1,581 matches
-
650 tone, a fost deplasată spre sud la o distanță de 16 metri, fiind translatată sub un unghi de 40°. În prezent, biserica se află în curtea interioară a unui bloc cu 10 etaje, neputând fi văzută nici de pe str. Știrbei Vodă, nici de pe strada Berzei. În noua sa locație, Biserica a fost resfințită la data de 21 noiembrie 1990 și redată cultului.
Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu Barză” din București () [Corola-website/Science/329102_a_330431]
-
țară din lume care a avut în al Doilea Război Mondial o escadrilă de acest fel. Ideea de a înființa în România o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților cu avioane pilotate de femei, i-a revenit prințesei Marina Știrbei (membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România). Unității înființate în anul 1940 i-au fost atributie mai multe tipuri de aeronave, în principal avioane poloneze. Primele aviatoare ale escadrilei au fost Nadia Russo, Mariana Drăgescu, și Virginia Thomas
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
marginalizarea, aviatoarele fiind readuse în conștiința publicului abia după 1989. Convenția de la Geneva din 1929, a reglementat situația aviației sanitare aflate sub emblema Crucii Roșii pe timp de conflict armat. În urma unui raid efectuat în Suedia și Finlanda, prințesa Marina Știrbei (membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România) a avut ideea de a înființa o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei, după modelul organizației feminine finlandeze „Lotta Svärd”. Forțele Aeriene Regale ale României
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
cu avioane pilotate de femei, după modelul organizației feminine finlandeze „Lotta Svärd”. Forțele Aeriene Regale ale României au fost receptive și au invitat la manevrele militare regale de la Galați din 1938 câteva aviatoare brevetate, pentru demonstrație. Au fost invitate Marina Știrbei, în calitate de membru în comitetul de conducere al Crucii Roșii Române, Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia. Acolo au avut ocazia să zboare cu un avion echipat sanitar. Mariana Drăgescu, Nadia Russo și Virginia Thomas au
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Duțescu și Irina Burnaia. Acolo au avut ocazia să zboare cu un avion echipat sanitar. Mariana Drăgescu, Nadia Russo și Virginia Thomas au primit certificate ca fiind apte pentru a servi într-o unitate de aviație militară. Ca urmare, Marina Știrbei a înaintat un memoriu către Ministerul Transporturilor, Navale și Aeriene în care propunea înființarea unei escadrile sanitare militare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Memoriul a fost aprobat de subsecretarul de stat al Aerului din România cdor. av. Gheorghe
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
unei escadrile poștale (Escadila 117) din Transnistria, ale cărei avioane aveau să formeze "Escadrila Bugului" (devenită ulterior "Escadrila Basarabiei"), având-o pe ea drept comandantă. La începutul anului 1948 a plecat din țară, stabilindu-se în final la Geneva. Marina Știrbei (n. 19 martie 1912, Viena - d. 15 iulie 2001, Bouloc, Franța). Verișoară a lui Bâzu, a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot 93/1935, fiind a șasea aviatoare brevetată în România
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
a fost un boier din Țara Românească, care a deținut mari dregătorii și a fost capuchehaie la Poarta otomană. Era văr primar cu Constantin Brâncoveanu, mamele lor fiind surori. Știrbei a deținut dregătoriile de mare sluger, mare comis, mare clucer și mare ban în timpul domniei acestuia. Constantin era fiul marelui comite Radu Știrbei din Izvor și al soției sale Ilinca (sora Stancăi Cantacuzino). Venalitatea lui a dus la pedepsirea sa
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
și a fost capuchehaie la Poarta otomană. Era văr primar cu Constantin Brâncoveanu, mamele lor fiind surori. Știrbei a deținut dregătoriile de mare sluger, mare comis, mare clucer și mare ban în timpul domniei acestuia. Constantin era fiul marelui comite Radu Știrbei din Izvor și al soției sale Ilinca (sora Stancăi Cantacuzino). Venalitatea lui a dus la pedepsirea sa în timpul lui Antonie din Popești. Falsificarea unei iscălituri în 1675 pentru a fura bani din vistierie, pe când era logofăt de vistierie, aproape l-
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
crescut treptat, ajungând la o cifră de școlarizare la aproximativ 60-70 elevi pentru fiecare dintre anii de studii. În anul 1880 școala a fost mutată la Mănăstirea Dealu, iar în 1884 la Mănăstirea Bistrița, în clădirea care aparținuse domnitorului Barbu Știrbei, primind denumirea de „Școala subofițerilor de la Bistrița”. Începând cu anul 1885, profilul acesteia a fost completat cu o secție în care se pregăteau viitorii ofițeri de administrație din rândul subofițerilor, iar în anul 1890 i s-au adăugat și profilele
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
Elisabeta (Safta) Cantacuzino-Pașcanu (soția lui Barbu Știrbei, domnitorul Țării Românești), s-a născut în 1805, fiind fiica Elenei Brâncoveanu (1787-1809), stră-strănepoata domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și a marelui spătar moldovean Grigore Cantacuzino-Pașcanu (1779-1808). îi era nepoată marelui ban de Craiova, Grigore Brâncoveanu (1770- 1832), ultimul descendent pe
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
pe linie masculină ce a purtat numele Brâncoveanu și care o înzestrează generos, căci ambii ei părinți mor timpuriu, fiind îngropați la Brașov. A mai avut o soră, Zoe, măritată cu un Ghica. Elisabeta s-a căsătorit cu Barbu D. Știrbei (viitorul domnitor al Țării Românești, 1849-1853 și 1854-1856) la Brașov, în toamna anului 1821, marile familii boierești refugiindu-se acolo pe timpul "Zaverei." Cuplul revine în Țara Românească în 1825, stabilindu-se în casa de pe Podul Mogoșoaiei, devenit mai târziu palatul
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
Românească în 1825, stabilindu-se în casa de pe Podul Mogoșoaiei, devenit mai târziu palatul domnesc Știrbey. Doamna Elisabeta rămâne cunoscută în istorie și pentru balurile pe care le dădea aici, dar și pentru patronajul societăților de binefacere. În 1839 Elisabeta Știrbei traduce o lucrare, a lui Jeanne Campan, intitulată " Pentru educația copiilor", sub anonimat, semnând „o mumă”. În 1843 înființează prima școală cu predare în limba română pentru fete, găzduită temporar în Hanul Șerban Vodă, pentru ca din 1856 să fie cumpărate
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
fie cumpărate case pe Podul Calicilor (Calea Rahovei). Construcția, în forma dată de arhitectul Statie Ciortan la 1930, se mai află și azi în strada Justiției nr. 55, în stare avansată de ruină. Doamna a avut nouă copii cu domnitorul Barbu Știrbei: Grigorie (1822-1845), Fenareta (1823-1895), Ecaterina (1823-1853), Eliza (1827-1890/1894), George (1828-1925), Alexandrina (1829-1894), Elena (1831 - 1864), Alexandru (1837-1895), Dimitrie (1841-1913). După 1856 a trăit în străinătate, mai mult la Paris, Nisa și Geneva, unde a și murit la 24 august
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
aparținând clubului „Steaua” și dezafectat în același an. Muzeul urma să fie o clădire enormă cu 7 etaje, compusă în realitate din două corpuri cu aceleași dimensiuni dispuse în oglindă. Intrarea principală în muzeu urma să se facă prin Strada Știrbei Vodă. Până în 1989, structura de rezistență a construcției era gata, dar compartimentarea interioară, lucrările de instalații și amenajare interioară nu începuseră încă. Pe 23 august 1989, Nicolae Ceaușescu a privit din balconul principal al edificiului parada de Ziua Națională, când
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
defilat prin fața lui armata, pionierii și sportivi celebri din vremea respectivă. După Revoluția din Decembrie 1989 lucrările au fost abandonate. În 1992, prin Hotărârea nr. Nr. 571 din 22 septembrie 1992, Guvernul Theodor Stolojan a transmis «imobilul situat în str. Știrbei Vodă, sector 6 București, având denumirea „Muzeul Național”, [..], împreună cu terenul aferent, din administrarea Ministerului Culturii în administrarea Radioteleviziunii române, în scopul asigurării unui nou sediu pentru Radiodifuziunea Română (Casa Radio)». Din acest moment, clădirea a rămas cunoscută în spațiul public
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
domestic alta decât căsătoria). Ultimele două acronime au derivate: adjectivele "onusien, onusienne", respectiv "pacsé, -e"; verbul "(se) pacser". În unele familii lexicale, rădăcina poate fi neschimbată în toate cuvintele. Exemplu: "dent" „dinte”, "dentier" „proteză dentară”, "denture" „dantură”, "dentition" „dentiție”, "édenté" „știrb”. În altele radicalul suferă o schimbare, bunăoară "am-" din exemplul dat mai sus devine "aim-" în verbul "aimer" „a iubi” din familia respectivă. Uneori, familia lexicală este formată din cuvinte cu rădăcini diferite, dar având același sens, una fiind moștenită
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
mai multe lucrări dintre care cel mai cunoscut este "Lupta de la Călugăreni a lui Mihai Viteazul". Acest tablou a fost comandat de către Eforiile Școlilor Județene ale profesorilor și a fost litografiat la Viena. Alte tablouri istorice au fost "Întoarcerea Prințului Știrbei din Viena" (comandat de domnitor în anul 1850), "Jurământul lui Mihai, Portretul domnitorului Grigore Ghica", etc. Beneficiind de prerogativele ce derivau din funcția de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava, Carol Wallenstein a organizat la acest colegiu prima colecție
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
de numismatică, sigilografie și științele naturii cu multe exponate, mai ales la secția de ornitologie de care era pasionat. Wallenstein a fost primul director al Muzeului Național din București din data de 8 iulie 1837. Prin decretul dat de către Barbu Știrbei în data de 24 decembrie 1850, s-a înființat în cadrul muzeului galeria de tablouri a cărei conducere a fost preluată de către Carol Wallenstein. Prin acest decret s-a ordonat Eforiei Școlilor ca toate gravurile și tablourile existente în patrimoniul școlii
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
conducere a fost preluată de către Carol Wallenstein. Prin acest decret s-a ordonat Eforiei Școlilor ca toate gravurile și tablourile existente în patrimoniul școlii să fie expuse într-un mod adecvat într-una din sălile muzeului. Cu această ocazie, Barbu Știrbei a donat galeriei două tablouri, unul de Gheorghe Tattarescu (care era în acel an student la Roma) și un altul semnat de către Petre Alexandrescu. În data de 18 decembrie 1851, același Barbu Știrbei a aprobat achiziționarea a cinci lucrări executate
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
din sălile muzeului. Cu această ocazie, Barbu Știrbei a donat galeriei două tablouri, unul de Gheorghe Tattarescu (care era în acel an student la Roma) și un altul semnat de către Petre Alexandrescu. În data de 18 decembrie 1851, același Barbu Știrbei a aprobat achiziționarea a cinci lucrări executate de Constantin Lecca. O lungă perioadă de timp, lucrările istorice și portretele din "Pinacoteca" liceului, au fost nucleul expozițional principal în colecția adunată la Sfântul Sava. În anul 1851 postul de profesor de
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
se vorbește de „mari divănari”, adică a boierilor care alcătuiau divanul domnesc, specific secolului al XVIII-lea. Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul melodiei de anii "șaizeștrei" (1863) și "șaizeșopt" (1868), dar o mai bună relevanță ar avea-o anii 1853 (plecarea lui Barbu
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul melodiei de anii "șaizeștrei" (1863) și "șaizeșopt" (1868), dar o mai bună relevanță ar avea-o anii 1853 (plecarea lui Barbu Știrbei la Viena) și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica de la domnie), totul culminând cu venirea lui A. I. Cuza pe tron în ambele provincii românești ("„soarele mi-a răsărit / pe țărani i-a-nveselit / pe boieri că i-a urât”") și eliberarea țăranilor de sub
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
major (1883) și a Regulamentului asupra serviciului de stat major. A lăsat posterității lucrarea de memorii „Campania 1877-1878” Bustul este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2375, . Monumentul se află în curtea clădirii de pe strada Știrbei Vodă nr. 75, sector 1, unde a funcționat Comandamentul Armei Geniului, în prezent sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA).
Bustul generalului Alexandru Cernat din București () [Corola-website/Science/332760_a_334089]
-
Tei reprezintă un valoros edificiu de arhitectură neoclasică. Tot în Capitală, Palatul Suțu (finalizat în 1835) se remarcă prin stilul neogotic și găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București. Început la jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864, Palatul Știrbei de pe Podul Mogoșoaiei, în stil neoclasic, adăpostește astăzi „Muzeul Ceramicii și Sticlei”. Clădirea actualului Teatru Național din București a fost ridicată în perioada 1846 - 1852 după planurile unui arhitect vienez. Între 1857 și 1869 este construit Palatul Universității, clădire care
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
iunie 2014 în 3D varianta dublată și varianta subtitrată, fiind distribuit de Odeon Cineplex. Au trecut cinci ani de când vikingii și dragonii trăiesc în bună pace pe insula Berk. În timp ce prietenii lor se întrec în curse pe dragoni, Sughiț și Știrbul sfârtecă cerurile, călătorind unde nimeni din neamul lor n-a mai ajuns. Una din aventurile lor îi aduce la o peșteră plină de dragoni sălbatici conduși de un lider misterios, iar pacea este din nou pusă în pericol. Sughiț și
Cum să îți dresezi dragonul 2 () [Corola-website/Science/332204_a_333533]