1,726 matches
-
de intelectual propus de Anton Petrovschi Bacopiatra a trăit triumful cognitiv al totalitarismului, încât confiscarea memoriei, încurajarea celui mai abject oportunism, tratarea cinică a trecutului, consimțământul tacit, conformismul cel mai obedient și răbdător, pierderea identității etc. îl transformă într-un învins condamnat să abroge însăși ideea de adevăr. "În libertate, intelectualii sunt mai productivi și mai eficienți, însă fericiți nu vor fi niciodată! Duc în spate o povară", scrie A.P.B., în deznodământul sămănătorist al romanului, care cu siguranță l-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și ultima firimitură în picioare, nu se lăsau. Nu același lucru se întâmpla cu nemții. Aceștia, disciplinați, împărțeau pâinea în porții egale; în schimb a doua oară nu mai primeau nimic. Pentru învingători, deoarece nu se puteau distra pe seama celor învinși, era orz stricat pe gâște. Când povestirea era în toi și atenția lor se muta ritmic de la gura povestitorului la rufele ce trebuiau să se usuce cât mai repede, ușa s-a deschis brusc și... s-au trezit față în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în stare să te mănânce de ciudă. Toți prietenii râdeau de el pentru că era cel care trebuia să se predea, cu toți cei rămași în viață, adică cei mai mulți de pe strada paralelă, cu a lui Titi Americanu (a noastră). Trebuia ca învinșii să ridice mâinile sus sau să le pună împreunate pe creștetul capului, să stea aplecați cu toți ai lui, cu fruntea lipită de câte o tulpină de pin de pe dealul lor, cucerit de Titi și de Serghei Sovieticu’ (pe numele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
comentariu. Se mulțumi să dea ordine. — Patru ore de odihnă, spuse, dar după aceea, toată lumea să fie atentă... Noaptea a fost la fel de lungă și la fel de încordată, sub o lună ce încă lumina cu putere pustiul, iar zorii i-au găsit învinși de somn și de oboseală, cu ochii înroșiți de cât scrutaseră întunericul și nervii distruși din cauza tensiunii. Când se apropiară din nou de salină, îl văzură iarăși; în același loc, în aceeași poziție, fără să fi făcut, aparent, nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
suferi, insă mie întotdeauna mi-a placut. Grăsanul își drese vocea, rase ștrengărește și începu să cânte în falset: Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel mai iubit fiu al insulei Bora Bora. Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel care a-nvins marea și vântul. Tané i-a dat înțelepciune, Taaroa i-a dat forță, Oró i-a dat curaj Iată, sosește alesul zeilor! Navigatorul-Căpitan, fiu de Navigator. Se-ntoarce eroul! strigă poporul, iar în Bora Bora niciodată n-o să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a morții, în fața chipurilor copiilor înfometați, a bătrânilor înfrânți, a bărbaților muribunzi și a femeilor cu mințile zdruncinate. Și aceea nu era singurătatea războinicului victorios, nici măcar a celui învins, pentru că n-a fost niciodată nici una, nici alta. Era singurătatea neadaptatului care nu-și cunoaște locul în cadrul jocului, care privește împrejurul său și se întreabă cine este el și cine sunt cei care îl înconjoară. — Adevărul e că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
altul toate triburile care le stătuseră în cale. Era noaptea răzbunării. Dar nu una dintre atâtea nopți de răzbunare din istoria yubani-lor, ci cea de pe urmă, cea definitivă, aceea pentru care se pregătiseră de la începutul veacurilor, pentru că dacă vor ieși învinși, nu vor mai avea o altă ocazie și vor dispărea pentru totdeauna din selvă, din istoria marelui fluviu și de pe fața Pământului. Inti Ávila se îndepărtă de căpătâiul fetiței care agoniza, îl lăsă pe misionar să se ocupe în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un uriaș malaxor a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului. Nu mă îndoiesc deloc că malaxorul românesc nu a început să omogenizeze rău mirositoarea pastă doar de la '89 încoace. Istoria demonstrează că acolo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În lupta cu dușmanii ei! Nu-l Îngrijora prea mult soarta lui Stone; nici una dintre cărțile de aventuri pe care le citise În copilărie nu se sfîrșea tragic. Și În nici una nu scria că trebuie să ai milă de cei Învinși. Ruinele Londrei formau În ochii lui Rowe fundalul eroic al propriei sale aventuri; nu-i apăreau mai reale decît fotografiile dintr-un album de propagandă. Văzuse Într-un asemenea album o fotografie care Înfățișa rămășițele unui pat de fier, suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atâta de furcă de trei luni sau trei ani a fost sau va fi lichidat. — Nu întotdeauna reușesc. Există și partide pierdute. Sau necâștigate. Enigme sau genii, care mă refuză. Am fost, cum bănuiți, nu s-ar putea altfel, și învins. Cât de firesc !... Eșecul ? Cât eșec conțin și soluțiile, pentru moment, adecvate ? Să te apuci să le mai spui că, de fapt, nu există decât eșecuri ? Unele doar mai puțin evidente, mascate, înșelătoare. Când nu le descurc treaba, uită câte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vals nemișcat vânt fals umbre strecurând pe sub lunå un glas de tenor mut dirijându-și octavele printre ziduri În dosul pleoapelor amintirile au riduri și suspinele bat în ferestre Iar noaptea se copilårește cu visul de-a baba-oarba printre stele Învinsul ca peștele cåtre nadå zvâcnind solz argintiu de mistere
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1635]
-
Bampir, asta care va să zică: suge sângele poporului" - spune în chip genial, nenea Iancu. Scenarii sinistre, sunt puse zilnic în scenă, de către conducători, iar omul de rând e mereu cel care trebuie să moară. In bătălia fără victorie, fără învingători, doar cu învinși. Și mor, în fel și chip. Fie de foame, fie de boală, fie răpus de incertitudinea zilei de mâine. Viitorul odraslelor e cât se poate de sumbru. Ce-i așteaptă? Ai bine să nu ne mai gândim. Spectrul foamei bântuie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca învingătorii să își demonizeze victimele, sau dacă ei consideră că nici atât nu merită, le iau în derâdere. Ca de exemplu americanii în Irak. Puține, extrem de puține, sunt în istorie locurile, sau cazurile, în care gloria se răsfrânge și asupra învinșilor. Un exemplu îl constituie monumentul ridicat în memoria spartanilor lui Leonidas, care a fost construit de greci abia mult mai târziu, când se aflau ei în postura de învingători. Dar atunci, chiar pe vremea luptei de la Termopile, „eroii" erau oștenii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
drept preot al ascunselor semne. Întâlnirea cu dragostea e misterioasă, ritualică, în contiguitatea jertfei purificatoare ( Masa noastră va fi simplă: acolo / în fiecare zi / iedul de jertfă pe jeratic / vigoare dându-ne spre purificare), aceasta părând chiar a avea un învins (Și de fiecare dată, eu, învinsul, îngenunchind / la porțile cathedralei închizându-se..., încât Înfrânt, luptătorul agonizează pe scut...) și se petrece la oră / când zodiile se întâlnesc în cer / când sângele descalecă de pe caii nebuni / când se-ntâmplă minuni în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu dragostea e misterioasă, ritualică, în contiguitatea jertfei purificatoare ( Masa noastră va fi simplă: acolo / în fiecare zi / iedul de jertfă pe jeratic / vigoare dându-ne spre purificare), aceasta părând chiar a avea un învins (Și de fiecare dată, eu, învinsul, îngenunchind / la porțile cathedralei închizându-se..., încât Înfrânt, luptătorul agonizează pe scut...) și se petrece la oră / când zodiile se întâlnesc în cer / când sângele descalecă de pe caii nebuni / când se-ntâmplă minuni în răspântiile nopții. Continuând invocarea iubitei, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e o carte cu tentă religioasă! Poemele medicinale exprimă artistic frământări ontologice care îl determină pe poet să analizeze nu doar propriul drum, ci și pe cel al lumii, în general, reamintind că De milenii / Eroarea este aceea / Că fiecare învins / Se luptă cu trecutul. / Astfel și popoarele / Astfel și civilizațiile / Astfel Specia. Referitor la versul clasic, acesta, alături de inversiunea sintactică (de pildă: N-ai drept la moarte, veșnic ostatic / Partea din mine a o implora...), conferă o notă ușor desuetă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
te vor crede niciodată că ai învins / în războiul de o mie de ani... De aceea, nu e un paradox, în acest context, atitudinea față de nereușită: Te salut, eșec, / te salut ieșire din cadru. Există însă și reversul: sentimentul perpetuului învins (mereu altcineva ia premiul cel mare), dar nu este debusolant, devenind chiar o a doua natură, pentru că oricum, altcineva / prinde din zbor moneda de aur - plata luntrașului / spre cea mai bună lume dintre toate... Compromisul devine, prin urmare, deseori, o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de când sunt, fiindcă țelul celor care vor să formeze, să educe e, de cele mai multe ori, să fiu mai puțin eu și mai mult ei. Cu asemenea date, Învingătorul / nu trebuie să mai spună nimic / el e ovaționat, purtat pe brațe / învinsul rămâne în urmă / pe treptele ude / cuvântul lui nu se aude / plânge fără lacrimă... Cu atâtea „implanturi”, încercarea de reinstaurare a normalității, a naturaleței e stângace și, până la urmă, eșuează: Încerci să fii vesel, simpatic / la masa celor bogați, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vieții prin care se pot aprecia avantajele normalității, și pe bolnavii din sala de mese a spitalului, și pe bărbatul copt, și pe călătorii din autobuze, și pe căutătorul de lucruri pierdute, și pe doctor, și pe șoferul rebegit, și învinsul și învingătorul, ca în muzeul de suflete, din care nu duce niciun drum înapoi. Toate aceste „icoane” ale imediatului par personaje dintr-un basorelief aflat pe o friză, peste care își poartă privirea poeta, contemplând varietatea alcătuirilor firii. Trecătoare pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
suprapun / se amestecă, poetul dezvăluie un număr incomensurabil de frământări, convingeri, sentimente, toate demonstrând asumarea plenară a dublei lui condiții, de om și de artist, care motivează trecerea sa de la acceptare bolgiei existențiale, fără a se transforma, totuși, într-un învins, la revoltă fiindcă nu am fost în lume om de om și că aș fi valoare și aparte / Nici cât un puf de pană pe o carte / La care scriu să o citească: cine-mi? Din nou, ca în cazul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu tramvaiul opera și stirpea. Peregrin printre amintiri, în 101 poeme - Florentin Popescu Nehotărât între visul de a zbura și rămânerea în spațiul patriarhal (să vrei o zare să ajungi mereu / și-o viațăntreagă să-ți cioplești la vis / și-nvins să te întorci cu greu / când vântu-n pânze ți-e deplin închis), de unde i-au pornit pașii în lume, Florentin Popescu aduce, în volumul antologie 101 poeme - Editura Biodova, București, 2011 -, cuprinzând scrieri publicate între 1970 și 1988, un imaginar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu care interacționează, însă spiritul său actorial nu-i permite să rămână mult în această ipostază, împingându-l să devină actant, ieșind în arenă ori de câte ori echilibrul în care crede e pe cale să se surpe: O nu ucide acest flutur Doamnă / învins și orb lângă oglindantoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vremurilor strâmbe, a vechilor torturi. Vrem să trăim pe vertical! „Învățați pe copiii voștri să nu întrebuințeze mișelia nici contra prietenului și nici contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinși, vor fi striviți. Nici în contra mișelului și a armelor lui mișelești să nu întrebuințeze mișelia pentru că de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mișelia va râmâne neschimbată. Mișelia învinsului va fi înlocuită cu mișelia învingătorului, în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
învinge, ci vor fi mai mult decât învinși, vor fi striviți. Nici în contra mișelului și a armelor lui mișelești să nu întrebuințeze mișelia pentru că de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mișelia va râmâne neschimbată. Mișelia învinsului va fi înlocuită cu mișelia învingătorului, în esență aceeași mișelie va stăpâni peste lume. Întunericul mișeliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului plin de caracter și de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai puternică cu care răscumperi păcatele și biruiești moartea, moartea veșnică. Dacă învingătorul tău câștigă puterea de a stăpâni vremelnic material și nu spiritual devenind faună și animal, învinsul, în cazul nostru legionarul, devine floră și îl apropie de Dumnezeu. Caznele îl desăvârșesc pe om și nu îl poate acoperi colbul vremilor mișele, nici urlete, nici mușcături câinești, nici violențe. „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]