4,027 matches
-
Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte și simți că din nou orișice nervură este fierbinte. Un imn pătimaș iese din tumulturi și codrii-n afund îl freamătă-n plete. Din inima ta țâșnesc mii de vulturi zburând în cete. Cui să mulțumești pentru noaptea sfântă care ca un crin inima-îți îmbată? Parcă-ntinerit sufletul tău cântă ca niciodată. Anatol Covali Referință Bibliografică: Noapte de vis / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373447_a_374776]
-
lăuntric al sufletului Alexandrei-Svetlana, mare cât o țară, odrăslit în cununi de Doine și Legende, de Dor și Suferință, de Lacrimi și Sânge, de Lanțuri și Cătușe, de Prigoniri și Răstigniri, de Cruci și Învieri ale Neamului nostru dacoromân sfânt, țâșnește spre înaltul cer prin strigătul acestei minunate Românce: „De azi refuz să mai plătesc impozite, refuz să mai am carte de muncă în acest stat guvernat de oameni incapabili, corupți, needucați, care nu au în vedere decât propriul interes. Refuz
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire, spre încununare, spre înălțare a poporului frânt de abisul prăvălit de Statul-ateu peste minunata noastră Țara creștină. Strigătul Alexandrei-Svetlana a țâșnit ca un fulger pentru a aprinde în cei care au mai rămas români, Ecoul unui torent ori lava unui vulcan spre dărâmarea tenebrelor politiciste care și-au întins tentacolele meschine, prigonitoare, persecutoare și mișelești peste trupul sacru al Patriei noastre
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
pietrele.>> Și iată că AM UITAT tocmai de InimaTa, Regina Mea!” (Capitolul V. Întoarcerea Fiicei Risipitoare, p. 229-231) Din adâncurile mistice ale Neamului protodac, primordial, drept, cutezător, clarvăzător, aristocrat, primitor, luptător pentru libertatea Vetrei strămoșești, apărător al Focului sacru, profetico-monoteist, țâșnește forța și expresivitatea Svetlanei noastre dragi, reprezentând modul său de a defini esența lucrurilor, unele părând chiar antinomii, dar toate rămânând cu valoare de revelație. Deasupra admirabilului ei Dor, tors din Sânul Basarabiei martire, deasupra originalității gândirii ei, deasupra îmbrățișării
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
să rămână pe locul secund, căutând să își controleze pornirile din ce în ce mai războinice față de Matei, care nu aveau cum să îl ajute atâta timp cât coechipierul său era pe cai mari, cum bine vedea și el. Telefonul îi suna constant, iar Cosmin Matei țâșnea de fiecare dată afară din birou, astfel încât bobocul să nu participe la convorbirile secrete și codificate pe care experimentatul senior le purta ore în șir. Juniorul rămânea cu actele în brațe, străduindu-se să avanseze cu inspecția de unul singur
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
picioarele și acestuia. Legionarii însă, la porunca lui Gaius se postară în fața iudeilor și Gaius le spuse într-o ebraică aproximativă că acela e mort și că nimeni n-ar fi suportat acea lovitură în viață fiind. Văzuseră cu toții cum țâșnise sângele din rana deschisă iar cel aflat pe cruce stătând nemișcat cu capul atârnând în jos îi convinse că nu mai era nici un dubiu că Iisus din Nazaret era mort. Gaius se mai folosi de o mică viclenie. Le abătu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
-i faci semn din ochi "Hai". Când Leni pregătește punga de gunoi și o lasă rezemată în bucătărie, Codiță o linge fericită, uneori câte o jumătate de oră, până o ridică cineva. Și când ușa apartamentului, în sfârșit, se deschide, țâșnește ca un bolid și se rostogolește cele trei etaje, lătrând ca o nebună. Are un lătrat acut, mergând spre ultrasunete, deosebit de sonor. Nu știu de unde scoate atâția decibeli din trupușorul ăla mititel. Când vin acasă, am metoda mea de a
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
e cineva acasă, mă simte abia când mă apropii de etajul trei. Dar atunci e mai rău, o sperie sistematic pe Leni, pentru că mai întâi își dă brusc drumul la decibeli, de undeva de la picioarele ei și abia pe urmă țâșnește spre ușă, ca să mă întâmpine. Același lătrat sonor se iscă la auzul soneriei - e clar că apar musafiri. Îi întâmpină veselă, cu rafale de lătrat, cu fâțâieli printre picioare și cu fâlfâit de coadă. E pofticioasă ceva de speriat. Indiferent
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
din apa aceasta, iarăși va înseta; dar cel ce va bea din apa ce-i voi da-o eu, nu va mai înseta nicicând; ba, apa ce-i voi da-o eu se va preface în izvor de apă ce țâșnește spre viața veșnică.” (Ioan, I, 13-15). Cu toții avem nevoie de apa aceea care să ne potolească setea, nu numai fizică, dar și spirituală. Dar cine, dacă nu Dumnezeu, ne poate oferi apa vieții, cea care învie și ridică morții din
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
fiecare fibră. Și toate acestea cu sinceritate și cu „Respectul sfânt de-a-ncepe o nouă zi” (Te caut). E aproape de mirare cum reușește să alcătuiască atâtea imagini frumoase, cu atât de puține mijloace stilistice. Doar cu simplitatea și firescul care țâșnesc, așa cum spune, la fiecare subsol de pagină, „Din suflet pentru suflet” - aceasta sunând ca o deviză a autorului. Poate de aceea, că se adresează direct sufletului omenesc. Tristețe, nostalgie, alinare, lacrimă, dor, chemare, șoapte, durere, drum și vis. Sunt trepte
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
catren perfect despre femeie: „Am să te scriu în versul de iubire, / Să fii tu Ana versului zidit. / Poemul meu să fie mănăstire / În Edenul în care ne-am iubit” (Am să te scriu în versul de iubire). Adevăruri dureroase țâșnesc uneori din versurile sale: „mai grea-i singurătatea / când singur ești în doi” (Singur). Per ansamblu, anul 2014 i-a adus poetului Marin Bunget, încununarea creației sale prin aceste 300 de poezii delicate, cuprinse în 3 cărți plăcute, țesute în
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte, Sărutul meu să-ți fie mângâiere. Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii, Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte, Seve țâșnind din trupul primăverii Să umple golul dragostea fierbinte. Sunt prizoniera viselor, dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau de
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
plăcere Ce trepidează-n valuri hala plină, Chitarile cântă, o muzică ce cere Raze de foc și fum, lumină ! Amalgam, vise, ce se cerne, Minți încinse de muzică nebună, Zgomotul monstru în versuri terne Întețindu-se de strigătul ce tună... Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii Ce umple de foc întreaga estacadă, Începe să curgă de sus, focul durerii A zilei tragice cu iz de tornadă! Se-aud țipete, geamăt de durere, Copii, adulți și tineri, acest amalgam, Se luptă să iasă
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
-se, poetul Teodor Dume, alege o singură cale. Risipa e prevenită atât sub aspectul structural cât și cel al selecției. În plan organizatoric al valorilor, poate fi, pe durata a câtorva versuri, egalul poeziei mari.E de remarcat câtă emoție țâșnește din versurile acestui meșteșug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur și cu sine, cu pictura naivă. Voluntar ori involuntar (n-are importanță decât efectul), sufletul scriitorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puține
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
alunecoasă iaz liniștit Durerea întoarce flori de martie Destul să le atingi tu te îndepărtezi Zidurile nu mai sunt de ajuns LA MALUL RÂULUI Acest râu ce șerpuiește prin amintiri Este viața strămoșilor mei A strămoșilor strămoșilor mei Din el țâșnește viziunea generațiilor Spumă aspră a istoriei trăită la fel În stropul care a sărit de la izvor Am găsit testamentul bunicului și al străbunicului Îl voi apăra de toate relele Îl voi transforma într-un porumbel al păcii Mă cheamă vânătorii
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
uneori/ convins că dragostea nicicând nu moare”. (Calme sărbători) Anotimpul primăverii prinde contur într-un alt poem și este zugrăvit metaforic pentru a sublinia seninul și renașterea: “iar se-aprind iubirile în noi/ iar ne-alungă soarele pe-afară/ iar țâșnește seva prin altoi/ iar surâde ceru-a primăvară”. (Primăvara) Din nou natura îi este părtașă poetului la misiunea pe care o are și câteva elemente simbolice redefinesc imagini grăitoare: “ în locul meu un râu se scurge-n soare/ în locul meu coboară
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
ele, scăpându-le în holdele de porumb, în lanurile de grâu, în laturile de sfeclă roșie, cartofi și cine mai știe ce culturi. Coceam sfeclă roșie, porumb, cartofi, prădând culturile acestea, iar când ne lua urma paznicul fugeam mâncând pământul, țâșneam în porumbiște și ne piteam sub curpenii de bostan. Dar, iată una și mai și, de pe când eram de vreo trei anișori și sora mea mai mare, Geta, m-a încuiat în casă, ducându-se la joacă, pe drum, cu
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-a fâstâcit doar pentru o clipă iar apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare!”. Era imaginea care îi țâșnise spontan în minte, reprezentând o clădire impozantă, pe lângă care trecea în fiecare zi pe drumul spre grădiniță, un edificiu gigantic pentru ochii ei de pitic. Era locul la care adulții făceau referire uzând numele generic de ”Partid”. Citește mai mult
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-a fâstâcit doar pentru o clipă iar apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare!”. Era imaginea care îi țâșnise spontan în minte, reprezentând o clădire impozantă, pe lângă care trecea în fiecare zi pe drumul spre grădiniță, un edificiu gigantic pentru ochii ei de pitic. Era locul la care adulții făceau referire uzând numele generic de ”Partid”.... XXXIII. LANZAROTE - CERERE
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
ELISABETA ISANOS GLORIA EPAVEI Voiam să ies din nou la suprafață așa cum sunt acum de șlefuită, mai fină decât ácele de gheață, cu perla soră în adânc dospită, pe funia mării aș călca îngust stârnind arìpi, aplauze înalte, cu spumele țâșnind din valuri sparte șampaniile s-ar desface brusc, ce frământare ar începe atunci pândind ivirea care nu mai vine, și țărmurile s-ar certa pe mine zvârlind cu vești din ce în ce mai lungi, în sân adâncul îmi înfipse crinii, mi-am pus
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
curte. -Ăl mic al poștașului a fost martor la o minune! continuă prima. -E, te pui la mintea pezevenghilor ăstora! Numai la snoave le stă gândul! Ce minune?! -Minune, zău! Tot satul știe! În dumbravă, din stejarul ăl bătrân a țâșnit apă! Au cercetat de-aproape, e un izvor în toată legea, pornit dintr-o scorbură! stărui prima. -Aci, la noi?! Pe pămânul ăsta?! Păi, nu va dura cine-știe-cât și-l va sorbi adâncul secetos! zise printre icneli de efort vecina
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
înfiindu-ne Frumuseții României creștine cunoscute și necunoscute în toată splendoarea ei: „Așadar, precum o țară are bogații naturale, spune marele Fiu creștin ortodox al României Tainice Dan Puric, tot așa are și bogații sufletești. Iar aceste bogații sufletești care țâșnesc la suprafață în credința, tradiția și cultură și în final, în spiritualitatea unui neam, dau sens acestui popor în lume. Lovind în ele înseamnă că vrei să-l scoți din istorie. Haideți să ne luăm libertatea să le apărăm! Căci
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
adesea cu sulița în coaste pe cei căzuți pentru a se asigura că dușmanii sunt morți, deci lovitura pe care o dădu centurionul avea o anume dibăcie. În clipa când Gaius Casius făcu acel gest, din rana deschisă începu a țâșni cu putere sânge dar și apă. Deși nu era nici un pericol pentru nimeni, mulți dintre cei care priveau scena făcură instinctiv un pas înapoi. Câteva picături de sânge ajunseră pe pleoape centurionului și ștergându-se cu o năframă, Gaius nu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
și celorlalți doi. Legionarii însă, la porunca lui Gaius se postară în fața iudeilor și centurionul le spuse într-o ebraică aproximativă că omul acela era mort și că nimeni n-ar fi suportat lovitura, în viață fiind. Văzuseră cu toții cum țâșnise sângele din rana deschisă iar cel aflat pe cruce stând nemișcat cu capul atârnând în jos arăta tuturor că nu mai era nici un dubiu și că murise. -Lasă-i centurionule pe legionari să zdrobească și acestuia picioarele, sau o vom face
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
plus arătându-le sulița înroșită de sângele celui răstignit. -Nu este nevoie căpitane! Priviți! spuse Gaius... Vârful suliței a pătruns mai mult de o palmă în trupul acestui om! Nimeni nu mai spuse nimic și toți priveau acum sângele care țâșnise din trupul celui răstignit înroșind solul pietros de la baza crucii. Împinsă cu putere de jos în sus, vârful suliței pătrunsese atât de adânc prin plămân încât nimeni n-ar fi rezistat chiar în cazul în care n-ar fi pierdut
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]