4,565 matches
-
stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cât se poate de repede... Urmează o trepidație puternică, și vocea Îi e Înghițită de țipetele și strigătele care vin din toate direcțiile avionului. E ca un vis urât. Un vis urât, cu un montagne russe care a ieșit de pe șine. Însoțitoarele de zbor se leagă bine cu centurile de scaune. Una dintre stewardese Își șterge sângele de pe față. Acum un minut, se plimbau fericite cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întâmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dragon furios. Se îndreaptă spre provincia Shanxi din nord-vestul țării. E un teritoriu al forțelor de gherilă - centrul teritorial al Partidului Comunist și al Armatei Roșii a lui. Lan Ping are douăzeci și trei de ani. E în tren. Starea șinelor e proastă. Pe geam, peisajul e dezolant. Nici munți, nici râuri, nici copaci ori recolte. Dealuri golașe se întind pe mile întregi. Trenul a traversat provinciile Jiangsu, Anhui și Henan. Un bărbat în vârstă care stă vizavi de Lan Ping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dacè nu mi s-a nèlucit totul, Teama de a privi spre bancheta pe care stètuse nebună, ca și cum ar fi lèsat acolo ceva din substanță trupului ei înfiorètor, convingându-mè cè n-am visat, Abia dupè ce, lunecând câțiva metri pe șine, trenul se îndepèrteazè de acel loc, incep sè-mi reintru în posesiunea tuturor funcțiunilor fiziologice ale trupului meu, de parcè m-aș trezi treptat dintr-o paralizie temporarè, apoi, convins cè trebuie sè-mi înfrunt teamă îmi întorc capul înspre bancheta din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plin de controlori și soldați Înarmați! De-ar dispărea odată și petele roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede! strigi, dar câinele mârâie sub tren și amușină. Ce urmă caută? Nu cumva pe-a ta? Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu sânii tari și liberi mișcându-se sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În clipa când se pregătea să-l arunce cât colo, Își aminti că celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
port minunat în care s-ar fi putut întâlni nu numai oameni dornici să scape de o opresiune sau alta, dar și cele mai noi invenții ale începutului de secol, pulsul puternic al progresului: vapoare mânate de forța aburului, trenuri, șine de fier, macarale puternice... Mariam se așeză lângă domnița Ecaterina. Asculta povestea unor încurcături dintr-un proces mai vechi, dar era atentă la cei doi. Îi privea ca și cum ar fi privit un tablou în curs de realizare. Și mâna pictorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Viena, Sankt Petersburg și Moscova. La nevoie, chiar banii din depozitele știute doar de el și de Babic. Europa îi dezvăluia o altă lume și alte posibilități bazate pe folosirea fierului. Fier pentru mașini, pentru nave, porturi, locomotive, vagoane, mărfare, șine, gări... Da, vor veni și astea! Acum, se felicita pentru stocurile de fier acumulate la moșia sa din împrejurimile Moscovei. Le cumpărase la un preț extrem de convenabil. Intuiția lui nu greșise. Scrisoarea Marioritzei, invitația ei, de fapt, îi oferise ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
te tot plimbi pe străzi, să intri În cofetării, să te duci la film, la frizer - oriunde. Atât, că parcă ceva-ceva lipsește ca să fie bucuria Întreagă. De aceea mergem noi doi la gară - de data asta, de ceastălaltă parte a șinei. Mama Întreabă de tata. Se informează la Informații. Informațiile o informează pe mama că Încă nu, dar dacă nu azi, atunci mâine. De aceea mergem la gară În fiecare mâine - să ne informăm. Într-o zi mergem la gară, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Încolo, pentru destinație, așa-i zice mama. Cu bagajele noastre de refugiați. Urcăm În tren, mergem cu trenul. Coborâm din tren - la destinație!, anunț eu, dar mama zice că Încă nu, mai avem oleacă. Mă lasă să păzesc bagajele lângă șină, ea se duce la șef, să se informeze. Aici e gară mică, nu te informezi, ca la Sibiu, aici doar te interesezi. Mama s-a interesat de destinația următoare: zece kilometri până la destinația Gusu. Dar nu putem merge pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ceilalți; puse covoarele și sacul de piele pe locul pentru bagaje și se așeză în colțul cel mai îndepărtat, încercând să se convingă că, de fapt, mașina aceea nu era decât un fel de autobuz mare, care mergea pe niște șine de oțel, evitând drumurile pline de praf. Dar când auzi fluierul și locomotiva se puse în mișcare cu o zdruncinătură bruscă, printre pufnituri, fiare ce se ciocneau între ele și țipetele mecanicului, îi săltă inima din piept și trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu bulevardul Șulea. Și zona asta e cotropită de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar tentacular ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
blocului. Se chinuia să smulgă din mâna unui puștan un tanc mititel pe care acela îl strângea cu disperare la piept. Când m-a zărit, l-a lăsat în pace pe băiețelul plângăcios și a venit spre mine. Am traversat șinele de tramvai, ieșind printr-o gaură din gardul ce împărțea strada în două, apoi am intrat în blocul de vizavi, am luat liftul până la ultimul etaj și de acolo am ajuns repede pe acoperiș. La înălțime, liniștea era și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
flămânzim. Eu am luat repede un sandviș din cele făcute de tata, fiindcă el pune mai mult unt pe pâine. Se pricepe să calce și rufe. Tata găsise într-adevăr un tren care știa să vorbească limba potrivită. Gonea pe șine mai lin și nu semăna cu ale noastre. La noi, trenurile se puneau în mișcare cu o zgâlțâitură, ca și cum ar fi fost izbite în spate de un altul. Atunci, toată lumea dinăuntru făcea un pas înapoi. Cine era toată lumea, aflasem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
drum de trei sute de metri. Seara îl cărau alții acasă. Tot ce făcea, boala mea făcea într-un fel ascuns. Mușchii își pierdeau puterea, trebuia să port pantofi grei și tari, iar noaptea îmi puneau din când în când o șină de metal. Boala mea avea un nume de om: Charcot-Marie, fără alte cifre sau litere. Înseamnă că nu putea fi chiar atât de rea. La Veneția exista numai o bănuială în privința bolii. Asta era altă bănuială, nu ca aceea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de soldați morți de beți, cântau cântecul lor despre o fată numită Maria, pe care vor s-o sărute sub tei, iar eu țineam pe genunchi două găini jumulite și strângeam între picioare canistra cu vin. Bunicul tău rămăsese lângă șine ca o stană de piatră și nu ridica mâna, să-mi facă semn.” „Era supărat pe tine?” „Cred mai degrabă că nu se pricepea să-și ia rămas-bun. Ca să știi să saluți cum se cuvine la despărțire, probabil că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vorbește cu un bou?” „Hăis, cea, hooo... Așa se vorbește cu un bou, însă uneori trebuie să vorbești cu el ca și cu un om. Am sosit în cele din urmă la gară, tata și cu mine stăteam alături, lângă șinele de cale ferată, și nici unul din noi nu privea către celălalt. Tata m-a luat cu o mână pe după cap, cu mâna lui mare, și m-a mângâiat de două sau trei ori la ceafă. De obicei, făcea asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lăsau ei în urmă. Acelea își ștergeau lacrimile cu șorțul, ori se prăbușeau pe un pat, hohotind. Ce făcuse mama când am plecat eu de acasă, n-am de unde să știu. Era noapte și mama stătea departe de noi, lângă șine. O auzeam numai cum repetă întruna „dragul mamei” și vocea ei se frângea. Nu-i vedeam albul ochilor. Tata ar fi spus, probabil, că inima ei se umpluse de tristețe. În seara dinainte, tata și mama făcuseră bagajul, tata cărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să dormim. Privind de pe balcon înspre gară, puteai să vezi trenurile sosind. Le auzeai cum frânează, pufăie, șuieră, iar fumul se ridica dincolo de clădirea gării, mai înalt decât ea. Locomotive cu aburi. Ce a făcut mama când a rămas lângă șinele goale, n-am cum să știu. Poate s-a dus să se arunce pe pat, hohotind. Poate i-a fost destul să se șteargă la ochi cu colțul șorțului. Când vezi scenele astea în filme, eroii deja au plecat. Signor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nevoie, de asta n-are nevoie”. Ca acasă, înaintea plecării, numai că acolo tata și mama fuseseră cât pe ce să se încaiere. Din cauza unui fleac de pulover, fuseserăm cât pe ce să pierdem trenul și vălătucii de fum de pe șine. Pornirea la drum cu zgâlțâituri. Doamna Sanawsky pregătise micul dejun. Nu conta ce. Când pleci într-o asemenea călătorie, orice mănânci are același gust. Când mi-a adus o cană mare de cacao cu lapte, și-a pus plama dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ele. La rândul lor, și fetele chicoteau și, cu cât deveneau mai gălăgioase, cu atât îmi plăcea mai tare. Așa am cunoscut-o pe una din ele care era deosebită și cu ea am avut asemenea experiențe. Ne întâlneam lângă șinele de tren, la marginea unui lan de grâu. Mă târam afară printr-o gaură din gard, în puterea nopții, soldații din gardă știau. Îmi îmbogățeam experiența chiar lângă șine. Dura mult, pe lângă noi treceau trenuri și, când lumina de la ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
deosebită și cu ea am avut asemenea experiențe. Ne întâlneam lângă șinele de tren, la marginea unui lan de grâu. Mă târam afară printr-o gaură din gard, în puterea nopții, soldații din gardă știau. Îmi îmbogățeam experiența chiar lângă șine. Dura mult, pe lângă noi treceau trenuri și, când lumina de la ferestrele compartimentelor cădea peste noi, călătorii ne zăreau. Îi auzeam atunci cum ne iau peste picior sau ne aruncă vorbe murdare din goana trenului, dar nouă nici prin gând nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne aruncă vorbe murdare din goana trenului, dar nouă nici prin gând nu ne trecea să plecăm de acolo. Însă tu voiai să afli cum am ajuns eu la Timișoara. Asta se leagă de fata cu care mă întâlneam lângă șine. O chema Ileana și avea trupul ușor ca o pană. Dar era geloasă din cale afară. Când i se năzărea că îmi plac alte femei, îmi făcea viața un iad și îmi smulgea șuvițe de păr din cap. Căci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai îmi omor timpul, am privit meciul de baseball ce se desfășura pe terenul din apropiere. Aerul de toamnă scotea și mai mult în evidență albastrul intens al cerului. Am ridicat ochii și am văzut două dâre albe, paralele, asemenea șinelor de tren, îndreptându-se spre vest. O minge trimisă printr-o lovitură nepermisă s-a rostogolit la picioarele mele și când le-am aruncat-o, tinerii jucători și-au scos șepcile și mi-au mulțumit politicos. La meciurile copiilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
urme. SĂ ne gîndim doar pe unde s-ar fi ascuns. — Nu s-a Încărcat el cu toate alea ca să meargă-n sud. Dac-ar fi fost așa, Își lua doar ceva de drum și pe urmă o lua pe șine. — Nu-mi dau seama ce lipsea din magazie. Da’ știu că din bucătĂrie și-a luat o grămadă de lucruri. Se ducea el undeva. Trebuie să aflu ce obișnuia să facă, ce prieteni avea și pe unde umbla. Tu blochează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]