3,157 matches
-
se îndreaptă spre grădină cu o poșetă plină. El străbate holul îndreptându-se spre mașină. Deși nu mai este tânără, Minty Braddock atrage atenția bărbaților. Nababul remarcă brațele ei lungi, fruntea albă, înaltă, curba buzelor. Minty, la rândul ei, este șocată de privirea lui. Acest tânăr conducător aspru, cu nasul acvilin și ochii negri - și cu atâtea bijuterii! Mai ales acea broșă. Este absolut irezistibil. Se apropie de ea, îi ia mâinile în palmele sale și scoate niște sunete extraodinare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru sine, o consideră o încercare, o provocare trimisă de Dumnezeu. Tot reluând vorbele acelor memsahib, descoperi că în ființa ei începu să se contureze un gând și se uită mai atent la ce se întâmpla în jur. Bombayul o șocă și mai tare. Avea o imagine despre orient, cu palmieri învăluiți în ceață, cocotieri și femei locale îmbrăcate în rochii viu colorate. Știa că orașul va fi un loc teribil, dar abstract vorbind, grozăvia lui i se prezenta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vară la Paris este un lucru demn de făcut. Astarte numește asta estetica ei. Jonathan n-a mai cunoscut până acum o fată cu propria ei estetică. Toată lumea îi spune Star. Jonathan îi spune și el Star. Îi place să șocheze, dar ce-l șochează pe el nu este fisticul sau brățările ei (de la poporul Fotse din Africa, un dar de la tatăl ei), ci ideile ei despre degenerescența europeană. Nu poate înțelege cum cineva care arată astfel, poate simți așa. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un lucru demn de făcut. Astarte numește asta estetica ei. Jonathan n-a mai cunoscut până acum o fată cu propria ei estetică. Toată lumea îi spune Star. Jonathan îi spune și el Star. Îi place să șocheze, dar ce-l șochează pe el nu este fisticul sau brățările ei (de la poporul Fotse din Africa, un dar de la tatăl ei), ci ideile ei despre degenerescența europeană. Nu poate înțelege cum cineva care arată astfel, poate simți așa. — Dar tu... noi nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cineva, în afară de doi jandarmi care-l privesc atât de fix, încât se întoarce la hotel. Dimineața, când coboară la masă, vede că Star se află deja în restaurant. S-a gândit atât de mult la ea, încât prezența ei îl șochează. O simte brutal de fizică, așa ca un organ amputat, sau ca o persoană foarte cunoscută. Stă lângă tatăl ei, care este absorbit în lectura ziarelor de dimineață. Îi întinde lui Jonathan obrazul, să i-l sărute. Așa cum se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
numărul scade la două sute. Sunt printre cele norocoase și acum concurez să devin una dintre cele șapte soții ale împăratului Hsien Feng. Acum o lună, comitetul casei imperiale m-a trimis la un examen medical. Desfășurarea lui m-ar fi șocat dacă nu m-aș fi pregătit. A avut loc în sudul Pekingului, într-un palat înconjurat de o grădină imensă. Pe vremuri, casa și terenurile erau folosite ca palat de vacanță pentru împărați. În mijlocul curții se afla un mic iaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un loc mai sus pe pantă, în zona însorită a cimitirului. Îi dau omului cincizeci de tael-i și îl rog să-l păzească pe tata de câinii sălbatici, care sapă după cadavre în căutare de mâncare. Bărbatul e atât de șocat de generozitatea mea, încât îi scapă pipa din gură. De la palatul imperial sosesc daruri împachetate în cutii uriașe, astfel că în toată casa n-ai loc să arunci un ac. Cutiile sunt îngrămădite pe mese și pe paturi, nemairămânând nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shim nu va face nimic în legătură cu asta. — De ce? — Regula este ca soțiile împăratului să fie slujite în acest fel. — Indiferent cine a inventat regula asta e cu siguranță un idiot. — Vai, nu, doamnă, să nu mai spuneți așa ceva! An-te-hai e șocat. Majestatea Sa Marea Împărăteasă e cea care a inventat regulile. Mi-o închipui pe Marea Împărăteasă șezând pe vasul ei de toaletă, asistată de servitoarele care umplu camera. În mod sigur ea crede că rahații ei sunt diamante și pârțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi-a dat jos ochelarii, îmi raportează profesorul cu dinți de iepure. Nu vrea să asculte. Ieri m-a obligat să mănânc o prăjitură cu gust ciudat. După aceea mi-a spus că o înmuiase în propria-i dejecție. Sunt șocată de felul în care Tung Chih conduce în sala de clasă. Însă ceea ce mă preocupă și mai mult este interesul său pentru cărțile cu fantome ale lui Nuharoo. Stă noaptea până târziu să-i asculte poveștile despre lumea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
făcuți să te care, insista ea. I-am explicat că m-am săturat să am fundul ud: — Trebuie să-l aerisesc cumva! Îmi amintesc că a rămas tăcută, dar expresia ei îmi spunea limpede că îmi dezaprobă purtarea. A fost șocată când în cele din urmă am hotărât să mă dau jos și să merg alături de cărăuși. M-a anunțat că se simte insultată, ceea ce m-a obligat să urc înapoi în palanchin. Acum, prinzându-și părul, îmi zice: — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ne întrebăm: evazionismul literar nu este oare expresia unui evazionism social? Nu cumva fenomenul există în realitate, într-o anume parte a societății noastre? Părăsind domeniul abstract al discuției despre literatură, îmi vine în minte o întîmplare care m-a șocat tot atât de puternic ca și nuvela lui Ion Băieșu. Stăteam la coadă, cu ani în urmă, să-i cumpăr mamei o pereche de șoșoni. Erau șoșoni buni, ieftini, și în cantitate neîndestulătoare, așa cum se întîmplă la noi adesea, să apară pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de suferință și să-mi iau rămas bun. O crimă pentru care trebuie să-ți primești pedeapsa la Azuchi? Abia acum, Hanbei îi spuse, pentru prima oară, lui Kanbei, cum nesocotise ordinele lui Nobunaga, timp de peste un an. Kanbei fu șocat. Că Nobunaga se îndoise de el, era una. Dar să ordone decapitarea lui Shojumaru, era un lucru pe care nu și-l putea imagina nici măcar pe departe. Așa a fost? gemu Kanbei. Dintr-o dată, îl privea pe Nobunaga numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? începu el. Cei patru fură cuprinși de teamă. Erau șocați de întrebarea care părea mustrătoare și-și închipuiră că dădea vina pe ei în calitate de consilieri superiori ai lui Nobuo. — Vă dați toată silința, cred, continuă Hideyoshi, făcând să le revină culoarea în obraji. Cu toții sunteți oameni inteligenți, dar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu stătea de vorbă cu Nobuo la Kiyosu. O asemenea lentoarea nu îi stătea în fire. Ieyasu intrase deja în acțiune, încheindu-și planurile și progresând constant spre anticipata ofensivă de la Hamamatsu la Okazaki și apoi Kiyosu; dar Hideyoshi, care șocase adeseori lumea cu iuțeala lui fulgerătoare, de data asta, întârzia să înceapă. Sau, cel puțin, așa se părea. — Să vină cineva aici! Pajii mei nu-s nicăieri? Era glasul stăpânului. Și, ca de obicei, răsuna cu putere. Tinerii paji, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
laptele. Deodată, arbuștii aflați drept în fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de mânie ochii lui Shonyu. Inamicul? strigă el. Avea glasul atât de calm, încât luptătorul din clanul Tokugawa care se apropia, se opri involuntar pe loc, șocat. Shonyu strigă din nou, zădărându-l: — Ești de-al dușmanului? Dacă da, ia-mi capul și vei săvârși o faptă de seamă. Omul care-ți vorbește acum este Ikeda Shonyu. Ghemuit în vegetația deasă, războinicul înălță capul, privindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că plec primul. Honda era un om fără iscusință în vorbă, dar un caracter puternic. Atât Tadatsugu, cât și Kazumasa insistaseră asupra validității propriilor lor argumente, provocând o controversă. Acum, priviră șocați la plecarea indigerată a lui Honda. — Honda, unde te duci? îl întrebară ei, grăbiți. Honda se răsuci în loc, vorbind ca și cum ar fi ajuns la o concluzie adâncă: — Sunt vasalul seniorului meu de când eram copil mic. Având în vedere situația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Câțiva de-ai lui Hideyoshi se prăbușiră de pe picioare, în succesiune rapidă. Foarte curând, coloana de oameni în marș începu să șovăie. Cine-o fi acolo, hărțuindu-ne cu o armată atât de mică? Hideyoshi era surprins. Cu o expresie șocată pe chip, își opri, involuntar, calul. Generalii care călăreau în jurul lui și militarii din apropiere își puseră cu toții mâinile streașină la ochi, privind spre malul opus, dar nimeni nu putu da un răspuns prompt la întrebarea lui Hideyoshi. — Un comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lipsite de zâmbetul său. Așa că nu m-am mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
siguranță puteam avea alte prietene mai bune și Începeam să cred că motivația ei pentru un asemenea comportament era ori foarte fragilă, ori inexistentă. În timp ce această problemă tulbura fondul vesel al vieții mele, timpul trecea Îmbucurător de repede. Maria era șocată de schimbarea mea bruscă de comportament, dar când i-am explicat că planurile mele Îl includeau pe Victor s-a luminat instantaneu la față. Aveam impresia că ea credea mult În viitorul acestui cuplu. Nu-mi spusese nimic despre asta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
urmată de tăcere din partea mea. M-am Încruntat, neînțelegând. ― Ce tot vorbești? ― Nu am putut să-ți spun până acum. Dar Victor, ei bine, cred...știu că nu te iubește, orice ar spune el. Am tăcut din nou, supărată și șocată În același timp. Victor Începea să se uite nedumerit. ― Nu văd logica acestei conversații! am spus dură. ― M-a sărutat. Respirația mi s-a tăiat brusc, sunetele au Încremenit. Am Încercat să exprim În cuvinte gândul care răbufnea din mintea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am ridicat din umeri. Nu voiam să-mi amintesc de Victor. ― Scumpo, cum Îți mai merge cu Victor? Întrebă mama. La fix! M-am uitat urât la ea. ― Perfect! Ne-am despărțit. Mama făcu ochii mari. Oare era și ea șocată de imperfecțiunile unei relații perfecte? ― Ce? De ce? ― Mamă, Îți povestesc eu mai târziu, zise Maria și i-am fost profund recunoscătoare. Mi-am strâns halatul pe mine și m-am ridicat de la masă. ― Deci cum ai de gând să-ți
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ok. Alex e cu tine, da? Asta era cea mai grea parte. Mamă, am uitat să-l iau pe Alex la timp și el a plecat de nebun. Nu am idee unde ar putea fi. ― Da, am spus În schimb, șocată de vorbele care mi ieșeau din gură. Da, el e chiar aici lângă mine. ― Slavă Domnului! Îmi făceam griji. Puteam fi oficial declarată o mincinoasă. Nu mai fusesem niciodată În viață incapabilă să spun adevărul. ― Bine, mamă. Ne vedem acasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se Îndrepta lent spre mine. ― Eu mă duc să mă uit la...uhm...accesorii, spuse Maria și dispăru În celălalt capăt al magazinului. Grozav! ― Alisia, ce surpriză, spuse Larisa. Nici măcar nu se chinuise să mimeze entuziasmul. ― Bună! M-am uitat șocată la chipul ei palid și Încercănat, la buzele ei aproape albe, la pomeții osoși și ochii Întunecați, ușor ieșiți din orbite. Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-ar mai fi Îngrășat vreo cincisprezece
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
adaug într-o izbucnire sălbatică și necontrolată: — Și, în cazul în care îți trece prin cap să-mi propui așa ceva, află că n-am de gând să mai pun în gură nici o picătură din ceaiul ăla nenorocit! Mike a părut șocat de agresivitatea mea, dar numai pentru o clipă. Apoi mi-a zâmbit și a spus: Putem să facem ce vrem. Vineri seara nu avem conferințe și nici întâlniri, așa că putem să facem orice vrem noi. Adică ce? am întrebat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vrut să spun între genunchi. Nu, am spus eu cu o voce pierită. Mă simt bine. A fost din cauza ouălor și pentru că n-am dormit destul... — Nu ești gravidă, nu-i așa? m-a întrebat Stalin. — Ce întrebare! Don era șocat. Sigur că nu e gravidă... și-a apropiat fața rotundă de a mea. Nu ești gravidă, nu-i așa? Am dat din cap. —Vezi?! i-a declarat el triumfător lui Stalin. Mai târziu am aflat că Don avea patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]