1,700 matches
-
la acel făgaș al pierzaniei, desenat între sânii fetei. Doar își strânse ochii și făcu să alunece tot în el ca într-o cădere de apă. — Lasă-ți părul liber, îi zise, încercând să-i dezlege, din împletitura firavă, niște șuvițe care se răzvrătiseră. Atunci părul ei deveni furtunos, ca al lui Ghazal și- al Veterinarei. O bătaie ușoară, ca un zgâriat de pisică, se-auzi la ușa mansardei. Cineva apăsă pe clanță și o deschise. Nu văzu nimic înăuntru, doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
or e pe jumătate iraniancă. „Aș vrea s-o cunosc!“, poruncise oaspetele, și fata lui Sebas, devenită dintr-odată Sehat, se-nființase mai mult decât radioasă. „Ești virgină?“, o întrebase de față cu toți. Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aclamau: „Eyvat, Moussavi!“. Fostul prim- ministru rupea cuvintele și părea mult mai rece ca un chirurg. Repeta încontinuu cuvântul chiz, care în persană însemna truc, însă trucul carismei îi scăpa printre degete. Ahmadin surâdea ca un îmblânzitor de pitoni și șuvițe desprinse din părul grăsos îi cădeau excentric pe frunte. Era îmbrăcat ca un salahor la o nuntă, dar zâmbetul lui trecea prin ecran: „Hossein Moussavi, eu chiar vă-ndrăgesc, dar cheltuiți bani din surse corupte, pentru a finanța o campanie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a împiedicat ceva, fie soarele, fie întunericul, să-i privesc fața. ― Și ce-ți spune? ― Ceea ce mi-a spus și prima oară. Că vrea să-mi aducă liniștea. Avea părul auriu și mătăsos, revărsat pe spate până în dreptul genunchilor. Câteva șuvițe îi acopereau obrazul. Vorbea rar, inexpresiv, ca și cum ar fi suflat vântul. "Culcă-ți capul pe umărul meu, a adăugat, și-ți va fi bine. Vei scăpa de ceea ce vrei să uiți." Am făcut ce mi-a zis. Avea un umăr
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a rostit Bozoncea, și-a făcut loc lăutarilor cu care veniseră. - Paraschiv îi zice, a mai adăugat Gheorghe. Țiganca a râs scurt, și cel tânăr i-a văzut dinții albi, puternici, de iapă. Cu o mână și-a așezat o șuviță de păr, și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pierdut. I-a smuls unul, rupîndu-i vârful urechii. Nu-i mai trebuiau, dar nici ibovnicii nu putea să-i lase. A plecat înjurînd după căruțași. Voica rămăsese în drum, pipăindu-și carnea zdrelită. Pe gât i se prelingea o șuviță subțire de sânge, ca arniciul. Stere n-a scos un cuvânt până acasă. A sosit în goana cailor, pe crucea căruței, în fruntea căruțașilor. Din Grivița, trecuse el înainte și uscase gloabele în bătăi. Cu o mână ținea hățurile, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stil vechi, cu gulerul și manșetele rotunjite. Pe degetele lungi și subțiri are nenumărate inele masive care atrag voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și totuși atât de sugestivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de-o parte și de alta a gâtului, până pe umeri, la părul răvășit, vopsit În verde al lui Baudelaire e o cale destul de Întortocheată. Defilează prin fața ochilor noștri, așa cum i-am putut reconstitui din tablouri, desene, caricaturi și chiar fotografii, șuvițele romantice ale lui Byron, buclele fără cusur ale lui Brummell, tunsorile periate pedant de Beardsley, Wilde și mai apoi Drieu La Rochelle, frezele masculine, degajând o virilitate elegant-sportivă ale unui Scott Fitzgerald sau Maiakovski. O anchetă printre hair stylist-ii zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
păr înainte să încep să sudez sau să șlefuiesc. Altfel mi se umple de șpan, talaș, bucățele de oțel, Dumnezeu mai știe ce... se încurcă rău și nici că mai pot să mi-l curăț. M-am tras de o șuviță lungă, întunecată și ondulată, ca să-i arăt despre ce vorbeam. Și se mai și usucă iască. Sally părea cam îngrozit. —Și asta încă nu e nimic, îi spusei, rânjind la el. Acum câțiva ani am rămas fără câteva smocuri pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă salută el. Am auzit că ești pe aici. Vino încoace. Nu, stai, a plecat Bill? E bine atunci. M-a tras în poala lui și m-a sărutat foarte conștiincios. Arăți extrem de bine, zise el, aranjându-mi la loc o șuviță care tocmai se desprinsese. Mm, îmi place să te sărut în fața oglinzii. Foarte sexy. Întotdeauna mi-am dorit o oglindă deasupra patului. Ne-am privit o clipă în oglindă, cu barba lui Hugo cuibărită între buclele mele; păream amândoi îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
măsoară din priviri una dintre noile achiziții ale haremului. Acum îmi dădeam seama de ce aveam nenumărate perne. Pentru ca Hugo să se poată sprijini de ele și să mă privească de la înălțimea nasului său cel lung, cu pleoapele grele și o șuviță atârnându-i pe frunte. Pe moment se gândea la altceva, însă imediat ce-și dădea seama, avea să o dea la o parte, cu un gest ferm, dar mie îmi plăcea; când cineva arată impecabil, aceste mici imperfecțiuni te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre umbre, asemenea unor buchete de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey, cu blândețe... Poți să vorbești? Janey îi dădu la o parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat de un roi de lingușitori, m-am dus să așez la temelie, în cele patru colțuri ale viitoarei construcții, talismane de preț și șuvițe de păr de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței mele; devenisem dintr-odată sensibil la magie și la superstiții, lucru de care eu eram cel dintâi uimit. Asta e, desigur, ceea ce-i paște pe toți cei bogați și puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în fața fiecăruia, încercând să-și țină buzele în așa fel încât să exprime compasiune. Fiica mai întâi, care o privi o clipă în ochi. Părea să aibă în jur de patruzeci și cinci de ani, păr scurt, negru, cu câteva șuvițe cărunte; era atrăgătoare, chipul ei emana un simț practic extrem de solid. Maggie presupuse că ea era capul familiei. Apoi fiul. Pe jumătate ridicat, o privea cu răceală. Era înalt, îmbrăcat mai neglijent decât s-ar fi așteptat ea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răspuns în privința asta. Dumnezeule! Nu putem tărăgăna lucrurile astea la infinit. Se aplecă în față, îndoindu-și trupul subțire pentru a se apropia cât mai mult de interfon. Gâtul părea să i se umfle în momentele cheie, iar cele două șuvițe de păr, ca niște coarne, petrecute peste scăfârlia cheală, i se ridicau când făcea asta. Maggie încerca să-și dea seama de ce îi aducea aminte. Să fi fost oare vorba de un cocoș tânăr, al cărui cap se mișca metronomic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de aceeași vârstă cu mine, mi-a dat-o la St. Petersburg, cu câteva luni În urmă. Am păstrat-o, din motive sentimentale, până ce s-au format Înăuntru niște dungi Închise la culoare, care am hotărât În vis că sunt șuvițe din părul meu, intrate cumva În substanța aceea sclipitoare odată cu lacrimile mele, În timpul unei groaznice vizite la un frizer nesuferit din Învecinatul Fiume. În aceeași zi, Într-un local de pe țărmul mării, tata a zărit, din Întâmplare, În timp ce eram serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe copacul acela falnic de-au venit dușmanii să-l ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul buzelor, sub nara dreaptă. Voi crede, o clipă, că transpirația adunată coboară spre bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi spune că-i chiar sânge. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plini de misiunea lor, mai patriotică decât oricând, în astfel de zile, când sărbătoarea pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri, la vâlvătăile tricolore. Nu știu ce scârbă a sufletului face să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea ochelari, firavă și ușor tristă. Schimbam și eu astfel de bilețele cu Ester, când ne pomeneam față în față la lunga masă a sălii de lectură. Încercasem să-i scriu și Liei, dar ea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-l conving pe judecător că absențele prelungite în străinătate ale femeii se justificau prin sarcinile de serviciu sau ceva de genul ăsta și, în vreme ce-i puneam întrebări, îi priveam mâna elegantă, cu manichiura făcută, unduind părul blond vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de a fi încrezător că clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-l produsese se datora unui lucru pe care nu puteam să îl pricep. Când a început să vorbească - detaliind pe marginea unui motiv jalnic pe care îl invocasem între noi pentru vacanțele ei prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cofetărie mică. Se priviseră în ochi, zîmbindu-și luminos ca doi prieteni vechi." Spune, atunci... De ce-ai plecat? Dacă poți să-mi spui." Își coborâse pleoapele viorii, cu gene lungi, rimelate: "De ce mă întrebi?" "Sînt curios." Începuse să râdă răsfirîndu-și șuvițele lungi, castanii în dreptul buzelor: "Mi-era teamă... Aveam sentimentul că dorm în același pat cu un gangster. Îmi strecuram degetele sub perna ta ca să găsesc stiletul... Aveam coșmaruri..." "Interesant. Aș fi jurat că sânt pe gustul tău." "Te înșeli, dragul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sticla cu tirbușonul de la briceag și luă o înghițitură lungă. Din pivniță străbătea monoton zgomotul târnăcopului. Florence Miga își prinse tâmplele în mâini apăsîndu-și pleoapele. În curând degetele i se umeziră. * Umbrele li se proiectau pe zid. Dascălu își alungă șuvițele din ochi și începu să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu înțeleg... A, da! Dacă eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
filele calendarului. Înregistră data abstract: o zi de la sfârșitul verii lui '44. * Un grup de civili cu puști mitralieră și brasarde tricolore la mâneci somă Mercedesul negru. Automobilul își mări viteza. Rafala pulveriză parbrizul și șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
veche avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]