24,184 matches
-
cu rugămintea ei. — Acum trebuie să-mi spui visul, Ceci. Am așteptat destul. — La masă se mănâncă, nu se vorbește. —Lasă-mă cu teoriile, că mă supăr. Neavând încotro, Cecilia i-a povestit visul în timp ce Elena foarte atentă, cu ochii țintă în gura sorei sale o asculta. Tot atât de atent a fost și Alexandru cu toate că el fusese de față când a povestit Silvia. —Ce să fie asta? a întrebat Elena nedumerită și totodată îngrijorată. —Dumnezeu știe, a răspuns Alexandru, de data aceasta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dar nu-mi ajung. Caută în portmoneul meu, în buzunar la haină și ia-ți de acolo, șmechere. —Merci! După masă, Matei n-a putut rămâne în casă să se odihnească așa cum obișnuia; s-a îmbrăcat și a plecat fără țintă. I-a întâlnit pe logodnici care și ei au observat că ceva îl apăsa. Nu arăți bine, Matei, de ce? Am jignit-o pe Cecilia fără motiv și ea, pe bună dreptate, s-a supărat. — Cum așa? Hai, să intrăm la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe o cărare înzăpezită fiind ahtiați după aerul proaspăt de munte cu miros de brad. Din vorbe, din glume iar s-au luat la alergat unul după altul, la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
glume iar s-au luat la alergat unul după altul, la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu! mă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu! mă ustură își freca mâinile și bătea din picioare. —Bagă-le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iar visătorilor, adică trântorilor, promenadele fără sfârșit. Aceasta este o situație generală, însă, și îmi cer iertare de la cititor dacă m-am înșelat cumva. Tot astfel, ei bine, mi s-a întâmplat și mie, căci, bătând la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de netrecut... Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și pierzători: primii răzbat în bătălia vieții, depășind toate obstacolele, ce aceasta le așază de-a curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând, stăruiește 1, iar ceilalți, din motivele lor, se limitează repede, se opresc la succese minore, se amestecă prin lume și se pierd în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor și nimeni nu va ști
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
permitea ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa se și întâmpla, de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea, fie că mama nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
primit-o în dar de la tatăl tău. Văzând zâna că băiatul ascultă cu mare atenție, după o clipă a continuat: La marginea pădurii, legi în jurul capului lanterna, așa cum fac minerii când intră în abataj, cu „Doamne-ajută" în mână, cu privirea țintă în față, urechile ciulite și pspatele păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mică distanța? se interesă Verona. -N avem ce face, toloaca este mică, îi răspunse Angela. -Haideți, să începem jocul; voi vă veți lupta iar eu voi urmări și voi mâzgăli cu acest băț, câte o linie pentru săgețile care lovesc ținta, hotărăște Adela. Fiecare avea agățată de bandulieră câte o traistă plină cu săgeți confecționate din stuf ca să nu se rănească. La semnalul Adelei trebuiau să-și aducă traista în față pentru a avea la îndemână săgețile, să dea pinteni cailor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de dorul de libertate cetățenească, care lipsea din patria de origine (arhimandritul se referea de pildă la sărăcia din pricina lăcomiei grofilor și conților unguri). America era văzută ca țara unde munca reprezenta virtutea cea mai înaltă, iar libertățile cetățenești suprema țintă și aerul dătător de viață. De asemenea, America era percepută și ca țara risipei 81. În consecință Șerboianu saluta inițiativa românilor americani de a unifica două mari societăți culturale și de ajutor reciproc, precum și ajutorul concret dat de către românii de peste
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
jertfiră pentru a ne da un trai mai bun; iubește-ți Regele pământesc și supune-te Lui, nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului (Romani XIII 5); uită ce este-n urma ta și aruncă-te spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Christos Iisus (Filipeni III 13.14); crede-n Dumnezeu, dar ferește-te de lupii îmbrăcați în piei de oaie, care vin în numele Lui, să te amăgească; adapă-te numai de la izvorul viu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noematic și realitatea sa noetică. Ea o privește întâi de toate pe aceasta din urmă, și aici este nimerit să o evaluăm și să o apreciem. Ceea ce ni se revelează astfel este o incompatibilitate între această intentio științifică însăși, adică ținta ființei naturale determinate științific drept singura ființă care există în realitate și "adevărată", cu excluderea oricărei alte realități și oricărei alte validități, mai cu seamă cea a subiectivității, și, de cealaltă parte, această aceeași subiectivitate care constituie tocmai realitatea acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o legătură oarecare cu omul, cu viața, cu indivizii tot ceea ce nu este reductibil la obiectiv, la forme obiective, la "concepte științifice" precum "forțe productive", "raporturi de producție" etc. Această interpretare este cea a marxismului tradițional, care își propune o țintă scientistă și pozitivistă și al cărui punct terminus se află în structuralism. Cel de-al doilea, "critica economiei politice" în sensul lui Marx, nu mai este această adeziune naivă la construcția științifică, ci tocmai deconstrucția sa, perceperea economiei în ansamblul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
menținerea presupoziției scientiste care afirmă că nu există decât obiectiv și determinabil din punct de vedere obiectiv: inconștientul psihic, recunoscut în cele din urmă ca afect, nu este încă decât reprezentantul unor procese bioenergetice, așadar al unei realități naturale. Această țintă intențională care rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv intenției conștientizării. O astfel de teleologie controlează gândirea Occidentului și servește drept loc comun psihanalizei, științei, filozofiei clasice. Acestei teleologii a luminii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
O astfel de cunoaștere este cea a vieții, a subiectivității care se cunoaște pe sine independent de orice abordare de un alt ordin: legată de limbaj, conceptuală sau sensibilă. Și pentru că viața se sustrage unei abordări de acest gen, orice țintă intențională îndreptată către ea nu găsește nimic altceva decât concepte neclare și cuvinte goale. Însă acolo unde nu este nimic de văzut, de înțeles și de simțit, acolo totuși se desfășoară și crește viața în încercarea absolută a certitudinii sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de altă parte, și în mod necesar, cea a patosului în care se află actul de evidență, nefiind niciodată, ca act cognitiv, decât în auto-afectarea sa și prin ea. Cu certitudine, unele determinări pur patetice pot fi reproduse în lipsa oricărei ținte intenționale, a oricărei "cunoștințe" un act de pură iubire de exemplu. Recunoașterea în existența sa autonomă a unei dimensiuni ontologice de imanență radicală în sânul căreia se înfăptuiește această repetare originară este esențială, ea singură permițând înțelegerea transmiterii cunoștințelor primitive
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
În alta; pentru că, dacă e foarte adevărat că bunul rege Filip al IV-lea, stăpânul nostru, și favoritul lui, contele de Olivares, Îi apreciau, ca tot Madridul, versurile izbutite, nu-i mai puțin adevărat că nu le plăcea să fie ținta lor. Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe quintillas anonime În care toată lumea recunoștea mâna poetului, gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a dansa ciacona era tot aia. Să-ți ascunzi capul, cum se zicea că face pasărea aia ciudată din Africa, struțul, nu rezolva nimic; și-n plus nu se potrivea cu caracterul lui Diego Alatriste. Era conștient că abaterea de la țintă a oțelului italianului fusese un pas ireparabil, fără Întoarcere; Încât altceva nu-i rămânea de făcut decât să joace partida cu noile cărți pe care Destinul batjocoritor tocmai i le pusese În mână, chiar dacă acestea erau mizerabile. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În stradă se așteptase la așa ceva și era conștient de inutilitatea Încercării de a-și vinde scump pielea cu nenorocitul acela de cuțit scurt. Focul de armă Îl descumpănise la fel de mult ca pe ceilalți și În primul moment se crezuse ținta lui. Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui, Își citea producțiile În locurile de clacă, ascuțindu-și pana și muind-o În cea mai caustică fiere cu care era Înzestrat din plin. Și dacă nu era vorba de Góngora și nici de Alarcón, atunci oricine putea deveni ținta lui, fiindcă În zilele În care se deștepta cu chef de harță, trăgea razant În tot ce mișca: Încornorat ești, Cutărică, pân’la coate și poți grebla cu tâmplele, cum văd; ți-s coarnele atâta de bogate, Încât În juru-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei aveau brățări din piele neagră, încărcate cu ținte de metal. Din urechi îi atârnau niște cercei de plastic, foarte mari. Părul tuns scurt, negru cu șuvițe roșii, era dat din abundență cu gel, ca să stea arici. Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe Arm. Cum lasă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]