6,670 matches
-
Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370379_a_371708]
-
târzii ți-ar pare, Atunci când aș vorbi doar eu, Rigidă ai fi fără valoare, Ascultă însă glasul meu. Știam demult, să scriu mai bine, Tirade lungi, cuvinte de șaradă, Elegii înalte, de iubire pline, Cu astea mai bine o să-ți șadă? 11 februarie 1966 Referință Bibliografică: 610 ORICINE AI FI ! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2291, Anul VII, 09 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
610 ORICINE AI FI ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369359_a_370688]
-
VIEȚII”; 2008: „ȘANSELE POEZIEI”, „DOAMNELE POEZIEI”, „RADEȚI CU NOI”; 2008: „ARTĂ DE A FII...”, 2009; Antologie de poezie ANAMAROL - SIMBIOZE LIRICE în 20 volume, 2012-2016; Antologie de proza ANAMAROL - SCRIPTA MANENT, 8 volume, 2013-2016; Antologie de poezie româno-spaniolă, NON MULTĂ ȘED MULTUM, 2016; Antologie de poezie româno-italiană, VERBA VOLANT..., 2016. ÎN MUZICĂ: 2011 -CD - CÂT MAI E VREME - 14 melodii pe versuri semnate Rodica Elenă LUPU 2013: Pe dublul CD - "O LACRIMA DE CÂNTEC" - FUEGO, apar melodiile: 1 AMANTĂ MEA E
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
îl narcotizează (pe neutral-viul corp, însă pe „eroul poematic“, firește, îl „debordează“, chiar dacă substituie rațiunea cu națiunea, în ultimă instanță aforismică) pentru un „eșec al lumii“: «Peste-nșelătoare liniști, vârf de aisberg imperial [...] / browniene smuciri în haosul ce lumi înghite / șed non satiata entropia bulimiei ancestrale / triunghiul bermudei... / [...] / cele mai bune și minunate, peste tot, etalat desfrâu: / somnul națiunii naște monștri peste monștri...» («Mondo fiasco», p. 15). Între „vivisecțiile“ lui Râul Constantinescu se înrăzăresc neasemuit - în perspectiva lirosofic-originală - și două gingașe
IERNI „TRECUTE FIX“)... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370592_a_371921]
-
două codane-, lumina și umbra,pe după case, pândesc și se ascund. Și un glas de om, glas de lup sau glas de vânt răsună-n deal. Sub luna mirată de liniștea mare, la margini de sat, un pic abătut și-nsingurat șade un pom. Cu capul plecat privește tăcut la valea pierdută în noaptea târzie; pare că dor i-ar fi de cineva pierdut, pare că ar aștepta pe cineva iubit. Și gândul meu, neliniștit și chinuit, în creanga lui s-a
NOAPTE DE IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369620_a_370949]
-
Plutașu când intră pe poartă. - Sărut dreapta părinte, răspunse bunica emoționată, de onoarea de al avea oaspete pe bătrânul preot. Bine ați venit la noi. Poftiți, luați loc la masa de sub salcâm. - Lasă Floareo că de stat am să tot șez. Să sosească și coana preoteasă. I-am trimis vorbă să vină și ea. - Foarte bine părinte. Chiar, nu am mai stat de vorbă de ceva vreme cu coana preoteasă. Părintele ca și ceilalți invitați trecu pe la țarcul oilor și binecuvântă
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Acasă > Stihuri > Semne > BEȚIA Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Beția Îți mai aduci aminte, prietene, ziua aceea în care beți ședeam amândoi, afundați în fotolii, cu lacrimi de ciuda pe obraji șiroindu-ne pentru că nu mai știam unde ne sunt praștiile și pantalonii cei scurți cu buzunare la spate? Mai știi cum ne strigau de-afară băieții ca să plecăm mai repede
BEŢIA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368239_a_369568]
-
spus, vine de la sihastrul Agapie care în a doua jumătate a secolului al XIV-lea a ridicat o cruce, pecetluind astfel începuturile vieții monahale în aceste minunate locuri nemțene de adevărată viețuire pustnicească și binecuvântate de Dumnezeu. Cum călătorului îi șade bine cu drumul, cu forțe proaspete, mi-am pus rucsacul pe umăr și am pornit pe drumul ce duce la Agapia din deal. Când linia caselor se termină, în fața mea se afișă un munte cu piepturi abrupte și cu păduri
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > TOPORUL Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului TOPORUL Toporul ședea-n ușă Țipa la zei și farisei, Se hrănea cu foc Și sângera cenușă. Era prea verde în trupu-i prea înalt Și prea firav la mintea-i înțeleaptă. E mai viclean decât un șarpe ecuatorial Și-n gânduri are icter
TOPORUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370151_a_371480]
-
zile de la moartea poetului, în 14 mai 1918, în ziarul bucureștean Lumina: „Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi ședea bine. Aici în țară, dragostea lui a fost pentru cele șase milioane de țărani. Simțea o fraternitate profundă cu dânșii... A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
frumusețe și volubilitate. Eu nu prea aveam timp să o văd. Ori cum îmi era indiferentă. Întâmplarea face să fiu constituit în echipă cu ea în acțiunea de mutare a unei arhive. Într-o încăpere mică dar bine iluminată, ea, șezând turcește pe podea, tria dosarele aduse de mine de pe rafturi. Din când în când, la mari intervale, venea restul echipei să ia dosarele sortate. După o vizită de preluare, tocmai terminasem unul din dulapuri și m-am așezat în fața ei
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
înfipt-o și am ejaculat. Simplu ca în patul conjugal înainte de marea schimbare, a constat soția când i-am povestit. Dar ea? M-a înșelat cu mine și nici măcar nu a mărturisit. Cum se poate așa ceva? În autobuzul aproape gol ședeam unul lângă altul. Cu o privire languroasă din care curgea din belșug dragostea m-a aprins și am căutat-o. Ajunsesem la fundul chiloțeilor când s-a sculat ca să coborâm. Acasă m-a urecheat zdravăn dar m-a trântit pe
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
vor întoarce iar... Doi țigani, veterani, Se ascund... Grăbiți?...Tiptil!... Răcoriți?... Amețiți De rachiu, sub coviltir. Un bătrân chel și spân Mânios se uită-n sus, (- Plouă des, fără sens, Am făcut aseară duș...). Tac... Privesc... Mă crucesc!... Doua țațe șed în drum, Nu e rost de adăpost, Când e clinci de bârfă, acum. Râd... Mă mir.... Ce delir!.... Ies și eu... ( Plouă mereu ....) V-am mințit!... Păcălit!.... Ceru-ntreg e-un curcubeu. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352840_a_354169]
-
venim să luăm. Arborăm și steagul sfânt al împăcării Și ne îmbrăcăm cu zdreanța uitării Replantăm iluzii, flori și conifere... Doar prin încercări mai primim putere... Chiar de păru-i nins, visul e îndrăzneț, Încă-l văd pe creste cum șade semeț Are aripi multe și sunt desfăcute În furtuni au fost cu lacrimi cusute... Odă bucuriei am să cânt mereu Și-am să inventez și un curcubeu Peste toată zarva am să las o floare Și un zâmbet cald pentru
ODĂ BUCURIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352979_a_354308]
-
Acasa > Literatura > Copii > CINE DĂ VERII CULOARE? Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Rața noastră, Agripina, Azi, când înflori sulfina, Se gândi șezând în iarbă, Liniștită, fără grabă: ,, Cine dă verii culoare, Ziceți voi, cine e oare? Roșu, galben-auriu, Verde-praz și albăstriu, Cine picură în toate Culori binecuvântate? Domnul trebuie să fie! Ne răsfață-așa cum știe, Iar noi cum să-i mulțumim
CINE DĂ VERII CULOARE? de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353767_a_355096]
-
ancestrală a poporului român, este o expresie a vitalității, a hărniciei, a legăturii omului cu natura și cu frumosul artistic revărsat în glasul fluierului, al valorificării unui teritoriu binecuvântat de Dumnezeu: “Atunci îmi vin în minte bucolice scene/ Cu ciobănași șezând în culcușul ierbii,/ Cu spatele proptit de o tulpină rugoasă,/Mușcând din de brânză,/Privind la odihna fluierului...” (Până adorm, p. 45) Căsuța natală, cuibul copilăriei, impresionează prin frumusețe vegetală, cromatică vie și relaxantă: “Căsuța albastră, cu ochi de mușcate
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
brutal peste unicitatea și menirea lor arhaică ,de răstignire a sufletelor . Dacă ar fi fost o zi ploioasă ,cu siguranță i-aș fi găsit utilitatea. Și totuși,o cruce așezată cuminte în spatele bisericii, îmi atrage atenția : „ Sub această piatră grea șade biata soacră-mea. De mai trăia un an ,doi,trei , Zăceam eu în locul ei . De unde atâta înverșunare,nu pot să înțeleg. Dar până nu faci foc ,nu iese fumul atât de negru de supărare. Iar dintre toate speciile de soacre
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
dus să-i bați obrazul ? - Nu m-am mai dus.... O să i-l bată D-zeu cândva. Dacă ne lăsam în seama ei ,acum bătrâna ar fi zăcut în cimitir,cu textul negru scris pe cruce: Sub această piatră grea Șade biata soacră-mea Moartă ...de inimă rea ! Dan Gheorghilaș Referință Bibliografică: INIMĂ REA / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul V, 18 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
obligându-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu și eu împreună cu oaspeții invitați la grădină ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va compune până atunci. În Duminică hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu 4 Domni români și șezând cu toții pe iarbă verde și cu cerașe înainte — îmi dete D. Andrei Mureșan poezia făcută «Deșteaptă-te Române», îi probăm puține rânduri și văzând în tot melosul este de minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără și puternică
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
găsit totdeauna o bucățică de pâine și nu ar fi drept să-l ruineze, minte că biletele au fost deja anulate și încearcă să le încânte cu promisiunea unei părți din câștig, ceea ce le-ar asigura bogăția, libertatea și onestitatea: „Șezu așa meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei muncitoare pot câștiga o avere într-un chip onorabil, fără să caute a ruina pe un om, de la casa căruia au câștigat totdeauna o bucățică de
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
nălucă sau naiadă, Din care zări albastre ai răsărit? Din ce catedrală te-am deszidit? Din ce ramuri te-am rupt, din ce livadă? În coroană de regină mărgărit, În munți silhui, amețitoare driadă, Minunea unde ar fi putut să șadă? Cum de tocmai la noi a nimerit? Dar, iat-o, se apropie de mine, Mă-nvăluie valuri de păr auriu, Cu brațele de gâtul meu se ține, M-aprinde, mă-ngheață printre suspine, Eu îi caut gura și-aud glas mieriu
CONCERTUL NIMFELOR de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353252_a_354581]
-
mare răsunet și pe plan european, stârnind panică printre feudali. Horia ajungând în legendă precum: Până-a fost Horia împărat / Domnii nu s-au desculțat / Nici în pat nu s-a culcat / Prânz la masă n-au mâncat. Ori : Horia șade pe răzor / Domnii fug de se omor / Horia șade pe butuci / Domnii fug fără papuci. Sau. Cât fu Horia căpitan /Și domnii purtau suman / Pân-ce fu Horia crai / Pe domnire era vai. Ori: Pân’Horia-a-împărțit / Domnii n-au mâncat
ISTORISIREA UNUI BUZOIAN DESPRE RĂSCOALA DE LA 1784 A IOBAGILOR DIN TRANSILVANIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353230_a_354559]
-
feudali. Horia ajungând în legendă precum: Până-a fost Horia împărat / Domnii nu s-au desculțat / Nici în pat nu s-a culcat / Prânz la masă n-au mâncat. Ori : Horia șade pe răzor / Domnii fug de se omor / Horia șade pe butuci / Domnii fug fără papuci. Sau. Cât fu Horia căpitan /Și domnii purtau suman / Pân-ce fu Horia crai / Pe domnire era vai. Ori: Pân’Horia-a-împărțit / Domnii n-au mâncat din blid. Sau Horia, Cloșca și Crișan / Poartă-n
ISTORISIREA UNUI BUZOIAN DESPRE RĂSCOALA DE LA 1784 A IOBAGILOR DIN TRANSILVANIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353230_a_354559]
-
mai ales a aflat că o să îi placă mult ce-o să audă, muzică și glume. Odată ajunși la spectacol, cei doi s-au instalat pe scaune salutându-și prietenii și cunoștințele și-au fost ochi și urechi la scenă. Lăcrămioara ședea în poala mamei și uneori se ridica în picioare să poată vedea și ea minunea. Au urmat numere de circ și toată lumea râdea dar ea nu putea să râdă că nu înțelegea mare lucru. Atunci s-a mărginit să privească
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
de unde a dat la o parte sacul, a deschis ușa, apoi a închis-o binișor după ea și-a plecat la grajduri la nea Stanciu, paznicul care le povestise despre cai seara trecută când a fost pe la ei. Nea Stanciu ședea rezemat de padocul cailor privind câmpul imens. S-a mirat dar s-a și bucurat de venirea neanunțată a Lăcrămioarei. A început să-i povestească despre cai și palmaresul lor la Ploiești, la hipodrom. Nu prea înțelegea ea ce este
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]