10,571 matches
-
femei stăteau pe vine deasupra unei grămezi de materiale pândindu-le pe turistele străine. Exact În momentul În care Roxanne și Heidi se uitară spre ele, cea mai bătrână Începu să desfacă un sul de material, trecându-și degetele peste țesătură. Vera se apropie imediat, admirând nuanțele de purpuriu și grena intens, modelele complicate cu fire aurii și argintii. Vânzătoarea mai tânără Îi aruncă mai multe suluri de materiale celei bătrâne care le desfăcu. —Frumos, da, foarte frumos, spuse Vera aprobând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atâtea culori și imprimeuri, unele mai frumoase ca altele. Dar după o vreme, era prea mult. Se simțeau suprasaturate și nemulțumite. Era ca și cum ar fi mâncat prea multă Înghețată. Simțurile le erau amorțite, iar din cauză că-și suprasolicitaseră creierele, toate acele țesături diferite, la Început atât de inedite, ca niște fluturi exotici, li se păreau acum de-a dreptul banale. Până la urmă, Roxanne nu cumpără decât materialul albastru, părându-i rău că nu așteptase să vadă dacă nu găsea ceva mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aer rafinat și maxilar teuton. Acum era corpolent, cu gușă, picioare subțiri, părul rar, pielea roz a capului la vedere și ochi albaștri de culoarea detergentului pentru geamuri, tiviți cu roșu. Purta o cămașă albă fără guler din in cu țesătură rară și o pereche de pantaloni galbeni de mătase spălată. —Bine ați venit, Își Întâmpină el oaspeții. Bine ați venit În paradis. Sper că ați avut o călătorie plăcută. Un pic cam frig, ja? Brrr. Bun, acum mergeți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
luat câte o sămânță pe care au mâncat-o ca pe o cuminecătură. Politicoși, prietenii mei s-au Împărtășit și ei. La sfârșitul ritualului, bunica gemenilor s-a apropiat de Rupert cu o tunică lungă, ca un sac, dintr-o țesătură de culoare albastru regal, țesută cu un model În zigzag. I-a făcut o plecăciune și a mormăit În limba Karen să accepte acest dar modest care simbolizează devotamentul lor pentru că s-a Întors. Fetele din apropiere s-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dispăreau, victima murea. Nu-i de mirare că plantele roșii erau supranumite „a doua viață“. Cu banii câștigați din vânzarea plantei, Pată Neagră și compatrioții săi cumpărau provizii În cantități discrete, de la diverși deținători de magazine, incluzând mâncărurile visate, desigur țesături și delicatese murate. Apoi urcau muntele și rămâneau acolo până ce aveau din nou o comoară de adus jos. Trecea Însă mult până găseau iarăși o plantă. Pată Neagră Îi Întrebă pe Heidi și pe Moff dacă văzuseră mai multe astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu, nu doar pe o aripă - a cărei construcție urma să fie Începută cu cele douăzeci de milioane de dolari lăsați de mine muzeului. Detectivul a zis că avea câteva obiecte care Îmi aparținuseră. Printre ele: covorul pe care căzusem, țesătura Miao cu care mă acoperiseră și lucrurile pe care le-am spart În cădere: un paravan din grilaj de lemn, un vas din dinastia Ming, două figurine cu fecioare dansând din dinastia Tang care erau de fapt reproduceri, fiind Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
preface în țărînă și vor pieri. 8. Vor geme pescarii, se vor boci toți cei ce aruncă undița în rîu, și cei ce întind mreji pe ape vor fi nemîngîiați. 9. Cei ce lucrează inul dărăcit, și cei ce țes țesături albe vor fi acoperiți de rușine, 10. stăpînitorii țării vor fi întristați și toți simbriașii vor fi cu inima amărîtă. 11. În adevăr, voievozii Țoanului au înebunit, sfetnicii înțelepți ai lui Faraon s-au prostit. "Cum îndrăzniți voi să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
celor vii; nu voi mai vedea pe nici un om în locuința morților! 12. Locuința mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui. Pînă diseară îmi vei pune capăt. 13. Am strigat pînă dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele. Pînă deseară îmi vei pune capăt. 14. Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mătase de damasc, centuri cu catarame de aur, pantaloni largi, cu o croială cum nu mai văzuse, cizme cu vârfurile ușor ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își pusese pantaloni negri, strânși sub genunchi în jambiere lucioase din piele tare. Panglica verde îi încingea talia, cu capătul atârnând de-a lungul piciorului, în franjuri lungi aurite. Audbert nu-și crezu ochilor când văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și măcelăriile erau înțesate, iar șelarii, potcovarii și fabricanții de săbii lucrau intens; pe Via Pretoria și pe cele cu care aceasta se încrucișa se observau multe tarabe ale vânzătorilor de brânzeturi și de cărnuri fripte și ale negustorilor de țesături, veniți și din alte burguri pentru a trage profit de pe urma adunării generale a nobilimii burgunde. Printre oamenii înarmați ce înaintau în mici grupuri către castellum, mormăind cu voce scăzută, se învârteau băiețandri insistenți și curioși, vânzători de apă, vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în copila grațioasă ce ședea la dreapta ei o ghici pe principesa Griselde, pe care și-o amintea de pe când era o fetiță. Fiica lui Waldomar nu putea fi decât tânăra aflată în stânga reginei: îmbrăcată cu o tunică dintr-o țesătură de culoare cărămizie, cu ornamente delicate din purpură și aur, ea stătea, mândră și dreaptă, cu mâinile strânse pe brațele jilțului și urmărea cu atenție fiecare cuvânt al suveranului său. Uimit, îi observă trăsăturile nobile, privirea inteligentă și hotărâtă, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar între picioarele calului său. — Se pare că scârba asta de om știe încotro au fugit! exclamă unul dintre ei. înfrânându-și calul, Balamber îl cercetă preț de o clipă pa om: purta pe el o rasă murdară dintr-o țesătură roasă, distrusă și desfăcută în câteva locuri. Era slab peste măsură, însă brațele sale păreau străbătute de un nebănuit șuvoi de energie. într-un contrast evident cu capul ras complet, barba îi era neagră, lungă și cârlionțată; ochii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbi. Nu... sete! Mi-e foarte sete. Femeia, care îngenunchease lângă el, puse pe jos un vas mic de pământ. — Așteaptă, îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici puțin. întinse o mână spre o grămadă de blănuri, rogojini și țesături de lână din satele său și luă o manta din blană de oaie, pe care o împături repede, făcând-o sul. — Acum ajută-mă, porunci ea, trecându-i o mână prin spate și trăgându-l către sine. Sebastianus se supuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tavan înalt. în sălile sale largi - Utrigúr îi spusese în mai multe rânduri - oriunde ai fi privit puteai descoperi o sumedenie de obiecte de aur și de argint, ornamente bătute cu pietre prețioase, mobile din lemn scump, perne de puf, țesături de mătase provenite din îndepărtatul Regat de Mijloc. Acolo, pe covoare minunate, moi, de Persia ori de Bactriana, defilau splendide copile acoperite cu văl alb, împodobite cu brățări de aur și cu coliere de perle, care alergau să-l primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vrei. îndreaptă-ți privirea către imaginea asta sfântă și imploră iertarea păcatelor tale. O să vezi că, la fel ca întotdeauna, o să-ți facă bine. Dând frenetic din mâinile strânse ca niște gheare și din genunchii murdari, ce-i ieșeau prin țesătura destrămată a rasei, Inisius începu să se târască îndărăt prin praf, cu privirea îngrozită ațintită în sus, către chipul divin, nesfârșit de adânc, care îl fixa din icoană. — Nuuuuu! Nuuuuu! Mereu la fel! Mereu la fel! Nu e drept, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sălbatică. Unii alergau pe diagonale, poate pentru a merge să atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând deja schimburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecut prin tăișul săbiei de un catafract; un lucru și mai grav era că băiatul fusese ucis în vreme ce încerca să ducă la adăpost carul unde, din ordinul său, stivuise o mare parte a prăzii sale: aur, bijuterii, veselă și unelte, țesături de preț, care acum se găseau, cu siguranță, în mâinile mercenarilor romani; astfel că lui nu-i mai rămăseseră decât doi cai și un catâr îdintre care unul împovărat de armura pe care i-o dăruise Onegesiusă, conduși de servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mi-i viciată de conștiința celor câțiva ani peste cei care permit asemenea jocuri. Abuzul involuntar de analiză, boală veche și incurabilă, complicat cu conștiința celor douăzeci de ani ai ei și patruzeci ai mei, m-a aruncat într-o țesătură inextricabilă, din care mi-i cu neputință să mă descurc. Seara, Adela era atât de bine, încît a fost cu neputință s-o oprim să se plimbe pe șosea. - Ai inventat boala... o simplă indispoziție, și acum, ca sănu te
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
superior. Doar târziu, după epuizarea unor etape, devine expansiv, pasional. Până atunci, pasiunea sa se consumă cerebral, ca un pretext al simțirii și hermeneuticii. Intelectualul are o bogată imaginație cazuistică. Am putea spune că se abandonează euforic raționamentelor ipotetice multiple. Țesătura de presupuneri înseamnă o trăire de gradul doi în izolarea netulburată a camerei și a scrisului. Ca-n Amintiri, ezitările determină proliferarea raționamentelor. Numai ca, în Adela, datele se schimbă. Finalitatea vizează tocmai declanșarea supozițiilor, cercul hermeneutic, care să anihileze
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
interpretate. Cu alte cuvinte, Adela nu este roman de analiză, ci unul eseistic, cu un caracter de glosă, de eseu hermeneutic epicizat. Naratorul însuși se recomandă, inexact, un analist: "Abuzul involuntar de analiză ă...î m-a aruncat într-o țesătură inextricabilă, din care mi-i cu neputință să mă descurc" (p. 145). Chiar din citat se observă că "analiza" înseamnă, de fapt, ezitare, deliberare cazuistică. Romanul de analiză are ca specific introspecția, perspectiva interiorității. Adela este un roman, în parte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În căutarea hoțului negru? Neînfrânată, În termeni direcți, Angela descria evenimente unchiului ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu model - bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii plesnind de culoare, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lua disperarea omului. Între timp mai era În conștientul lui Sammler o izbucnire de roșeață. Posibil datorită condiției lui Elya Gruner. Aceasta se prezenta sub o formă curioasă, cea a unui plic purpuriu imens, Închis cu un nasture negru, o țesătură de mătase cât să acopere cerul. Se Întrebă dacă asta nu putea fi ce numeau misticii a vedea o mandala și consideră că sugestia ar fi putut fi implantată de asocierea cu Govinda, un asiatic. Dar el personal, un evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
combinată. Se așeză În fața ei și-și puse pălăria Augustus John, de culoarea cârtiței, În poală. — Încă doarme? Da, spuse Sammler. Buzele pline ale Angelei, ca și cum vroia să se răcorească, erau deschise; respira pe gură. Panta feței Înfierbântate, acoperite de țesătura deasă a pielii părea foarte Încordată. Fierbințeala i se ridicase până și În albul ochilor. — Chiar Înțelege situația? — Mă Întreb și eu. Dar este doctor și cred că da. Angela plânse din nou și Sammler fu și mai sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai Înainte, cînd a Încercat să dea telefonul acela. Nu putea găsi altă poziție pentru că-i stătea scaunul În drum. LÎngă fereastră, cu capul Într-o parte, vîrful creștetului Îi părea retezat la lumina aceea. Materialul perdelei era greu, dar țesătura, destul de rară, așa că nu aveam de ce să fiu neliniștit că nu i se va vedea silueta. Dacă aș putea-o prinde dînd un telefon, aș simți că n-am stat să Îngheț degeaba. Tipul de la telefon... era o figură stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nord-vest și vest. Schemele complicate, divizate mărunt În trei culori - roșu, albastru și verde - Îți lăsau impresia că nu fuseseră executate cu prea multă Îndemînare. Întocmai ca pe hărțile anatomice, unele locuri arătau ca niște fire Încîlcite, altele ca niște țesături destrămate. Și, colac peste pupăză, au fost prinse cu ace pe ele și niște stegulețe triunghiulare de culoare crem ce reprezentau linia ferată de centură administrată de guvern și ramificațiile secundare. Clădirea se găsea Într-o zonă mai dărăpănată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]