16,458 matches
-
culorile unor colegii britanice. Pe alt umeraș am descoperit cinci sau șase cravate de mătase, pe altul, o cămașă de noapte subțirică, pe care am tras-o spre fața mea cu degete tremurânde. Amestecul Îmbietor de parfum și miros de țigară m-a dus cu gândul la ce avea să se Întâmple după ce vizitatorul pleca. În câteva minute, Dora avea să aprindă una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am tras-o spre fața mea cu degete tremurânde. Amestecul Îmbietor de parfum și miros de țigară m-a dus cu gândul la ce avea să se Întâmple după ce vizitatorul pleca. În câteva minute, Dora avea să aprindă una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste mâinile ridicate atât de mult, că puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era greu să mă Închipui drept unul dintre acei dansatori eleganți, aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de argint mat sau aur blând. Brusc, am distins niște voci Înfundate, vorbind parcă printr-o pernă. Apoi cineva izbucni În râs, surprinzător de ascuțit, aproape provocator, iar cealaltă persoană Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-a atins pieptul bombat și subrațul fierbinte. Amețit de plăcere și de frică, așteptam să aud În sfârșit scaunul din răchită scârțâind și sunetul chibritului cu care Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară și să-mi rostească numele, după care fumul să se ridice În lumina soarelui târziu al după-amiezii. Din nou deslușeam voci dinspre hol. Acum vorbeau Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Amețit de plăcere și de frică, așteptam să aud În sfârșit scaunul din răchită scârțâind și sunetul chibritului cu care Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară și să-mi rostească numele, după care fumul să se ridice În lumina soarelui târziu al după-amiezii. Din nou deslușeam voci dinspre hol. Acum vorbeau Însă mai Încet decât mai devreme. Dar acest vizitator ce era oare, femeie sau bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am putut să disting, pentru că arcurile patului gemură sub greutatea ei. După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera de zi, dar mi-am dat seama că poate nu țigări căuta. Mai degrabă se pregătea pentru ceva. Desigur, tocmai de aceea m-a pus să mă ascund: nu ca să mă ocrotească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera de zi, dar mi-am dat seama că poate nu țigări căuta. Mai degrabă se pregătea pentru ceva. Desigur, tocmai de aceea m-a pus să mă ascund: nu ca să mă ocrotească de ochii indiscreți ai vizitatorului, cum crezusem inițial, ci ca să nu văd pregătirile pe care le făcuse pentru clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai adâncă? Nu, nu, mi se părea doar. Bineînțeles că era Dora. Niciodată n-ar fi lăsat un musafir singur În dormitor; voia doar să-mi testeze răbdarea. Acum o auzeam cum se Întoarce În hol - probabil ca să-mi ia țigările din camera de zi. Părea singură. În curând, se va Întoarce și atunci, În sfârșit, va veni și rândul meu. Dar timpul trecea și nu se Întâmpla nimic. Liniștea se așternu treptat peste apartament. Ai fi putut crede că murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-era clar că nu Îmi rămânea de făcut altceva decât să mă fac invizibil, cât mai invizibil. Așa că m-am așezat pe un scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată ca niște bețe de schi În miniatură) tăcută, Își ridică privirea și urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de-al doilea public putea să distingă steagurile fluturate frenetic și mâinile care intrau În cadru dinspre partea de jos a ecranului. Cineva aruncă În sus o șapcă - acasta nu se mai Întoarse niciodată la posesorul său. Mi-am stins țigara și mi-am băgat chibriturile În buzunar. Nu mi s-a explicat de ce, dar știam că lui Otto Îi plăcea să se joace cu focul și Else Oloaga m-a rugat să nu las vreun băț aruncat pe acolo. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Colega mea se Întoarse spre mine cu o privire mai blândă decât credeam să văd vreodată. — Producție În masă cinci ani. Toată lumea permite. Infirmiere, cărămidari, veterani de război. Chiar și Sascha. Democrație de buzunar. Nu mai mare ca pachetul de țigări. Arătă cu degetul spre pachetul meu de Moslem și eliberă mânerele. Aha. O, Else. E pornită pentru că a trebuit să se descurce singură cu reportajele de știri. Tocmai mă pregăteam să-i dau o explicație când colega mea și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul meu acum domnea haosul. Încet-Încet, după câteva role cărate, am Început să mă controlez. În final, chiar am reușit să bat o țigară Moslem pe masă, s-o vâr În gură, s-o scot, s-o bag la loc, s-o aprind și eram pe punctul de-a prezenta versiunea oficială despre ce se Întâmplase acasă la Dora când Else m-a Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
reușeam măcar să nu mă compromit. Între timp, Înainte ca poliția să devină interesată de această problemă, ar fi bine să verific dacă licența mea poetică e incă valabilă. În cinema, Otto continua să maltrateze pianul. Mi-am aprins Încă o țigară și am Întors pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cel din urmă opri chiar În fața mea, eliberând șase oameni. Doi dintre ei o luară grăbiți către un restaurant din Rheinland, cunoscut mai ales datorită lui Jolly, un artist al foamei pe jumătate gol, care trăiește pe apă minerală și țigări și stă Într-un cub de sticlă fără să facă nimic. M-am Întors pe stradă și am observat privirea imploratoare a mecanicului. Apoi mi-am dat seama că pur și simplu se uita În oglinda dinaintea sa, așteptând semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lipsea nici măcar lanțul de aur care lega butoniera de buzunarul vestei -, era probabil un notar sau un diplomat. Îi șopti ceva În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse cu un râs afectat dar fermecător. — Doamnă, domnule. Bună seara. Plimbându-și țigara dintr-un colț al gurii În altul, Konrad miji ochii curios. — Acesta este Crama Albastră? Vocea bărbatului era așa de răgușită Încât te dureau urechile când Îl ascultai. Și mai grav, vorbea cu un accent franțuzesc. Konrad se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își scoase În evidență cămașa deja scofâlcită. — Alors? Întrebă. Partenera sa nu spuse nimic, dar Își Îndreptă spatele și Își aruncă o privire languroasă și acră În același timp. În loc să răspundă, Konrad se Întoarse către femeie. — Dominique, spuse scoțând placid țigara din gură, Întotdeauna e o plăcere să te văd. Dominique se apropie de bărbatul cu șmirghel În loc de corzi vocale. — Dar ăsta nu e locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zâmbi - ambiguu, zic eu - și Își mângâie abdomenul cu o mână rătăcită. — Îmi pare rău, nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am bâlbâit ceva, nu mai știu ce, după care a menționat prețul. Stingându-și țigara, mi-a explicat că nu se implică În „K. u. K. “ Observându-mi nedumerirea, adăugă: — Küssen und Körperkontakt, dragul meu. „Sărut și contact fizic. “ În cazul În care cauți chestiile standard, va trebui să te duci la altă fată. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am dispărut din nou. Dorința se Întoarse din nou și agitația mă făcu să bâjbâi cu mâini fierbinți. După câteva minute Își făcu apariția o cu totul altă persoană. — Măi să fie, e chiar Sascha Knisch. Confuz, mi-am stins țigara, deși abia mi-o aprinsesem. Anton trânti o pereche de bocanci pe masă, apoi luă loc În scaunul de lângă mine. — Pentru tine. Mi-a luat ceva timp, dar uite-le. Ridică două degete către Helmut și Îmi răspunse la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degete către Helmut și Îmi răspunse la o Întrebare pe care nu i-o pusesem. Cercetând Încăperea, strâmbă din nas când dădu cu ochii de doi tineri care stăteau la câteva mese mai Încolo. Dăunează sănătății. Tuși sec, arătându-mi țigările. — Sănătății tale? Mi-am aprins un chibrit. — Să fiu al naibii dacă știu ce caută băieții Hauptstein aici. Și de ce-l ascultă pe dobitocul ăla. Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lase „cutia neagră“ În spatele acelei perdele. Poate nu era pentru urechile mele caste. Dar după câțiva ani, după ce am venit În oraș, Își făcu apariția la intrarea unei clădiri, nu departe de zona În care locuisem pe vremuri, Își azvârli țigara În canal și mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șliboviță Între pantofii lustruiți. Zâmbea, arătând cu degetul mare peste umăr. Rezemat de perete, un cadou de casă nouă: o saltea pătată, adusă din Pensiunea Andersen unde locuia acum. — Deci chiar vrei să creadă oamenii că te-ai dus după țigări? Și când te-ai Întors, ușa era deschisă și doamna cu degete alunecoase și gura aceea, ah, atât de moale, zăcea moartă pe pat? Nțțț... Anton dădu paharul peste cap. Poate Else Oloaga să Înghită o poveste ca asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am dat seama cine era Dora. Am tras repede jaluzelele ghișeului - cu mușchi surprinzător de slăbiți - și l-am Înlocuit pe Otto la intrare. La jumătatea rândului i-am distins vocea. — Sascha, Îmi spuse, Învârtind cheile și caseta cu țigări În mâini (ca de obicei, nu avea poșetă), tot În slujba lui Apollo? M-am prefăcut surprins și m-am Încheiat la sacou, jenat dar bucuros că o revedeam. Am schimbat câteva vorbe fără rost; cele mai multe se adunau În contul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]