1,715 matches
-
Sunt momente când japonezi, englezi, români, algerieni, peruani, ecuadorieni, albanezi, italieni, germani par firișoare de nisip într-o clepsidră a lumii. Dacă privești cu atenție, firele de nisip nu sunt iden tice, dar în „marea trecere” se amestecă într-un șuvoi plin de bucurii, tristeți, melancolii și preocupări atât de diverse, încât formează o lume unică. Scrisoarea 184 Am ieșit plângând din țara care nu mi-a oferit un loc de muncă decent. Decent înseamnă doar pâine pe masa, încălțăminte și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care distribuie ziare și manifeste de stânga au dreptate. Cauza comunismului într-o societate ca cea engleză, insula de protestatari care nu știu de fapt la ce râvnesc ne înfioară. Viața e, la vârsta celor doi adolescenți, "o nemulțumire", un șuvoi subteran, pe care Christine, la cei șaisprezece ani ai ei, îl resimte ca pe o "tristețe și o neliniște pe care nu le putea explica" și care îi modelează viața după un tipar neînțeles. Analizele psihologice sunt statice. Lipsește propsețimea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Riscurile mele se leagă de rostirea în șoaptă și de pașii în clădiri spațioase. Poemele mele îmi par uneori ca niște clădiri, poezia mea întreagă e de fapt un astfel de proiect (poate un bloc de închiriat) undeva în marginea șuvoiului din prim plan în poezia engleză. Nu intru în niciuna dintre căsuțele ce se vehiculează, dar nu-i nimic, nu mă agit și nimeni nu observă că sunt altfel. Nu vorbesc în numele unui anume grup ori trib, deci nu sunt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
concepția fenomenologilor despre o ordine eternă, atemporală a "esențelor", căreia numai mai târziu i se adaugă individualizările empirice. Adoptând ideea unei scări absolute a valorilor pierdem în mod inevitabil contactul ou relativitatea judecăților individuale. Un Absolut încremenit este opus unui șuvoi de judecăți individuate lipsite de valoare. Teza nesănătoasă a absolutismului și antiteza deopotrivă de nesănătoasă a relativismului trebuie să fie înlăturate și înlocuite printr-o sinteză care să dinamizeze scara valorilor însăși, fără să renunțe la ea ca atare. "Perspegtivismul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
winter's keen breath began To chrystallize the Baltic ocean, To glaze the lakes, to bridle up the Floods, And periwig with snow the baldpate woods. * 35 * Când se pornește-al iernii vânt avan, Încremenește Balticul ocean, Se-ncheagă lacuri, șuvoaie se înstrună, Cu de omăt perucă argintie Se-acoperă a codrului chelie. Tânărul Milton, alt cititor al psalmilor lui Du Bartas, încheie a sa Nativity Ode (Odă la nașterea lui Hristos) cu o prețiozitate de același fel. T. S. Eliot
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care reduc natura organică, inclusiv omul, la forme liniar-geometrice, și adesea părăsesc cu totul lumea organică pentru a trece într-o lume a liniilor, formelor și culorilor pure... Acum ornamentul se detașează... ca și cum ar fi un element ce nu urmează șuvoiul vieții, ci i se opune rigid... Intenția nu mai este de a simula, ci de a exorciza... Ornamentul... este ceva sustras Timpului ; este o simplă prelungire, fixă si stabilă. *43 Antropologii găsesc în culturile primitive atât animism cât și magie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o realitate individuală cu o valoare generală, noi nu degradăm individualul, reducându-l la un simplu specimen al unui concept general, ci, dimpotrivă, dăm semnificație individualului. Istoria nu individualizează pur și simplu valorile generale (și nici nu este, desigur, un șuvoi, un flux discontinuu lipsit de orice sens), ci creează mereu, în desfășurarea ei, noi forme de valoare, necunoscute înainte și imprevizibile. Raportarea operei literare Concrete la o scară de valori nu este astfel nimic altceva decât corelativul necesar ai individualității
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
trebuie să recunoaștem, un cerc vicios: procesul istoric trebuie să fie judecat după anumite valori, dar scara vătafilor ea însăși este luată din istorie. *15 Acest lucru pare însă inevitabil, pentru că altfel trebuie sau să ne împăcăm cu ideea unui șuvoi de schimbări fără sens sau se apucăm norme extraliterare - un Absolut oarecare, străin de procesul literaturii. Această expunere a problemei evoluției literare a fost în mod necesar abstractă. Prin ea am încercat să arătăm că evoluția literaturii se deosebește de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care susține că perioada este doar o etichetă lingvistică valabilă pentru orice porțiune de timp pe care o analizăm pentru a o descrie. Nominalismul extrem consideră că perioada este o noțiune aplicată arbitrar unui material care în realitate este un șuvoi continuu, fără direcție precisă ; el ne pune astfel în față, pe de o parte, un haos de fapte concrete și, pe de altă parte, o serie de etichete pur subiective. Dacă adoptăm -această concepție, atunci, evident, n-are nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
multe ori numindu-se verus Israel. În Faptele apostolilor la 1,14 se spune că în Frăția Noului Legămînt erau și fe-mei, dovadă indubitabilă că ei nu erau eseni fiindcă aceștia nu se căsătoreau, ci ivriți pîrliți și îndrăciți în șuvoaie de minciuni, pornite împotriva adevărului. Săpăturile arheologice făcute la Qumran, au scos la iveală scheletele unor femei și care confirmă aceste informații, prin aceasta dovedind că ivriții au stat puțin în acest centru iar descrierile esenilor făcute de ivritul J.
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Belial, adică Gog, Dumnezeu geților, continua să stăpînească lumea, iar lui Iahwe îi crăpa rînza de necaz, cum scriu ei plini de venin în Manuscrisul de disciplină(ii, 19-25). La capitolele iii 13 - iv 26 își lasă veninul să curgă șuvoi: ,, Cu toate acestea Elohim al lui Israel și îngerul adevărului său sînt totdeauna acolo spre a da nădejde fiilor luminii” adică întunecaților ivriți cu ideologia lor de ură, jaf și pîrjol împotriva celor netăiați la mădularul bărbăției. În cap. ix
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Dumnezeu. Tu întorci pe muritori în țărână și zici „întoarceți-vă fiii oamenilor, în nimicul de unde ați ieșit”. Căci înaintea ochilor Tăi mia de ani ca ziua de ieri ce a trecut și ca o strajă de noapte. Ca un șuvoi îi iei și viața lor e ca un vis, ca iarba, ce răsare dimineața și înflorește, iar seara se taie și se usucă. Așa ne mistuim și noi de mânia Ta, și pierim în fața urgiei Tale, când pui fărădelegile noastre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
flacăra pasiunii sau clocotul instinctelor? Din nou, o împăcare a lor nu-i trece prin cap deși asta ar însemna raționalitate - Raționalitate și iraționalitate în Raport către El Greco. Dacă raționalitatea dă lumii tehnicile de ameliorare a vieții, iraționalitatea dă lumii șuvoiul de impulsuri care alimentează dorința de a crea sau de a destructura. De unde ne vine animalitatea? se întreabă Kazantzakis în Raport către El Greco. Fiara pe care o purtăm în noi este construită din lanțul străbunilor. Toți morții își strigă prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
e doar o mișcare ce o afectează, perspectiva răsturnată a regresiei spre potența poetală, spre un imagem al începutului, de dinaintea lucrurilor care se văd: "La un fir de vedere, la un pas de orbire/ țărmul începe să plece, recad în șuvoi;/ umbra et pulvis sumus, iubire./ Lumina se surpă hohotind peste noi". Imaginea se ivește între vedere și nevedere, abia întrezărită în apariția ei evazivă, mișcătoare. O imagine mișcată, care începe să plece, să treacă prin lucrarea propriei prefaceri. Lucrare a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care începe să plece, să treacă prin lucrarea propriei prefaceri. Lucrare a unei reducții absolute, dar și - complementar - a trans-formării25. Tot ce se reduce la beznă și praf, la pulberea nimicului dusă de vântul care suflă încotro dorește, recade în șuvoiul înființării, renaște în posibilul creației. Pe țărmul lumii care începe să plece, se pune la dispoziția unei iubiri nețărmurite, a unui nou început, disponibil oricărui sens în lumina căruia și-ar afla ființa, albia formei. Daniel Turcea. O "fără de nume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe cele două maluri și la depărtarea cuvenită, apa sapă când incisiv, când mângâietor, inepuizabil de fertilă în strategii; împrumutând abraziunea mediului, ea o întoarce insurecțional împotriva lui. Reciproc, piatra ademenește tacit la statornicire aluviunile dinspre marginea mai domolită a șuvoiului - cele mai vlăguite și mai ezitante, cârtind tulbure împotriva răpirii și roase de nostalgia întregimii cu prundișurile din amonte. Pentru aceste dizidente ale făgașului bine bătut, între uscat și curent se dă o neluptă clisoasă ca îndoiala, ce alunecă până
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de spârc, și bâlbâindu-te din toate sfincterele, și tot întrerupându-te ca să constați cât de proastă e impresia făcută în jur și cât te-a înghițit deja nisipul ei mișcător, până te zăpăcești de tot, podidit în final de șuvoaie viguroase de înjurături, care-ți redau coerența, fir-ar mama ei să fie de abținere! Însă lăcătușeriei ăsteia dubioase a gurii n-avea să-i meargă cu maestrul a două evadări din dubă și una din secția de poliție! Ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cunoscut ne invită să trecem fără păs mai departe, în loc să împietrim sub fascinația ochiului malefic al vârtejului, cu care profunzimea ne țintuiește. Vreau să știu: de ce ne-am fixa pe metafora vegetală a rădăcinilor statornice în loc să cochetăm cu cea a șuvoiului ce, dimpotrivă, se refuză împotmolirii? De ce n-am fi ca Rinul, nomadul acvatic eliberat inginerește din mrejele joasei noastre Olande? − Foarte simplu: pentru că asta naște mitologia războinicilor grăbiți s-ajungă în cine știe ce Walhalla a făgăduințelor eroice. Și infinitul mare, și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lucruri. Lumina nordului se fofilează înspre ele pe unde poate, chinuit și ocolit; pierdută de sursa-i, ea rămâne incapabilă să-și regăsească puritatea și vigoarea premergătoare dezvăluirii lumii. Aparențele exfoliază alte aparențe, cu care coabitează, antrenate imprevizibil de un șuvoi domolit, căci flexionat în toate direcțiile până aproape de stagnare, al clarității. Superioritatea reflecției metafizice din nord în raport cu cea meridională are mult de-a face cu efortul sporit impus ei de clar-obscur. Nordul e o deltă a luminii, o limită a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sfidător de adio țărmului călâi, cu teoriile, interminabilele ezitări, remușcările și jumătățile lui de măsură. Undeva la capătul răbdării, din fose tăinuite și adânci ale sinelui ei, debordară elanuri încă în cămăși de noapte; în anumite condiții, prin efect Bernoulli, șuvoaiele puternice pot deveni capabile să-și scoată singure din pământ afluenții. Se săturase până peste cap să tot fie mama răniților nu de furtună, ci de frica ei, a unui regn gelatinos, vertebrat doar de împunsătura groazei. Ceva prețios dinlăuntru
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar fi vorbit unui cal negru ce-i purta. Treptat, în jurul lor poporul spaniol își regăsise curajul, se regăsise întru glorioasa lui Reconquista. Etorki ... originea ... mama lui blondă ... castelul părintesc unde crescuse ... toate țâșniră irepresibil din memorie, purtate de-un șuvoi devastator. Începu să plângă; de vizavi, de sub părul blond, îl țintuia mama lui cu o privire fără fund și fără adâncime, fără stăpân și fără obiect, fără început și fără sfârșit. Serenitatea acelei priviri devenise insuportabilă. Băiatul dădu buzna ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ceramică, întrerupt de sunetul mai surd al apei pe pielea femeii. În auzul lui Ian, tonalitățile confuze se recompuneau simfonic, căci memoria sa trupească păstra fidel întipărită albia virtuală a curgerilor ei vijelioase dincolo de sine. Trupul lui Ondine nu respingea șuvoiul, ci părea să i se alăture confluent, lestându-l ca un mâl greu, aluvionar, și întârziindu-l în meandre lascive doar pentru a-l angaja optim într-un flux mai general, numai de el simțit. În acest sens el punea probleme
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
decât cu simțul unei măsuri mai subtile decât ar putea stabili orice judecăți comune. Cert e că, după un nou pahar turnat generos, ce-i revelă fără cruțare alunecarea femeii printre degetele lui, auzul lui Ian nu mai percepu întreruperile șuvoiului de la duș, ci doar căderea netulburată a apei direct pe pardoseală. Trupul ei nu se mai opunea curgerii, sau, în orice caz, nu-i mai trimitea lui mesaje. Îi dădură lacrimile. O căută în sus, pe scări, cu privirea copilului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unor critici de succes, Între care și Dan C. Mihăilescu. Ignor evaluările criticilor, las deoparte tentația de a consulta dicționarele sale de simboluri și Încerc o lectură În cheie psihosociologică. Satul trăiește În două registre, viața lui curge În două șuvoaie: pe scena publică, la vedere, și Într-o zonă ascunsă, de culise. Viața cotidiană ca un spectacol continuu (folosesc aici paradigma dramaturgică a lui Erving Goffman, reprezentantul interacționismului simbolic), relații sociale instituționale, formale, agrementate de simpatiile și antipatiile personajelor reale
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
relatează că abia pe data de 11-12 martie trupele mongole au ajuns să străpungă trecătoarea munților Beschizi Vereszke, singura cunoscută în istorie sub denumirea de „Poarta Rusiei”, lungă de 290 de km. E foarte probabil că intemperiile naturale, cu revărsarea șuvoaielor provenite din dezgheț, îi va fi reținut înainte de a putea străpunge trecătoarea și de a intra în acțiune concomitent cu oștile lui Orda spre Sandomir, și ei nu vor fi pornit asaltul munților decât pe la vreo 1 martie. Ceea ce știm
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]