2,613 matches
-
-i apasă umerii. E un fel de vârtej postmodern al tuturor vârstelor muzeului-reședință imperială, alimentat de două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului mai mult sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
4. În opinia lui Friedman Franța lui Francois Hollande este un pitic economic. Forța economică incontestabilă a Europei este Germania, crede specialistul în geopolitică. Capacitățile Berlinului depășesc cu mult piața internă, motiv pentru care are nevoie de o piață comună, întruchipată de Uniunea Europeană. 5. George Friedman vede drept un lucru extraordinar, a mai remarcat Bogdan Chirieac, că în Cipru s-au naționalizat depozitele bancare ale persoanelor fizice și juridice. Mai extraordinar decât faptul în sine este că nimeni nu vorbește despre
Cinci momente strategice în viziunea lui George Friedman by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56203_a_57528]
-
lumii, să-l urmărim pe Steiner în descrierea lui. Potrivit autorului, tragedia presupune întîi de toate convingerea că universul nu e prielnic omului. O prezență potrivnică îl oprimă mereu, distrugîndu-l și zădărnicindu-i proiectele. Prezența aceasta e supranaturală și e întruchipată de zeii Olimpului sau de moirele și parcele torcînd firul vieții muritorilor. Pe scurt, o necesitate oarbă strivește existența umană, și nici o salvare nu e posibilă. Într-o concepție tragică nu încape loc de consolări, de speranțe sau de perspective
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
acțiunea cu melosul Și, ceea ce este cel mai important, stăpânește o cultură a cântului supus rigorilor stilului mozartian. Din păcate, nu același lucru se poate spune și despre partenerii masculini, care cu voci sonore, prezență scenică plăcută, muzicalitate naturală au întruchipat pe cei doi amorezi: Guiglelmo cu un umor mai apropiat de genul buffo (baritonul Vicențiu }ăranu) și romanticul Ferrando, pandantul liric (tenorul Marius Manea) poate obosit și din această cauză cu o emisie rigidă departe de acel cânt moale, flexibil
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
acestui personaj, afecțiunea, bunătatea ei. Francesco Bondi a construit un personaj care să realizeze contrastul radical cu un clișeu instalat în Italia referitor la români, însă tocmai bunele sale intenții ne aruncă pe teritoriul normat al filmului cu teză. Angela întruchipează mai puțin o ființă umană cât ideea de bunătate care se opune prejudecăților xenofobe și proiecțiilor deformatoare ale unei românități vecină cu sperjurul, ignominia și violența. Cu toate acestea, nu poți să nu recunoști Dorotheei Petre abilitatea de a întruchipa
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
întruchipează mai puțin o ființă umană cât ideea de bunătate care se opune prejudecăților xenofobe și proiecțiilor deformatoare ale unei românități vecină cu sperjurul, ignominia și violența. Cu toate acestea, nu poți să nu recunoști Dorotheei Petre abilitatea de a întruchipa această idee nobilă. Mult mai pertinent este în această privință personajul Gemma, cu toate că transfigurarea sa arde câteva etape și devine astfel mai puțin creditabilă. Însă regizorul italian se instalează de-a binelea în clișeul de tip mondo cane atunci când relevă
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
fost stilul popular prin excelență. Primul născut din democrație, el a fost răsfățat de mase.” Pe scurt, în cheie melodramatică, Jean Valjean (Hugh Jackman), condamnat la ocnă pentru a fi furat o pâine este urmărit de brațul implacabil al legii întruchipat de infatigabilul inspector de poliție Javert (Russell Crowe). Cei buni, Fantine (Anne Hathaway) și Cosette tânără (Isabelle Allen), cad pradă răului germinat de societate și de „orânduirea cea crudă și nedreaptă”, însă Jean Valjean joacă rolul Providenței pentru o parte
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
piesă importantă pe tabla de șah a distribuțiilor viitoare ale Operei bucureștene, cu condiția să-și respecte natura vocii și să nu plece spre alte zări. În rolul lui Figaro, Sever Barnea, cu dezinvoltura scenică ce-i este proprie a întruchipat personajul cu brio. Dar cântul îngrijit, muzicalitatea nu îl susțin îndeajuns pentru a convinge că țesătura de bas îi convine: asta se aude în culoarea vocii și în lipsa gravelor. Mihaela Agachi, ca întotdeauna, în Cherubino a făcut dovada inteligenței muzicale
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
cît alții într-un an -, jumătatea de împărăție de rigoare, cavalerul o cucerește, de soție, și pe Portia, fata (vitregă) a împăratului modern. Astfel, cavalerul încetează de a fi rătăcitor. La sfîrșitul povestirii, se va așeza, prosper, la casa lui, întruchipînd supremul ideal burghez. Totuși, lucrurile nu stau chiar așa prozaic. Fiindcă Portia e doar fata vitregă a împăratului. Ceea ce nu înseamnă, cred că împăratul e neapărat malefic - chiar dacă pe fratele său aflăm, în final, că îl cheamă Abel. Înseamnă că
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
1855 (care fusese, până de curând, necunoscut): o pictură de Ludwig Knaus, în care paznicul local întreabă ceata dacă are hârtii de liberă trecere. Imaginea e plină de umor, infatuarea paznicului față cu nonșalanța și degajarea nomazilor care se odihnesc întruchipând exact contrastul între ordine și libertate, între strictețea vieții citadine și neîncătușarea hălăduirii. Iar pentru cine a trăit în România până în 1989, ridicolul controlului de către autorități e și mai evident... Într-adevăr, compararea situației "țiganilor" în literaturile Germaniei, Elveției, Austriei
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
a destinului unui instrument, clarinetul, pe care compozitorii preclasici, fie ei francezi, englezi sau germani, l-ar fi inventat dacă Aurelian-Octav Popa le-ar fi fost contemporan. Așa a trebuit să ne mulțumim doar cu transcripții ale unor volute sonore întruchipate în păsări măiastre grație harului și inteligenței clarinetistului român: Henry Purcell: Allemanda, Air, Gigue; Claude Daquin: Le coucou: Jean Philippe Rameau: Le rappel des oiseaux. Muzica, plastica... Și multă, multă poezie. Toate rostite în fața unui public neașteptat de numeros, precum și
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
blînd. Face figura unui propovăduitor al concordiei creștine într-o lume în alcătuirea căreia războiul e condiția sine qua non. E moderat și neagresiv, adică tot ce poate fi mai contraindicat pentru un gazetar care, așezat sub auspiciile războiului nevăzut, întruchipează ipostaza beligerantă a sacrului înghițit de profan. Al doilea strat însă, mai adînc și cu adevărat spectaculos, e cel al trăitorului creștin care își exprimă gîndurile sub forma reflecțiilor personale. E partea cea mai atrăgătoare din volum, pentru simplul motiv
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
acum? A.R.: Bineînțeles că în tinerețe am crezut în valori și în modele. În valori cred și acum, în frumos, în bine, în adevăr, în loialitate, în omenie, dar nu mai cred în oamenii care ar trebui să le întruchipeze. Prefacerea s-a produs în mine. Dintr-o adolescentă sentimental-idealistă, am devenit cinică, amară, neîncrezătoare (ah, și câtă nevoie am să cred în oameni!). În cazul creatorilor pe care-i admir, mi-e greu să disociez opera, ca entitate de
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
lui gravă, iradiind un patos bine stăpânit, dezvăluie, prin simpla rostire, fără a recurge la recuzita interpretării teatrale, adâncimile misterioase ale unui text ce-și ascunde un al doilea înțeles în chipul lui sonor. Pașadia, Pantazi și tânărul narator sunt întruchipați firesc, prin interiorizarea aventurii fiecăruia. Singurul care este "jucat", cu jubilație, cu timbrul vocii schimbat exact cu o nuanță, sugerând astfel caricatura, este Pirgu. Citind Craii, Andrei Pleșu reușește să regăsească simplitatea originară a rostirii unei povești, adăugându-i însă
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
aducând mai degrabă cu personajul Don Quijote, decât cu temutul Agent 007. Brosnan are acum părul și barba albe, după cum arată ultimele imagini în care a fost surprins, în urmă cu căteva zile, în Malibu. Cunoscut ca actorul care l-a întruchipat admirabil pe legendarul Agent 007, din seria James Bond, în special într-unul din cele mai de succes filme GoldenEye, Pierce Brosnan a adoptat un look ce seamnănă mai mult cu personajul lui Don Quijote.
Pierce Brosnan, cu un look complet schimbat. Vezi cu cine seamănă () [Corola-journal/Journalistic/73005_a_74330]
-
rar o carte în care să vezi atîta claritate a discursului și atîta coerență a ideilor. Închei cu un avertisment pe care autorul îl adresează cititorilor lui Nietzsche: " Ce așteaptă Nietzsche de la cititorul său? Ce calități ar trebui el să întruchipeze? Un bun cititor este dator să experimenteze laturile multiple ale textului: polemică și ludică, ironică (deci creatoare de iluzii) și critică (genealogică). Fără a ști cînd anume textul este ironic sau satiric, emfatic sau aprobator, el are datoria de a
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
odată, cu încântare, din penumbră și neștiut, cufundat într-un fotoliu adânc, la exercițiile de vioară ale primului, care interpreta o partitură din Bach. Ce îi apropie, ca prezențe ale romanului, este o relație de afinitate morală, faptul că fiecare întruchipează, ca personaje, o ipostază a inocenței, a idealismului naiv, a candorii dezarmate, rănite grav în cazul lui Strava, cum încă nu i s-a întâmplat lui Tin, dar s-ar putea să i se întâmple. Acesta este cercul care pe
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
aceasta se identifică cu societatea împărțită pe clase, împărțirea neputându-se realiza decât prin intermediul proprietății private, atunci actul de violență-Revoluția-Acțiunea prin care se abolește proprietatea privată pune capăt libertății negative pentru a justifica instaurarea unui despotism extrem care, cică, ar întruchipa maximă libertate posibilă, iar maximă libertate posibilă era legată de unitatea perfectă, cea care extirpa instituțiile de mediere socială și supremația legii. Marx, remarcă Vladimir Tismăneanu, era lipsit de sensibilitate față de alcătuirea psihologică a omenirii, de unde și cultul lui exacerbat
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
de penitență de suflet nu întîrzie a se răzbuna. Sastisit de „hrana asta extralumească”, bardul cedează unei senzualități sui generis, care e atracția spre decorativul bogat, spre o imagistică încărcată, sublimare a simțurilor supuse restricției: „în el în adîncuri se-ntruchipa/ ca în rana de aur a scoicii/ cuvîntul mărgăritar” (un banchet de lumină & glorii). Verbul liric luxos, e menit a răscumpăra renunțările insului claustrat între rafturile încărcate de tomuri (e amintită biblioteca lui Borges), ca într-o mînăstire profană, care
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
odihnă pe care numai organele noastre suprasolicitate o pot aprecia. Această letargie profundă activează puternice forțe curative, dovedind astfel puterea sufletului asupra materiei și uimitoarea inteligență ce zace în subconștientul nostru” . „Reporterul sufletului” povestește uimit despre Sfinx („strania creatură, care întruchipează forța leului, inteligența omului și seninătatea spirituală a unui zeu, ne învață tăcută un adevăr inevitabil, necesitatea stăpînirii de sine, omul fiind menit să stăpînească animalul din el și să-l supună”) și are intuiția de a alege teorii care
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
de ani este un loser prin excelență, impotent, burlac, fără rost și fără slujbă, fiica Teodora a plecat de timpuriu de acasă și s-a rupt de familie, suspectată de prostituție, s-a aflat apoi că a lucrat pentru Securitate, întruchipează acum omul de afaceri oportunist cu capital financiar dubios. Complexul, un simbol al foamei absolute din lumea veche, catalizator al memoriei frustrărilor existențiale, devine locul unde Uniunea Europeană trimite ajutoare alimentare expirate (se vor dovedi însă stocuri ale vechii Securități) și
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
traducerea cărții e în curs de apariție în aceeași valoroasă colecție "Biblioteca Polirom", coordonată de Denisa Comănescu. Dacă Orele s-au depănat în jurul iremediabilei singurătăți a trei femei de factură Doamna Dalloway, în romanul de față singurătatea, ineluctabila singurătate, e întruchipată de doi tineri, prieteni intimi din copilărie, și o femeie insinuată între ei, toți trei integrați, asimilați, deși inadaptabili, într-o lume de convulsii psihice, droguri, sexualitate, homosexualitate, descompunere spirituală de tip boema din Greenwich Village. Romanul este structurat după
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
nu-i exact sau rațional e vreasc ridicol bun de aruncat pe foc. Cu alte cuvinte, ceea ce ascultă de înlănțuirea necontradictorie a unor afirmații bine sudate între ele reprezintă imaculata certitudine. La fel, tot ce corespunde smerit cu faptul istoric întruchipează neprihănitul adevăr. Din chenarul acestui infailibil altar, al cărui contur este mărginit, de o parte, de idolul certitudinii și, de cealalată parte, de iconostasul adevărului istoric, din acest chenar nu se poate ieși sub nici un chip. În el e de
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
leneș. Eroii de acțiune - dominanți în revistă - primeau o contrareplică de anvergură. Rațiunea de a fi a publicației era să transpună ideologia - pe jumătate basm, pe jumătate sminteală - a comuniștilor francezi într-o perpetuă luptă a forțelor Binelui contra Răului întruchipat de dușmanul tradițional al stângii: capitalul, bogatul, burghezul profitor. Or, Corto Maltese reprezenta ieșirea din canoanele Războiului Rece, renunțarea la confruntarea oarbă. Personajul venea cu o salutară doză de indiferență față de convenții. Afișa un je m’en fiche-ism metodic, un
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
nu face obiectul disprețului, unui complex de superioritate, ci dorinței de a înțelege și de a te face înțeles. În definitiv, cu ce au fost mai buni tinerii și eminenții intelectuali interbelici seduși de ordinea totalitară, de forța și disciplina întruchipată de nazism sau legionarism sau fascism, în timp ce asasinatele și metodele de tip terorist reclamau energetismul brutei, cu ce au fost mai subtili intelectualii care au îmbrățișat comunismul ca pe o religie a salvării în timp ce vrafuri de dovezi demonstrau exact contrariul
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]