2,517 matches
-
prin imanența angoasei, proximitatea corporală poate decide totul sau nimic pentru fiecare dintre cei doi actori. Sinele fiecăruia își croiește destinul în funcție de felul în care o posibilitate sau alta va fi închisă ori deschisă. Orice posibilitate teoretică lipsită de oportunitatea întrupării rămâne o simplă fantezie. Angoasa care însoțește relația erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
niciodată nu vom putea ști ce este celălalt, și mai întâi că este un Sine viu, dacă nu vom ști în prealabil ce este Viața care ne (re)dă pe noi nouă înșine”2. Acest „Sine” revelat prin autoafectarea (sau întruparea) Vieții în corpul nostru transcendental prin tonalitățile perfect gratuite ale bucuriei și suferinței (lipsite de vreo motivație rațională) nu seamănă cu „sinele” mundan și reflexiv descoperit de Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
captivitate în universul simulacrelor, al vidului, al nimicului, al morții și al răului radical. Miopia lumii și revelația Viețiitc "Miopia lumii și revelația Vieții" Dacă Eu sunt Adevărul a stârnit stupori în rândul filozofilor și replici șovăitoare printre teologi 2, Întruparea (2000) aduce un plus de argumente, dezvăluind premisele teoretice și practice ale celor mai tari dintre afirmațiile făcute de Michel Henry în comentariul la scrierile Sfântului Ioan Evanghelistul. În cazul „filozofiei trupului” din Întruparea avem de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și replici șovăitoare printre teologi 2, Întruparea (2000) aduce un plus de argumente, dezvăluind premisele teoretice și practice ale celor mai tari dintre afirmațiile făcute de Michel Henry în comentariul la scrierile Sfântului Ioan Evanghelistul. În cazul „filozofiei trupului” din Întruparea avem de-a face cu o altă strategie argumentativă decât cea expusă în Eu sunt Adevărul. Împărțită în trei mari capitole și, respectiv, în patruzeci și opt de paragrafe, ultimul volum al lui Michel Henry acordă dialogului cu istoria filozofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai mare pondere, în timp ce analiza monumentelor de gândire creștină (biblică și patristică) ocupă un eficace rol secund: după „răsturnarea fenomenologiei” operată în prima parte (I ¬1-¬15), alăturată unei cuprinzătoare „fenomenologii a trupului” (II ¬16-¬32), apare finalmente și „fenomenologia Întrupării: mântuirea în sens creștin” (III ¬33-¬48), întregită de o concluzie „dincolo de fenomenologie și teologie” articulată în „arhiinteligibilitatea ioaneică” pe care Eu sunt Adevărul o indicase deja. În pofida acestor diferențe de nivel metodologic, ambele cărți își păstrează o sonoritate simfonică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a Vieții transcendentale, a cărei materie autogenerativă este afectivitatea pură. Din arderea lăuntrică a acestei afectivități - care ne prilejuiește constatarea spontană a locului impresiei originare - suferința sau bucuria gratuită renasc în trupul nostru nemijlocit 3. Afect și întruparetc "Afect și întrupare" Cheia înțelegerii trupului nu se putea contura în afara experienței „autoafectării”. Inserția corpului în lume devine proba inconsistenței majore a tuturor filozofiilor reprezentării polarizate în jurul unui eu ideal, constituant și edificator. Accesul la adevărata corporalitate - ocultată în lectura fizicalistă - înseamnă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
e dificil de trasat. Diferența esențială între tradiția ortodoxă a creștinismului și gnozele acolite a fost mereu testată în mărturisirea caracterului viu al trupului lui Hristos. În acest punct, scrierile lui Irineu al Lyonului se dovedesc hotărâtoare întrucât indică actul Întrupării ca pe o necesară manifestare a dinamice patetice interne a Vieții. Maxim Mărturisitorul, reluat apoi de Ioan Eriugena și Duns Scotul, socoteau la rândul lor că Întruparea Logosului divin s-ar fi putut petrece independent de drama căderii adamice. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acest punct, scrierile lui Irineu al Lyonului se dovedesc hotărâtoare întrucât indică actul Întrupării ca pe o necesară manifestare a dinamice patetice interne a Vieții. Maxim Mărturisitorul, reluat apoi de Ioan Eriugena și Duns Scotul, socoteau la rândul lor că Întruparea Logosului divin s-ar fi putut petrece independent de drama căderii adamice. Fiecare corp subiectiv datorează Vieții transcendentale puterea nucleară de individuare (recursul oricărui gest la un nominativ „eu” și un acuzativ „mine”, după analiza făcută de Maine de Biran
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Henry identifică un alt răspuns la întrebarea anselmiană Cur Deus homo? În loc ca acesta să ofere o logică justificării divinului, tipică pentru tradiția ontoteologică incriminată de Heidegger, el celebrează mai degrabă misterul apofatic al „neînțelegerii” depline a mântuirii promise de Întruparea lui Hristos. Totuși, reflecția fenomenologică și meditația teologică, născute din setea de cunoaștere a adevărului Vieții, pot indica spre acel orizont denumit de către Michel Henry „arhiinteligibilitate ioaneică”. Pătrunzând în intimitatea revelației Vieții făcute de Verbul întrupat în Iisus Hristos, omul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
A dărui, a fi bun, înseamnă a fi deja înviat”1. Altera civitastc "Altera civitas" Înțelegerea virtuții creștine din perspectiva Învierii face trecerea perfectă de la sociologie către ecleziologie, de la gândirea seculară la teologie 2. Aceasta indică Biserica ca loc de întrupare a virtuții iubirii, ca societate sau comunitate renăscută în har, ca polis regenerat într-un mod de-a fi eshatologic. Aceste afirmații nu sunt simple acrobații retorice. Dacă virtutea creștină a iubirii presupune nu doar fapta discretă, ci mariajul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cluj-Napoca, 20052. Aristotel, Etica nicomahică, trad. rom. de S. Petecel, Editura Științifică, București, 1988. Aron, R., Istoria și dialectica violenței, trad. rom. de C. Preda, Editura Babel, București, 1995. Atanasie cel Mare, Scrieri, partea I, Cuvânt împotriva elinilor, Cuvânt despre Întruparea Cuvântului (PSB 15), trad. rom., introducere și note de D. Stăniloae, EIBMBOR, București, 1987. Atanasie cel Mare, Scrieri, partea II (PSB 16), trad. rom., introducere și note: D. Stăniloae, EIBMBOR, București, 1988. Aubenque, Pierre, Problema ființei la Aristotel, trad. rom
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare 164 Fenomenologia filialității 167 Miopia lumii și revelația Vieții 172 Impresia originară 175 Afect și întrupare 180 Viața embrionară și erosul mut 186 Epilog 191 VI. Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank 193 Tradiția se explică 193 Trei figuri insulare 195 Arheologia: model și metodă 202 Invenția seculară și seducția puterii 206 Cinismul machiavellic și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Heywood și Jenifer Drake). Conștientizarea intrării într-o nouă etapă este determinată de faptul că vechile cadre conceptuale, bazate pe universalismxe "„universalism", asemănare, dualismexe "„dualisme" (naturăxe "„natură"-culturăxe "„cultură", publicxe "„public"-privatxe "„privat"), și-au pierdut relevanța în favoarea contextualizării și întrupării. Feminismul de acum este unul al identităților multiple. Modul standard de analiză condusese la întărirea separațiilor caracteristice gândirii dihotomice, cel puțin din punct de vedere epistemic. Vechile cadre conceptuale devin nesatisfăcătoare. Elizabeth Groszxe "„Grosz,Elisabeth" consideră că această etapă este
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cu Carol Gilliganxe "„Gilligan,Carol", Nancy Chodorowxe "„Chodorow,Nancy", Hélène Cixousxe "„Cixous,Helene", Luce Irigarayxe "„Irigaray,Luce", Julia Kristevaxe "„Kristeva,Julia"). Îndepărtându-se de tradiție, feministele valului al III-lea își încep demersurile de analiză chiar de la trupxe "„trup" și întrupare. Nu se poate asuma o perspectivă teoretică sau politică „de niciunde”, fiindcă orice persoană, fiind și trupxe "„trup", există doar într-un context. Trupxe "„trup"ul este „situat” în timp și spațiu. Separarea „gen”-„sex” este abolită ca manieră de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
acest gînd anxios, de esență aproape metafizică la foarte pămînteanul și mulțumitului de sine Alecu Văcărescu: „Nici Într-un fel nu te-apuc Că ești chiar ca un năluc, Și aidoma ca luna Ce să schimbă totdeauna.” Singura formă de Întrupare a femeii este privirea. Ochișorii furioși, Înlănțuitori sau săgetători, anunță prezența unei ființe materiale. Calitatea lor este mai degrabă negativă: ard, ucid, produc leșinuri, topesc picioarele și Înmoaie brațele bravului suferind. Însă robul este satisfăcut, fără durere el n-ar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ajuns departe: „Înalt, mai sus de ceruri, la locul nemuririi.” În cîmpiile cerești se „Înmărgărită” speciile rare, munții sînt de aur, stîncile de adamante, la umbra cedrilor-eterii Înfloresc „virtuțile - florale” și harpele Înstrună un mare „pan-himn”. Este cîntecul ce precede Întruparea prototipurilor din care am citat mai Înainte: „Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol răpezi, lin se pun; În giuru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți În tot amorul, ascultă, se supun... Să observăm că statul divin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
venit în regatul domniei tale cu Crucea pentru a vă mântui sau a vă osândi, așa cum a făcut odinioară un alt calabrez, Francesco di Paola 7. Am venit fiindcă i-am auzit pe mulți repetând că acesta este locul libertății, întruparea vie a cetății soarelui. Găsiți cumva că în gândirea mea sau în cartea mea am impus vreo limită morală? Rațiunea de stat nu trebuie să fie un instrument orb. Ești un om dificil, fra' Tommaso, dar în același timp știi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
deschise Corpus Hermeticum pentru a vedea ce se spune despre zodia sa: "Cei născuți sub zodia Fecioarei sunt oameni extraordinari ce arată pântecul însărcinat al timpului și dau ideea mamei cosmice care, prin procese cuprinzând mintea, fizicul și sentimentele, realizează întruparea lui Dumnezeu. Cei născuți sub zodia Fecioarei sunt concreți, lucizi, în stare de mari sacrificii și în stare de analize fertile și dăinuitoare, sunt practici, înclinați spre rațiune și calcul. Unii dintre ei se remarcă prin capacitatea de a clasifica
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mi s t i c în ace laș i timp, Sfântul Simeon exprimă în imagini t r ă i t e , esențialul experienței creștine: comuniunea cu Incomunicabilul și cunoașterea Incognoscibilului, devenite p o s i b i l e prin întruparea Cuvântului,care se descoperă ca lumină în Duhul Sfânt <footnote John Meyendorf, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Traducere de Angela Pagu, Editura Enciclopedică, București, 1995, p. 36. footnote>. Între diferitele viziuni și manifestări dumnezeiești, vederea luminii este aceea care
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Domnului Hristos. Pe măsură ce ne apropiem prin trăire de Dumnezeu, în același timp devenim receptivi pentru primirea luminii Sale, purificând simțurile și conștiința. Omul se poate împărtăși de ea datorită noii relații de iubire între Dumnezeu și om făcută posibilă prin Întruparea Domnului Hristos. Spiritualizarea omului presupune o existență continuă în prezența harului, iar această spiritualizare înseamnă și sensibilizarea puterilor sufletești pentru lucrările harului<footnote Magistrand Ion I. Bria, op. cit., p. 479. footnote>. Prin harul Sfântului Duh revărsat în suflet ca lumină
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
nu dorește, nu lovește, el urmează riturile, precum soarele merge de la răsărit la apus"), Mesia extremoriental. În Bietul Ioanide, Șun e coborât din mit în lumea reală, așezat într-o societate și într-un moment istoric precis. Arhitectul Ioanide e întruparea artistului care trăiește pentru creație, contemplativ, considerând existența sub specie aeternitatis și pe care, spre a folosi o imagine a lui Lucian Blaga, "fantoma vremii nu-l atinge". În mediile frecventate, Ioanide trece drept un om excepțional, dar "dezordonat", cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
firii omenești Omilia Sfăntului Grigorie Palama rostită în duminica Samarinencii poate fi considerată un model de omilie dogmatică. Chiar dacă nu abordează de la început pănă la sfărșit numai subiectul dogmatic, devenind pe alocuri o omilie biblică, această omilie înfățișează punctat taina întrupării și a învierii Măntuitorului, precum și implicațiile acestor evenimente în reconsiderarea și mai ales realitatea demnității firii omenești. Tema demnității firii umane în viziunea Sfăntului Grigorie Palama a fost temeinic conturată de mai mulți părinți atoniți contemporani. Unul din ei spune
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
realitatea demnității firii omenești. Tema demnității firii umane în viziunea Sfăntului Grigorie Palama a fost temeinic conturată de mai mulți părinți atoniți contemporani. Unul din ei spune: "Vrednicia firii omenești și implicit a trupului se exprimă cel mai clar prin întruparea Domnului. După cum spune Sfăntul Grigorie, în stilul caracteristic, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ", ca să arate că firea omenească, deosebit de celelalte creaturi, a fost zidită după chipul lui Dumnezeu. Prin aceasta, înrudirea ei cu Dumnezeu a ajuns atăt de
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
îngeri. Potrivit sinaxarului din Lunea Duhului Sfănt, în cele nouă zile dintre Înălțare și Cincizecime, fiecare dintre cele nouă cete îngerești slăvește umanitatea îndumnezeită a lui Hristos. Într-una dintre omiliile sale, Sfăntul Grigorie Palama precizează astfel unul dintre țelurile Întrupării: “A venera trupul, așa încăt duhurile orgolioase să nu aibă îndrăzneala de a crede că sunt mai de preț decăt omul”. Acest text de o rară consistență înalță un imn neașteptat spiritului creator al omului. Dintr-o perspectivă încărcată de
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
conștiințe”. ( /131) Diferența calitativă, ireductibilitatea sacrului și profanului nu exclud trecerea reciprocă a unuia În altul. Această dialectică a sacrului este valabilă atât pentru „cultul” pietrelor și arborilor, cât și concepției savante, a metamorfozelor indiene sau În misterul suprem al Întrupării (misterul: sacrul, nelimitatul se Înfățișează, se Întrupează). Sacrul instituie astfel o ruptură de nivel ontologic, iese din sfera profană pe care o neagă. Cele două domenii, sacrul și profanul, sunt „alternative, reciproce, complementare” ( ), sacrul se poate camufla În profan, iar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]