mai mică chemare pentru așa ceva. Dar de data aceasta în „talmeș-balmeșul cu generalul“ se întrezărea ceva neobișnuit; toți parcă știau ceva și parcă se temeau s-o spună. Generalul apăruse „oficial“ în familie, adică la Nina Alexandrovna, doar cu trei zile mai înainte, dar parcă nu mai era smerit și nu se mai căia, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai subterani; dacă devine ateu, negreșit se apucă să ceară stârpirea credinței în Dumnezeu prin violență, adică și prin sabie! De ce, de ce atâta frenezie deodată? Se poate să nu știți? Pentru că și-a găsit patria, pe care aici nu a întrezărit-o, și e fericit; a găsit limanul, pământul și s-a repezit să-l sărute! Doar nu numai din vanitate, nu doar din infame sentimente vanitoase provin ateii ruși și iezuiții ruși, ci din durere spirituală, din sete spirituală, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la 1 mai 1892 În satul Șurănești, comuna Dănești. Deși orfan de mamă de la vârstă mică, familia urmează Îndemnurile ei de a fi dat la Învățătură sacrificând fâșia de pământ ce o avea ca zestre, pentru că În intuiția ei maternă Întrezărise calitățile intelectuale ale viitorului savant. Și a avut dreptate, pentru că singura modalitate pe care copilul Gr. T. Popa o Întrevedea, pentru a-și depăși condiția modestă, era Învățătura. După terminarea școlii primare În satul natal, Între 1903 - 1911 urmează cursurile
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
se retrage va mai purta și alte bătălii. Există o zicală străveche: „Cine luptă și apoi se retrage va mai purta și alte bătălii”. După ce ai încercat toate alternativele, însă nu s-a schimbat nimic, iar la orizont nu se întrezărește nici o speranță, singura opțiune viabilă rămîne căutarea unui alt loc de muncă. Chiar dacă aceasta pare una dintre cele mai stresante și mai înspăimîntătoare decizii, majoritatea oamenilor descoperă că a fost una din cele mai bune hotărări pe care au luat
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]