13,607 matches
-
reputația trândăvind în pat. Apucă de șnurul clopotului și trage cu putere. Pe loc, Seianus îndepărtează draperia suspendată prin inele și o leagă cu o panglică la mijloc. Pe locul de trecere lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rahat. Dar ce pot să fac? Nu pot să fug de aici, așa că mă prefac pur și simplu că mi-am părăsit trupul, că sunt undeva departe, în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe talie, de pe burtă și de pe șolduri. Nu spune nimic, scrie doar rezultatele pe formular. ― Bun, spune el când termină. Dă-ți, te rog, pantofii jos, ca să te cântăresc. Rahat. Mă urc pe cântar uitându-mă nefericită la perete, în timp ce Paul manevrează cântarul până ce arată exact greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și a hotărât să cântărească cincizeci și trei de kilograme, chiar dacă ar fi să moară pentru asta. Jemima stă în baie, își dă jos toate hainele și se privește în oglinda lungă. Încă simte repulsie față de celulita de pe coapse sau umflăturile de pe șolduri, dar chiar și ea recunoaște că schimbarea e miraculoasă. Asta pentru că în ciuda faptului că are șaptezeci și cinci de kilograme, Jemima Jones are acum un mijloc. Are genunchi. Are o mică bărbie dublă, mai degrabă decât una cvadruplă, iar fața ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima Jones. Apoi îmi periez părul lung și blond, privind cum luminile din tavan îi absorb lumina aurie. În cele din urmă mă ridic, mă duc la baie și zâmbesc larg în oglinda înaltă: țin o mână apăsată seducător pe șold, deși pentru mine e absolut ridicol să iau așa o poziție. ― Pa-pa, Jemima Jones, spun eu hotărâtă, nepăsându-mi dacă mă aude vreuna din colegele mele de apartament. Bună, JJ - și cu asta încep să râd, îmi dau pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu m-aș descrie vreodată drept incredibilă, chiar știu că arăt bine în rochia mea roșie de vară, cu bretelele trecute după gât, și care-mi vine strânsă pe corp în partea de sus și apoi mi se lărgește pe șolduri într-o fustă scurtă care se leagănă. Roșul aprins îmi pune în evidență bronzul, și nu mai am nevoie de tot machiajul pe care m-a învățat Geraldine cum să-l aplic ca un expert. Cea mai slabă urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare, Vede-un tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. Cu ochi mari la ea se uită Plini de vis, duioși plutind, Flori de teiu în păru-i negr Și la șold un corn de-argint. Și-ncepu încet să sune Fermecat și dureros - Inima-i creștea de dorul Al străinului frumos. {EminescuOpI 67} Părul lui i-atinge părul Și atunci c-obrazul roș Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioși. Iar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ca din farmec Ea tresare Și privind uimită-n lături, Vede-un tânăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare... Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de teiu el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. Ea privi atunci în jos, Trece mâna pe la tâmple, Iară inima-i se împle De un farmec dureros. {EminescuOpI 104} El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește De închide
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse bine sabia la șold. Ca să preîntâmpine izbucnirea focului stinseseră toate lămpile cu ulei, de aceea, deși nu se lăsase încă seara, îm cabina lor era întuneric. Vasul începu să se legene și mai aprig, iar încărcătura începu până și ea să-și schimbe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era mai în vârstă. — Pe ploaia asta Nishi, încă se mai plimbă prin oraș. Eu m-am săturat să se tot zgâiască lumea la noi și m-am întors, zise Tanaka dezgustat. În tot acest timp își trăsese sabia de la șold, iar acum îi ștergea teaca umedă de piele cu o cârpă. Li se întâmplase și în Nueva España ca lumea să se uite la ei când mergeau prin orașe, dar aici, în Spania, era și mai supărător. Oamenii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
către un templu shintō. De obicei este de culoare roșie și are o formă simplă (doi stâlpi verticali uniți deasupra cu două bârne paralele). Momohiki sunt un fel de pantaloni strâmți care acoperă piciorul pe coapsă, în partea cuprinsă între șolduri și genunchi. Evanghelia după Luca, cap. 6, versetul 21: „Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde.” Pentru pasajul cu femeia păcătoasă, vezi Evanghelia după Luca, cap. 7, versetele 37-50. Muntele-castel (literal, shiro înseamnă „castel” și yama, „munte”). Evanghelia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia mișcare, o pasă lentă, suavă și ritmată perfect și, În final, Își strânse șervetul În jurul taliei și-și răsuci șoldurile, ferindu-le din calea taurului printr-o media-verónica. Băiatul care spăla vasele, Enrique pe nume, Îl urmări cu o privire critică și batjocoritoare. — Cum e taurul? Foarte curajos, răspunse Paco. Uite. Îndreptându-și trupul zvelt, mai făcu patru mișcări perfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prinsă pe creștet. Îi făcu cu ochiul băiatului cu cafeaua În timp ce turna coniacul. Băiatul privi curios chipul palid al lui Manuel. — O să lupți aici? Întrebă chelnerul În timp ce punea dopul la sticlă. — Da. Mâine. Chelnerul rămase lângă el, sprijindu-și sticla de șold. — Ești cu comicii? Băiatul cu cafeaua privi jenat Într-o parte. — Nu. În lupta obișnuită. Credeam c-o să fie Chaves și Hernandez, spuse chelnerul. — Nu. Eu și Încă unul. — Cine? Chaves sau Hernandez? — Cred că Hernandez. — Cu Chaves ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
striga. De patru ori se legănă cu taurul, ridicând capa până se desfășura unduitoare-n Întregime, Întorcându-l pe taur de fiecare dată și făcându-l să atace din nou. Apoi, după a al cincelea dans, Își ținu capa În dreptul șoldului și pivotă, așa Încât capa zvâcni În exterior ca fusta unei dansatoare și-l făcu pe taur să se-nvârtă În jurul lui, Înconjurându-l ca o curea. Apoi păși Într-o parte, lăsându-l pe taur În fața lui Zurito, care stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold un revolver mare. Mergea pe mijlocul șoselei, așa că a trebuit să-l ocolim. După ce l-am depășit se uită lung În urma noastră. În față era o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
începuse secerea. Linii de secerători erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o clipă deasupra capului un mănunchiu de spice. O femeie stătea cu mâinile în șold și începu un cântec tânguitor, îndulcit de depărtare. Se înălțară și alte capete înfășurate în broboade albe și-n frunze de brustur. Melodia conteni brusc. Rândul întreg făcu aceiași mișcare de aplecare asupra spicelor. Fusese observat. Femeile lucrează foarte harnic
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lor. Wendy adora stilul lui Wyatt, de exemplu, faptul că nu putea fi constrâns sau cooptat. Dacă ceva sau cineva intra În conflict cu el, pur și simplu „Își vedea de drum“, cum Îi plăcea să spună. Era Înalt, cu șolduri Înguste, cu un piept și spate musculoase, fără păr, era blond și veșnic bronzat cum numai cei cu strămoși norvegieni pot fi. Wendy considera că ei doi sunt complementari. După părerea mea, Însă, contrariile nu sunt În mod necesar complementare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai puțin umblat și mai spectaculos. Lui Bennie, satul i se părea că aduce cu peisajul de la țară din Apalași. Era o adunătură de dealuri mici, traversate de poteci Întortocheate de sus până jos, poteci tocmai bune pentru oameni cu șolduri Înguste, umblând În șir indian. Pe fiecare deal stăteau cocoțate două sau trei case, iar În jurul fiecăreia se găseau grădini și adăposturi pentru animale. Spre cer se ridica fumul de la focurile cu cărbuni, odată cu funinginea care murdărea aerul. Pe pantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
celuilalt, priviri care făceau parte din limbajul lor. Și-i promitea că vor continua să facă lucrurile astea până când vor fi senili și prea bătrâni ca să se lupte coapse la coapse fără să-și deplaseze niște vertebre sau protezele pentru șold. I-a jurat că Își vor aminti tot și că vor fi mai Îndrăgostiți ca nicicând odată cu trecerea timpului. I-a zis toate acele lucruri minunate ei. Numai de și-ar fi amintit și a doua zi că i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și coborâșuri. Dacă ai câștiguri, ai și pierderi. Pericolul te pândește la fiecare pas. Nu am fost niciodată grav rănit. Cred că am avut noroc. Drept să spun am cicatrici pe tot trupul. Mi-am rupt cam toate oasele: urmărul, șoldul, coastele... Dar, din fericire, nimic ireparabil. Cel mai bine îmi aduc aminte cursa de ladin Washington, capitala Americii. Călăream un cal foarte puternic. Pe vremea aia în America era președinte un irlandez, care avea și același nume cu mine, Kennedy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic. El era un tip musculos (nu era gras) dar, din nu știu ce motiv, carnea s-a lăsat. Mi s-a tăiat respirația când am văzut că doar în șase zile corpul i s-a metamorfozat în așa hal. Până și șoldurile îi erau lăsate. Pentru că a practicat mult timp tenis, avea picioare musculoase. Acum nu mai rămăseseră decât pielea și oasele. Eram uluită.“ „În a treia zi mi-au băgat un tub în stomac. Gâtul îmi era plin cu flegmă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu poți să te urci în el. La Kita-senju urcă și mai mulți oameni. Ești strivit, de parcă ai fi conținutul unui sendviș. Simți că te afli într-un pericol fizic. Ai impresia că o să mori strivit. Odată am crezut că șoldurile mi-au ieșit din articulații. Stai contorsionat și te gândești: «Doare!» Ești prins acolo, dar numai picioarele sunt în același loc. — Trebuie să ai dibăcia unui luptător profesionist. Nu v-ați săturat să călătoriți în fiecare zi într-un metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și aspră, cu firul scurt. Caninii încălcându-i buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere. Astfel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amețită, goală, pe perne moi și calde, și eu plimbîndu-mi mâna în lungul trupului ei. Și vorbele bune să curgă abia auzite, abia înțelese, dar care făceau bine numai prin murmurul lor. Încet, pe frunte, pe obraz, pe sâni, pe șolduri, pe coapse. Plăcerea ei se ținea de mâna mea, în mișcarea care o făceam, ca prinsă cu clei. "Și era bună și cuminte, și deșteaptă, și îi era dragă... și o să se mândrească de ce diferită o să fie de altele. Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]