3,030 matches
-
dăruite țărânii, drept ofrandă, de brațele descărnate ale copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care adesea uită acest amănunt. Totul se transformă în țărână. Magdalena se apropie de pat și-l înghiontește pe omul ei, care nu reușea să-și îndepărteze de pe pleoape și din mădulare dulceața somnului de dimineață. - Haralamb, trezește-te, că e gata cafeaua! El se întoarce pe partea cealaltă și-
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > IN SECUNDE... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Se furișează primăveri în calde așternuturi și din țărâna trupului răsar dalbe brândușe. Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despică reci cătușe. Se prăbușesc prăpăstii peste înalte creste, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă
IN SECUNDE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375768_a_377097]
-
pagini cu amintiri la gura sobei. După ce mă schimb ies din casă cu dorința de a merge la mama, nerăbdătoare să o îmbrățișez după lunga despărțire și să petrec seara cu ea. Mă așteaptă deja, căci am vorbit mai devreme. Țărâna bătrână a satului mi-a recunoscut pașii, care atât de rar i-au bătătorit ulița în ultimii ani și mă întâmpină cu fastul cuvenit unui fiu rătăcitor, întors acasă. Dintre toți ai mei cei mai în vârstă mi-a mai
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
lumii!” (Matei 25, 34), chemare constant valabilă pentru tot cel ce crede. Învierea Domnului echivalează cu o nouă creație, ca în cazul lui Lazăr cel mort de patru zile și care a fost înviat de Domnul Hristos. Deci trupul mort, țărâna, a auzit chemarea Domnului:”Lazăre, vino afară! Și s-a însuflețit, supunându-se cuvântului Celui Prea Înalt și amintind de faptul că „prin El toate s-au făcut și nimic din ce s-a făcut, fără El nu s-a
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
și-n culori, Să îți tremur ființa cu șoapta și-n vise de-argint Să te leg înlăuntru-mi cu mii și mii de tainici fiori. Sub raze aprinse de soare prin veri secetoase, Ne-am fi topit curgând pe sub țărâna-nsetată, Din noi născutu-s-ar flori și adieri de matase, Iar din suflete, izvoare ce curmă doru' și-mbată. Prin toamne ruginii din demult și prin frunze, Aș fi vrut să te port, iubite, să facem amor, Sub trupurile goale-am
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
munte, si ne putem lesne prăbuși în prăpastie. Important nu este dacă am căzut loviți de piatră, dacă ne-am împiedicat, mai devreme sau mai tarziu toți cad, important este dacă rămânem jos sau ne sculam, daca ne scuturam de țărâna și ne vedem mai departe de drum. • Cufandati în preocupările mondene, de rutină ale vieții, avem din când în când totuși revelația și iluminarea cristica a tot ceea ce santem în realitate. În aceste sublime momente de redescoperire sufletească ne dam
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
nivel al microstructurii quantice se dă de altfel marele război nevăzut pentru sufletul nostru. Dacă nu se va găsi nici un dram de duh în trupul însuflețit al omenirii, daca nu se va găsi nici o licărire de aur în pumnul de țărâna ori de cenușă care rămâne în urma noastră, atunci istoria lumii acesteia nu poate fi mai puțin opaca decât pământul din care este făcută. Dacă însă din tot nisipul și praful vanităților s-ar putea alege o mână de perle, toata
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
parcă parfumul iubiri celei de multe ori pierdute, uitate, trădate, ori rămasă în țandăra unul gând curat pentru a înfiora vremea clipelor din urmă ce vor să vină la fiecare. Am simțit același lucru atunci când poetul se reîntoarce în colbul țărânei părintești, pe urma neștearsă a unui car cu boi din inima lui, în raiul copilăriei, în satul cel păstrător încă de frumos, de curat, de sfânt, de tradiții și obiceiuri milenare, acolo unde, în cuibarul veșniciei pământești părinții, bunii și
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
te îmbrățișeze văzduhul!’’ rostește rece, direct în urechea timpului, măsurându-și, nemăsurându-și puterea... Ascult din sufletul celulelor vibrația distanței, privesc cum se întoarce cu spatele la ecoul vieții. Cu umărul stâng încremenește înnoptarea. Se întinde șoptind agonic: ,, Praf,praf obsedat de țărână! Picură cerul cu tăcere.(24 ian 2017) Referință Bibliografică: Tăcere / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TĂCERE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374220_a_375549]
-
îl înneacă plânsul, sughite și nu mai înțeleg ce-mi spune. - Și mai departe? - Plânge și se aolește. - Ia întreabă-l: dacă i-ar da Dumnezeu să mai trăiască o dată, ce-ar face? Afară de trupul acesta care e făcut din țărână și, la soroc, se întoarce în țărâna din care a fost luat, s-ar îngriji el și de sufletul său? Că Dumnezeu nu-i cere omului să mute munții din loc. Ar încerca el să fie mai bun, să ajute
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
înțeleg ce-mi spune. - Și mai departe? - Plânge și se aolește. - Ia întreabă-l: dacă i-ar da Dumnezeu să mai trăiască o dată, ce-ar face? Afară de trupul acesta care e făcut din țărână și, la soroc, se întoarce în țărâna din care a fost luat, s-ar îngriji el și de sufletul său? Că Dumnezeu nu-i cere omului să mute munții din loc. Ar încerca el să fie mai bun, să ajute după puterile lui, pe cei mai necăjiți
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră ... ” Lingvistic, remarcăm
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
să trec prin ea. La ce folos să treacă și să vină anii Dacă singur îți e dat să fii, Pe aleea ce o ning castanii, De umbra ta a te sfii. De ce avem inimă patru camerală Când numai în țărână noi vom locui? Trăim într-o lume ne universală, Unde noi între noi ne putem mântui. Eu nu mai vreau o toamnă fără frunze Și nici vara cu maci eu nu o mai vreau! Suntem martorii vieții confuze Spre care
SINGUR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362258_a_363587]
-
fluviul de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -se revarsă apusul își dau mâna-n levant soarele justiția și luna prin mlaștina destinelor damnate cu cei doi raci casa Domului cade cu fața-n țărână răpusă de fulgere îndoliate și de caii stelelor scăpați din frâuri pacea e dusă în pârjiolite pustiuri de durerea îngerilor și carul lumii funebru își află repaos în groapa Marianelor. Referință Bibliografică: Ghiocul de cristal / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
da aprig mai ești! -Aprig, neaprig, cât eu sunt pădurar peste zona asta , nimeni să nu se atingă de pădure ,că are de a face cu mine! Io zic mereu că pe mine parcă m-a facut maica - fie-i țărâna ușoară - în pădure.... Apoi unul are patimă cantului, altul a iubitului, altul a paharului,altul a vorbei meșteșugite, cum l-a rânduit Dumnezeu. Io am patimă asta, a pădurii .... Că de asta e omul om,... să lase ceva după el
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoare S-au rătăcit prin toamnele din mine. Nu ți-am mai scris, de ceară-mi este mâna, Bătăi în cord refuză să te creadă, În trup fanat port suflet de țărână Și-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai scris, e mult și nu mai știu Să pun în fraze cratima iubirii, Iar firul vieții mult prea pământiu Să regăsesc culoarea amintirii. Și de-aș
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
nr. 1633 din 21 iunie 2015. Fată dragă, pune-ți ie, Și cinstește-o prin purtare, Nu-i un moft, e-o datorie Și o clipă de-nchinare. Au purtat-o și străbunii Când plecau la liturghie, Are-n ea gustul țărânii Și-al iubirii de moșie. Au cusut în pânza deasă Greu, cu sufletu-n litanii Și în lacrimă pioasă Au albit aceste danii. Semne magice, discrete, Doruri prinse-n fir de ață Parcă-s tainice versete, Plâns și slavă pentru
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
parte. Pe de altă parte, coparticipare, comuniune a omului prin intermediul pătrunderii Spiritului Universal cu diferite regnuri naturale: mineral, vegetal, animal, uman, divin. Uneori, Omul, din acest motiv, este mai aproape de Dumnezeu (se identifică chiar), alteori de animal, și alteori de țărînă. Iată fărîmițat conceptul de Om în tot atîtea concepte cîte realități cu care se identifică. Într-adevăr, ciudat mod de a gîndi, care neglijează atîtea legături esențiale care apropie indisolubil oameni din cele mai diverse condiții sociale, culturale, religioase, și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cuvenea, dar a rămas copii orfani și văduve în urma celor căzuți în război, dar o cărare nu duce la mormântul unui Mihai Vodă sau unui Matei Basarab, dar toți oamenii cari au avut dragoste adâncă pentru acest popor zac în țărâna vitregă sub uitarea unei generații și mai vitrege? Ce ne pasă nouă? Martiriul lucrativ să trăiască! Să trăiască aciia cari cu ovreii au fost ovrei, cu Strusberg nemți, cu Ignatief ortodocși, cu Gambetta franceji, cu Orsini carbonari! Să trăiască liberalii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acest spirit. A crede că o reacție puternică, în senzul național și istoric al cuvântului, ar mai fi cu putință la noi în țară, ar însemna a se face jertfa unei deșerte iluzii. Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de țară. Azi e constatat că, din momentul în care împărații au început a înlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, în care tradițiile și cultul trecutului se întrupaseră, Roma a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
avară. Atins de maiestatea morții, înaintea căreia împăratul și ostașul sânt deopotrivă, nu se va afla mână care să se ridice pentru vro învinuire înaintea strălucitoarei amintiri pe care acest muritor o lasă pe pământ. Deci, ușoară-i va fi țărâna și amintirea neumbrită de aripa uitărei!... [ 10 septembrie 1880] ["ÎNTR-UNUL DIN NUMERELE TRECUTE AM CREZUT... "] Într-unul din numerele trecute am crezut de cuviință a insista asupra religiei moștenitorului eventual al tronului. Daca ne întoarcem și acum la cestiunea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o consecință a "mâniei" divine îndreptată împotriva cetăților "trufașe" ("Cetatea cea mîndră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere"; Isaia). Pentru apostolul Vechiului Testament legea divină este clară și nu o ascunde: omul este pulbere a țărânii și-n pulbere se va întoarce, căci este scris "ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost"12. Exprimând acest adevăr el va face figură de interpret, nu numai între om și adevărul prafului, ci și între om
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
faptul că are o misiune între oameni e vădit de însușirea sa de a continua să fie un exponent al esenței umane"13. Pentru a transmite acest adevăr inexorabil el va surprinde omul pe mai multe trepte de devenire: lutul țărâna pulberea praful. Fiecare "treaptă" are o bogată semnificație, totdeauna aparte: 1. lutul este prezentat în sensul mitic "de alcătuire", cum ar spune L. Blaga; material al creației demiurgice, trimițând la fragilitate: "Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
semnificație, totdeauna aparte: 1. lutul este prezentat în sensul mitic "de alcătuire", cum ar spune L. Blaga; material al creației demiurgice, trimițând la fragilitate: "Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"14; 2. țărâna are sens de totalitate, de unitate materială a lumii în degradare: "că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem"15; 3. pulberea cel mai reprezentat termen al temei apare deja ca un rezultat al degradării
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fragilitate: "Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"14; 2. țărâna are sens de totalitate, de unitate materială a lumii în degradare: "că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem"15; 3. pulberea cel mai reprezentat termen al temei apare deja ca un rezultat al degradării, al trecerii timpului: "cetatea cea mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere"16; 4. praful este ultimul strat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]