9,824 matches
-
înjura durerea. Se așeza pe marginea patului și născocea o sudalmă infinită, ingenioasă, estetică, clocotind de ură și totodată de bucuria de-a blestema soarta, toracoplastia... Ca să-i acopăr ritmul delicios-infernal, mă concentram intens pe imaginea sorei zărite ziua. Îi șopteam, o mîngîiam... Al treilea pacient (oricînd există și un al treilea!), în vîrstă, înțelepțit de peregrinări prin fel de fel de sanatorii, bănuind că nu dorm, mă sfătuia blînd: să nu care cumva să accepți operația... Nu te da... Nu
Cui îi place să interpreteze? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16159_a_17484]
-
de fotbal din vitrine nocturne de bucurești de lângă gara de nord vitrine cu liniște adâncă din care se poate bănui un fel de minereu-cuvânt în care s-ar putea adăposti confrerii de lumină ce le simt în nopțile de iarnă șoptind când opăresc ceai verde aud acele șoapte complicate și inconsecvente ca de trubadur mon amour periuța de dinți a lui james salter pudoarea lui dante gabriel rosetti somnisferele lui breton - buñuel galoșii lui mopete plini de lacrimile lui ivănescu ceașca
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
Emil Brumaru Strîngîndu-mă-n menghini dulci De sîni mari și coapse largi, Iarăși lîng-un pom mă duci, Soarele-n joacă îl spargi. Și-i șoptești șarpelui gros Să sîsîie basme fine Ca să ne iubim frumos, Goi și fără de rușine, Pîn-apare un melc greu, Cu casa-i plină de zahăr Și ne-alungă Dumnezeu; Razele-n preajmă ne scapăr. în cădere, oh!, degeaba încercăm să ne-
Cîntec de cădere voioasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16612_a_17937]
-
ale periferiilor etc. etc... pînă la urmă ajung iarăși cu gîtul, cu creierii, cu sufletul... e și normal... simt tăișul necruțător al clipei. Ora se lărgește incredibil, e grea de știri, de contradicții, de panici și elucidări nebănuite. Calm, îmi șoptesc, discerne, cerne făina asta, gospodărește, desparte minciuna de adevăr, măcar nu umbla ca orbeșul în viața ta, în a celorlalți. Să nu mă pripesc. Iau abacul și socotesc pe bilele albe și negre. Mi-a rămas intactă o speranță incurabilă
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
să te iubesc adînc, Vino deseară, în culise, Cu o fîntînă la oblînc." Ci eu, mai sprinten decît vîntul, Cu o fîntînă la oblînc, Sosit-am să-i adăp veșmîntul. Dar ea nu m-a iubit adînc. A treia zi șopti ca-n vise " De vrei să te iubesc mereu, C-un glonț, deseară, în culise, Omoară-te de dragul meu." Ci eu m-am dus tăcut acasă Și despicînd lin firu-n patru, Întins în perini de mătasă, Gîndesc să nu mai
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
Lulu hoinărea pe străzi Scuturându-și mânecile hainelor largi și lungi Asemenea vântului de primăvară Stârnind praful și păsările Vrăbii, porumbei, ciori Dar, mai ales, corbi, Corbi uriași . Lulu cânta, vorbea, râdea Te întreba vrute și nevrute Bună ziua, domnule, Sărut mâna, doamnă, șoptea Si-ți arăta zăngănindu-și Decorațiile înșiruite pe haina mototolită, Insigne găsite în cutii de carton. Chipiul de general al unei armate Demult moarte se legăna pe Capul lui ca pe o sperietoare În lanul de grâu Si greu îi
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
bufnița. Ochii ei ca și ai hăurilor Se măriră și începură să strălucească. Asemenea stelei care apăru undeva Pe cer, undeva, cred în sud În acel îndepărtat colț al lumii În care cuvintele latine se strecor Prin unghere și se șoptesc singure Amo, amo, amare. Vasile, prietenul meu, înota Pe străzi întortocheate Si bufnița, Bufnița-l însoțea cu ochii ei luminoși Luminându-i unda, luminându-i și mâna Care prindea copacii cu frunzele lor Divers colorate în toamna târzie, Goblen auriu
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
-l putea auzi. Atunci cuvintele-i izvorau pe buze Si încerca să le facă să sune puternic. De atât înot era obosit Si plutea ca o pasăre Cu brațele întinse Ca și cum ar fi fost răstignit. Ia-mă cu tine, îi șopti el femeii Care stătea pe marginea patului Si-l privea... Așteaptă, așteaptă - răspunse ea Voi veni și la tine Dar în noaptea asta voi fi Cu Petre, fiul Savetei Sub iarba deasă și grea. Petre, fiul Savetei, Venea pe drum
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
Marta Petreu Stau ca papura deasupra apei încrețite de vînt Norii mi se freacă de glesne umezi și răcoroși ca botul unui cățeluș de-o zi încă orb Ne jucăm și noi - le șoptesc și mă prefac că m-ascund Pe mine cineva m-arată cu degetul și mă crestează ca pădurarul copacii Cineva încearcă să mă prindă în lesă ca pe-o iapă albastră în vis iar pe mare cît vezi cu ochii
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
așa Să se mai poată încă fura Doamne, din bogăția Ta - Poate amăgiri, nu altceva Facă-se, matinal, voia Ta Știu că înecatul sunt eu Va veni apa, și mă va lua, Pod. Și-o părere de rău. Îți va șopti: Mai e ceva De vândut: Sufletul tău - Facă-se - Pom al vieții, voia Ta Catedrală Se primenește trupul! Și atât. Mai dau morții o șansă - Să nu aibă remușcări! În rest, făceți-vă curățenie În propria oboseală În propria Unire
Poezie by Ion Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3267_a_4592]
-
mă înjure, că am făcut și eu vreun lucru, că am dres, Dar m-am retras neștiut, singuratic, într-un eres. Stare Ce bine aș fi dus-o, dacă nu aș fi avut caracter. Erai un nenorocit e muritor, îmi șopti, cinic, filozoful. Teamă Iată, lumina se strică, are un iz de stârv aruncat în zorii zilei, în ciuda tuturor purităților. Unii oameni o adoră, alții, trecători grăbiți, își fac cruce i-și scuipă în sân. Iată, lumina se strică, are un
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
Voi nu pricepeți, că eu vă iubesc, numai spunându-vă adevărul. La capătul lui Sub tăcere, se ascunde o altă ăcere; și tot așa, se înșiră un lung, tunel de tăceri. La capătul lui, doar eu, doar vocea mea care șoptește neîncetat: poezie, poezie, poezie... Zidurile Îți trebuiau niște aripi, nenorocitule, să poți zbura între niște ziduri ridicate de către cei ce te înconjoară. Du-te și tu, lovește-te cu ele de umilință - ca și cînd nu te-ai fi lovit
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
mai departe de mine ca oricând atunci când nu mor astăzi nu mor nici obișnuit da, da, da... mereor nu mor absolut nevinovat acasă la mine în pat DE VORBĂ M-am săturat de Ioan Flora bănățeanul din zbor mereu îmi șoptește un vin alb și sec din aripi mă Ioanus mai lasă-te de cazuri și necazuri hai să trecem la traduceri din poezia sârbească acolo unde ți-ai oprit tu odată Antologia ta celebră în 2005, februarie 4 OASE PRIN
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
greu de o manea transmisă la Etno Tv la televizorul alb-negru, nu vrei un ceai de mentă până șezi la televizor? - Dementă ești dumeatale, zice el cu voce scăzută. - Doamne-ferește, ăștia-s gata să se încaiere în sufrageria noastră!, îmi șoptește nevastă-mea, Coryntina, care nu mai aude când domnul președinte Traian Băsescu, decretează: - Justiția are soarta României în mâini. În sfârșit, un val de liniște și împăcare ne umple sufletul și mintea! POȘTA ,CRONICII" l Dl. Ion Iliescu, senator, București
Microbiștii - urmași ai vitejilor daci? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11175_a_12500]
-
periculoși, violatori ș.a., conform hotărârii domnului ministru Eugen Nicolăescu! Cel puțin așa rezultă din spusele directorului instituției, în cauză, Gheorghe Ionete, (jurnalele tv din seara zilei de 6 noiembrie a.c.). După telejurnale, Haralampy mă trage într-o parte și îmi șoptește: - Auzi, ce-ar fi să facem rost și noi de niște Kalașnicoave? Ideea nu mi se pare deloc rea, mai ales după ce l-am auzit pe ambasadorul britanic la București declarând la televiziune că România îi pare o junglă unde
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
sus către etajul doi. Vecinul meu D. T., inginer mecanic, un tânăr de 39 de ani, în suferința lui stăpânită găsește destul haz să arunce spre mine, pat lângă pat, câte o vorbă de-a lui, de tehnician. Astfel, îmi șoptește, complice: Dacă funcționează, vezi de ce... Normalul fiind în România ceva suspect. N-am mai auzit una ca asta... Ironie subtilă a unei țări de inși obișnuiți mai mult cu... ce nu merge, cu penele de toate felurile. Doctorul Noica are
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
a fost articulat public și înainte. Asta se spunea înainte, în particular, la pachet cu diverse informații neconfirmate despre relațiile dintre președinte și șefa cancelariei sale. Frumoasă, bogată și invidiată, Elena Udrea n-ar fi prima femeie despre care se șoptesc vrute și nevrute, după ce a ajuns într-o funcție înaltă. Băsescu știa la ce se expune, cînd a răspuns presei, cu cîteva luni în urmă, că a ales-o brusc pe clevetita blondă și pentru că voia ca la Cotroceni să existe și
Păcălicii lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11196_a_12521]
-
umbră ușoară a unui deranj și a lipsei de înțelegere. ,Iertați-mă, vă rog - am spus eu -, poate vă deranjează ceva? Pot să vă ajut?" ,Știți, dom' profesor, din când în când nu-l prea înțelegem pe domnul ministru, a șoptit unul dintre interlocutori. De pildă, ce înseamnă bronietransportior, dot, pulemiotnoie gnezdo?". ,Probabil autoblindat, cazemată, cuib de mitralieră" - am tradus eu. Am spus deja mai sus că restituirea veșmântului firesc al limbii române - alfabetului latin, a fost intrepretată de intelectualii și
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
ce mișcă farfuria de semințe sub strălucirea cosmică a penajului sau Sunt seri în care pe deasupra mahalalei în care trăiesc zboară toate femeile pe care le-am iubit cândva în altă viață sau în tinerețe atunci se-aude vocea îngerului șoptindu-mi din frunzare Vocea îngerului Papagalul Un buchet de cuvinte O poveste de demult de aici începe tinere domn ținutul translucid al neantului la început n-a fost cuvântul ci visul și somnul și marea ce s-a retras furioasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
beau laptele și mă duc să mă culc alături de ea, fără să-i povestesc nimic. Ar râde de mine, de visul meu zbuciumat într-un oraș totdeauna liniștit. CANDELA MAMEI ...Cât de frumoasă ai fost mama Și primăvară ține minte, Șoptește plopilor în taină S-adie-aducerile-aminte. Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ascult? Întrebarea mă Obsedează de mult... ARMONIZARE Iubirea noastră crează Universuri. Totul e atat de simplu: Hai să intrăm în rezonanță Cu Iubirea cea mare, S-o refacem Și să ne facem Dintr-o strigare. A POSTERIORI Știi (mi-am șoptit, după ce totul se terminase), Totul s-a întâmplat exact cum trebuia să se întâmple și se mai întâmplase. SACRIFICIU Azi e ziua cea mare, Ziua când singur mă duc prin Altar, Îmi scot inima Și o mănânc. Ce delicioasă e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
speranțele erau spulberate, cînd nu aveai voie nici să visezi, nici să zbori, nici să trăiești. Cînd casa se umplea de prietenii lor bezmetici, care umblau prin fața mea ca niște umbre, care se uneau în ritmuri de tangouri și-și șopteau iubirile, își ascundeau trădările, își urlau tăcerile. Din- tr-un gest, dintr-un cîntec, din povestea unui pahar de cristal sau a unei lingurițe de argint șiroiau întîmplări, amintiri, un univers care putea să pără prăfuit și decadent. Oricui, dar nu
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
mai reacționar decât taică-meu: odată confundasem sărbătorile religioase - într-o sinagogă, ajunsesem să confund plutoanele de execuție! Unde se va sfârși această degringoladă contrarevoluționarăť? Progresasem, desigur (...) dar dacă progresasem era numai în cedarea unor poziții de clasă, după cum îmi șoptiră, clar, ca niște izvoare, seminariile din Slătineanu, sfintele seminarii la "Cele trei izvoare constitutive ale marxismuluiť" (pp. 215-217). Capitolul În oglindă, din care este desprins fragmentul de mai sus, și întreaga carte se rotesc în jurul acestei ,blestemate probleme insolubile" ce
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
chiar/ o mie una, prea puțin contează motivul: aceasta se/ cheamă cum că el știe, precum s-a spus, că Omul este/ măsura tuturor lucrurilor, se aude o voce, a tuturor trupurilor...// Un înger sau un duh necurat mereu îi șoptește,/ fii pe pace, iar el nu îndrăznește măcar să rîdă/ ridică stiloul și înghite în sec..." (Dromaderul insinuant). De unde rezultă, grosso modo, două lucruri. Mai întîi un joc al contrariilor, între gravitate și ironie, între satisfacție și insatisfacție, între afirmare și
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
rotea sub pedale/ /speram să fii tu/venit din ceruri/erai chiar tu învăluit de lumina/ ILUZIA CUVINTELOR PLUTITOARE („Scut Iluzoriu” de Veronica Balaj, ediție bilingvă romană-ebraică, trad. Menachem M. Falek, Ed. Zur-Ott, Ierusalim, 2011) și-am început să-ți șoptesc//hai,să mai învățăm o vară pe de rost/ să mai jucăm la ruletă nopților/o planetă/de gânduri comune/ lumina mă orbi fierbinte/topind imaginea ta// pe strada gâtuită de căldură//vedeam cum urcă o cometă// străină mie, straină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]