2,211 matches
-
fi o amantă. Inutil să te pui Împotriva lumii. La peron este adus un căruț de poștă. Lângă saci, trei mistreți. Cu etichete pe care scrie: Prodexport. Tu te uiți, viu, la ei, ei se uită, Împușcați, la tine. O țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un set extrem de scump de lenjerie intimă de la La Perla. Sutienul crem Închis din dantelă avea un decolteu adânc, care, chiar și ea recunoștea, Îi făcea sânii să arate chiar superb. Știa ce avea să poarte pe deasupra. Rochița diafană de țigancă de un verde de mentă cu mânecile scurte și bufante, avea să fie ideală. O cumpărase de la Whistles cu câteva săptămâni În urmă, dar n-o purtase chiar dacă Își dorise foarte tare. Ruby simțise mereu că unul din lucrurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Închise într-un borcan, am găsit câteva bancnote, unele mototolite, altele pur și simplu împăturite. Am numărat, nu lipsea nici măcar o liră. M-am apropiat de fereastră. Soarele frigea pe viaduct, țârâia pe câmpiile de mărăcini. Lângă o rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu ciufurile cozilor ridicate, mergeau în șir una după alta. Italia nu s-a atins de banii mei, i-a acceptat și i-a zvârlit în borcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Își sorbeau ceaiul cu degetul mic Îndoit. Scoase șervetele impecabile din inelele lor aurite, pe care erau incrustate stele În șase colțuri și cuvântul „Sion“ cu litere ebraice și latine. Cercetă tablourile de pe pereții salonului, dintre care unul Înfățișa o țigancă frumoasă care făcea să danseze un urs ce părea să zâmbească. Mângâie ușor busturile lui Herzl și Zeev Jabotinski și Îi Întrebă politicos pe amândoi cum o mai duc În noaptea asta, Își mai turnă puțin coniac și se Îndulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
încontinuu „o!“, probabil șocate de rezultatele eforturilor lor. Maria își adusese fustele cu cele mai exotice imprimeuri, unele mai trebuiau doar asortate cu niște fructe pe cap și puteam să încep să dansez și să strig „ai-ai-ai-ai-iii!“ Bluzele ca de țigancă picau din start, pentru că eu sufăr de-o neîndemânare înnăscută și le-aș fi băgat sigur mânecile cu franjuri în toate felurile de mâncare. Lisa adusese fuste conice cu care nu puteam să merg și niște bluze care-mi veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să mă culc în patul meu din camera vecină. Marcu ne-a poftit într-o Duminică „la local” să ne cinstească. Laura a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am așezat la o masă în fața lăutarilor. O țigancă sfrijită cânta răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca scâncea, spălându-i rănile cu un prosop și străduindu-se să-i oprească năvala sângelui. Consumatorii localului fugiseră fără să plătească și lăutarii dispăruseră ca prin farmec. Numai cântăreața, cu chipul schimonosit de suferință, rămase pe loc. Apoi, îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tuns și frizat”, unde căzură, ca de obicei, amândoi, pe salteaua de paie, dinainte pregătită. Marcu Fișic a murit într-o Luni dimineață. Adormise pe tron, proaspăt bărbierit și pudrat din belșug, citind jurnalul, deși cu un ceas mai înainte țiganca îl trântise pe salteaua de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât de generos risipit „pentru amorul îmbobocit în două inimi tinere”. A fost înmormântat în ziua în care s-a declarat mobilizarea. Ochii rătăciți și măriți de spaimă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu banii mei le-am ridicată Visul meu a fost să mă despart de omul acesta și să te iau pe tine, dar dacă ai murit, să dai complimente tuturor a lor mei și să-i spui lui Marcu, că Țiganca s-a topit de oftică, patru săptămâni după elă Laura dispare prin tapet. Moartea trece dincolo și Hilda intră aproape goală călcând pe tocuri înalte și ținând mâinile într-un manșon negru. - Egon a murit la balamuc, spune ea distrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
numărau unii veniți de departe, de peste ocean, sau europeni precum constelația social-democrată Brandt, Palme, Kreisky, pe urmă iarăși prieteni din epoca barocă - cel pentru care totul era deșertăciune, Andreas Gryphius și Martin Opitz, înainte să-l răpună ciuma, dar și țiganca Courasche alături de Grimmelshausen, pe când acesta încă se mai numea Gelnhausen -, lăsau rareori să mai rămână ceva din piftia din căpățână de porc. Uneori era servită ca antreu, alteori ca fel principal. Rețeta, însă, rămânea aceeași. În timpul celor două ore care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Coincidență? Mai târziu, mama era sigură că întâlnirea noastră a fost o potrivire dictată de destin. Era credința ei fermă: totul, nenorocire și noroc, la fel și supraviețuirea mea, se conformau unei voințe mai înalte, erau predeterminate. În plus, o țigancă ar fi prezis întoarcerea în scurt timp a fiului: „dragul mamei“ avea să vină încărcat de daruri, care constau de fapt în sirop, în unt. Fiul s-a speriat. Stăteau acolo, îmbrăcați sărăcăcios în paltoane care le rămăseseră mari. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care era vorba de una, de alta, ca și de noul papă. Și, în timp ce copiii căutau chihlimbare în spuma de la mal, ea a spus: „Fără ca mama să fi trebuit să-i dea ceva de mâncare - oricum n-aveam nimic -, țiganca, înainte să vii, s-a uitat în palma mamei și i-a promis: în trei zile, băiețașul tău e aici.“ Cu doar vreo doi ani înainte - și totuși parcă într-o preistorie demult apusă -, când Danzig-ul, cu toate turnurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără ceva pentru că nu-l au. Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques În plimbarea lui spre diferite stații de metrou pariziene, cînd a văzut o țigancă c-un inconfundabil parfum românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe Ceaușescu care-o oprima ca minoritate și disident politic În fuste largi suprapuse Înflorate predominant roșii, așa era moda, tehnica stîrnirii compasiunii avînd drept rezultat răspîndirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apropiat și i-a șoptit conspirativ taci, femeie, că vin ăștia, sînt peste tot, nici nu știi cînd te pomenești cu ei peste tine, potolește-te că te ridică, te iau și te trezești aruncată cine știe unde, În Siberia, la care țiganca i-a spus da’ ce, acolo nu-s tot eu? Paul Simionescu a rămas cu gura Întredeschisă pentru repetarea avertismentului dintr-odată penibil, și s-a gîndit la istoria religiilor, la abisal, la nomazi, la ineditul și nemeritatul lor acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe tine adică nimic, nu m-așteptam să cad În profunzime găsindu-l pe Socrate beștelindu-l ciucit pe Ceaușescu În plin Paris, s-a gîndit profesorul dispărînd Încet În cea mai apropiată stație de metrou și lăsînd la soare țiganca lui a fost odată ca niciodată. A fost odată ca niciodată Emanoil Valeriu. Și interviul pe care l-a luat unor demenți anonimi. La spital. CÎțiva ani mai tîrziu. Era clar, ăștia patru nu puteau fi disidenți sau bicicliști, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uitat de unde se trag poreclele astea cucuvea pentru președinte, bombonel pentru ministrul de externe. Pupinel parc-ar fi fost mai bine. E un aparat care Încălzește diferite instrumente.) O altă revistă adresată gîndirii noastre interlope este Lumea ghicitoarelor, Încărcată cu țigănci, nostradamuși, ghiuluri, mistere, astrologi babilonieni, plus o poză cu Romica Puceanu. Din depoziția unei chiromanciere de succes am reținut o frază Îndurerată. „Milițianu mi-a aruncat ghiocul pe care-l aveam de la mama, și mi-a zis c-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-l aveam de la mama, și mi-a zis c-o să-mi iasă ghicitul pe nas.” Ținînd cont de acest proeminent organ olfactiv de om de stat, mă gîndesc la președintele țării, care-ar trebui să-și dea În nas la țigănci. Pe cea mai vestită o cheamă Lenușca Macău și, la cei optzeci de ani ai săi, poartă minijupă. Neacșu: „N-am dorit o palmă de pămînt de la nimeni, n-am rîvnit la femeile altora decît atunci cînd acestea cunoscîndu-ne virilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colo-colo pășind apăsat, numai aici, în camera ei tapisată cu flori palide, galbene, n-a intrat niciodată și n-are curajul să intre, ba chiar trece foarte repede prin fața ușii. Va atârna, probabil, după plecarea ei, vreun tablou cu o țigancă răsturnată pe o sofa, pe jumătate acoperită de fuste străveziu înflorate, cu țâțe imense, ca niște pepeni verzi, uitându-se la tine cu ochi tâmpi. Ochii ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
păpuși, păsări și animale din lut ars violent colorate, într-o glastră se amestecau felurite flori de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și închisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare dată când se ducea în vreo vizită, oricât de scurtă, cumpăra buchete mari. Dar nu-și aducea flori și acasă. Nu-și cumpăra flori decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu un târșâit indiferent după cumpărături. Din camioane se descărcau cu zgomot navete cu pâine și cu sticle de lapte. În fața chioșcurilor de ziare se formau cozi. Țărani de prin împrejurimi se îndreptau spre piață cu coșuri cu legume timpurii. Țigăncile cărau pe umeri snopuri de flori. Cerul era portocaliu-roșiatic și răcoarea nopții nu se risipise. Oameni la început rari apoi din ce în ce mai mulți, grăbindu-se, grăbindu-se. Și deodată, glasurile, respirațiile, pașii, claxoanele, vociferările, zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]