3,072 matches
-
mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul sunt smulși din viață și distruși!“ Vrând să-l arunce înapoi în sicriu, incapabilă cum este să țintească, va arunca crinul drept în fața mea palidă. Pentru mama mea am trimis în zbor o rugăciune Sfintei Zita din Lucea, care și-a trăit viața ca servitoare, supunându-se multor austerități. M-am rugat în speranța că o va ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mândru, muncitor, care a luptat timp de decenii pentru a dobândi independența. Când Saddam era la putere, a lansat unul din cele mai mari atacuri biochimice din timpurile moderne asupra kurzilor, omorând și rănind mii de oameni. Saddam nu a țintit doar să ucidă kurzii, a dorit să transmită un mesaj altor indivizi care doreau libertatea gândirii, eliberarea de sub tiranie. Saddam și-a dorit să ucidă viitorul acestor oameni oferind un exemplu pentru cât era de periculos chiar și gândul legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
albe... Nu! spuse Hagar. Urangutanul sări spre un alt copac, rămânând suspendat în aer pentru o clipă. Gorevici trase. Auzi șuieratul gazului și sunetul săgeții trecând printre frunze. — L-am ratat. Ridică din nou carabina. Nu face asta ... — Gura! Gorevici ținti, trase. În copacii de deasupra, zgomotul produs de mișcarea crengilor se întrerupse pentru o clipă. — L-ai nimerit, spuse Hagar. Gorevici așteptă. Foșnetul frunzelor și crengilor reîncepu. Urangutanul se mișca, acum aproape exact deasupra lor. — Nu, nu l-am nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prezentarea unei serbări organizate În curtea interioară a colegiului meu și era destinat revistei școlii, Deșteptarea. În acel articol, stigmatizam faptul că pistoalele cu apă vîndute elevilor În unele zile de sărbătoare le erau confiscate de Îndată ce se foloseau de ele, țintindu-i mai cu seamă pe profesori, iar aceste pistoale confiscate erau mai apoi puse În vînzare de profesorii care tocmai le confiscaseră. Articolul a fost cenzurat, iar eu am fost chemat la Părintele Rector, care m-a Întrebat de ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
brazilian, pe ea n-o privea chestia asta. — Probabil că a fost surprinsă să te audă vorbind de erotism! Din partea dumitale, era ceva nou! Dar de flamanda cu pricina nu mai vorbești? — „Există un erotism belgian?“. Recunoaște că era bine țintit. Era ceva poznaș. Ai fi putut să ții singur toate conferințele. Dar, bine că veni vorba, n-ai pus-o niciodată pe logodnica dumitale să-ți mîngîie penisul? Și nătăfleței ăleia nu i-a dat niciodată prin minte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cozi groase, Împletite - cele mai frumoase pe care le văzuse Kitty vreodată, lungi și negre. În vara aceea ambele fete se aflau la Începutul călătoriei prin viață, păreau să pornească din același loc, dar șansele nu le erau egale. Ana țintea sus. Visa să devină prima femeie din familie absolventă de liceu, dar părinții ei nu erau de acord. Cel mai apropiat liceu se afla la câteva sate distanță, Într-un orășel industrial - Plopeni, și până acolo nu exista nici un mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
uneori. Mizerabilele mele vânători m-au învățat în privința asta aproape totul. Am și acum gust de noroi în gură. Păcat că îmi e silă să vorbesc despre această învățătură. Aș spune lucruri interesante despre civilizația noastră care ridică pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat nările, asfixiindu-i. Am dus pușca la ochi și am tras. Apoi am țintit și celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi făcea rău. Între timp, pescarii ieșiseră în marginea cătunului și, nemișcați, înghesuiți unul în altul, urmăriseră toată scena. După ce-au auzit împușcăturile, s-au întors la fel de tăcuți să bea ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învârtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă duc în bălării. Rar, foarte rar mai luam barca să trec în cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrâncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rar mai luam barca să trec în cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrâncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picioarele. Din când în când se ridica și se așeza cu mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecându-și palmele de bucurie. „Hei, fiți atenți”, a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a fost ușor lui Bacon s-o facă să creadă că el e William, bastardul ei, așezându-se la picioarele ei, ea fiind acum ca și oarbă, acoperit cu o blană de berbec. Lâna de Aur! S-a spus că țintea la tron, dar știam că el voia cu totul altceva, controlul asupra Planului. Atunci a devenit viconte de Saint-Alban. Și, imediat ce s-a simțit tare, l-a eliminat pe Dee. Regina a murit, trăiască regele... Eu eram acum un martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-au trezit divizați și a părut că marea frăție a intrat În criză pentru totdeauna...“ „Nu exista o opoziție Între Marele Orient și Loja Scoțiană?“ „În cuvinte, da. Un exemplu: În loja celor Nouă Surori intrase Franklin, care, bineînțeles, țintea la transformarea ei laică - pe el Îl interesa numai să-și susțină revoluția lui americană... Dar, În același timp, unul dintre marii maeștri era contele de Milly, care căuta elixirul de viață lungă. Însă fiindcă era un imbecil, În timpul experimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi fost construit până la vârf, prin greutatea lui excesivă ar fi făcut să se rotească cu nouăzeci de grade, și poate chiar mai mult, axa terestră, iar bietul nostru glob s-ar fi trezit, nu cu o coroană ithyphallică ce țintea În erecție spre Înalt, ci cu un apendice steril, cu o mentulă fleșcăită, o coadă de maimuță care se bălăbănea În jos, o Tchekunach pierdută În abisurile vertiginoase ale unui Malkuth antarctic, o hieroglifă flască pentru pinguini. „Dar, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Își asigură neutralitatea și, În realitate, complicitatea grupului portughez. Al patrulea obiectiv este, evident, Anglia, dar știm că nu-i ușor. Între timp, prin campaniile din Africa Încearcă să ajungă În Palestina, dar nici În cazul ăsta nu reușește. Atunci țintește la supunerea teritoriilor pauliciene, invadând Balcanii și Rusia. Când presupune că are În mână cele patru șesimi ale Planului, Îl trimite pe Hess În misiune secretă În Anglia ca să propună o alianță. Și fiindcă baconienii nu mușcă momeala, are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu supa acrișoară de la felul Întîi și se scufundă În baia de voci și muzici. Încă nici urmă de domnul Redbone, dar are o vedere bună către un tablou de Max Ernst Loplop, agățat deasupra unui omphalos cu o erecție țintind spre cer, ca. 1200 Î.Hr. Palmer, În calitatea lui de reprezentant al artistelor-stripteuze, face pe maestrul de ceremonii. Lovește cu cuțitul Într-un pahar de vin și se adresează patronilor artelor: — Oh, voi, greci, antici și contemporani, vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Colombier”) la Victor Eftimiu, care vedea în respectiva piesă „un model de teatru realist stilizat”, aducînd „ceva din sforțările spre perfecțiune ale teatrului rusesc și german” pleda pentru reținerea la București a actorilor: apelul la solidaritate făcut către evreii români țintește adevăratul lor patriotism - cel cultural: „Ne vom lămuri în felul acesta dacă evreismul concetățenilor noștri este un sentiment cu rădăcini adînci în tradiția lor culturală sau dacă nu este o simplă fanfaronadă, ca atîtea alte naționalisme” (Lupta, 22 ianuarie 1925
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lingvistic de mare însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii”), limbajul urmuzian conținînd „vocabule, nonsensuri de genul celor pe care le folosea Lewis Caroll” („nonsensurile prin echivoc ale lui Dodgson”). Dezacordul urmuzian în raport cu „folosința obștească a cuvintelor” țintește, într-adevăr, luminarea „nonsensurilor realității”. Pe urmele lui G. Călinescu, Tudor Vianu cade însă în capcana „iluziei realiste”: „Ridiculizarea clișeelor e un mijloc curent în umorul realist” (p. 178). Dezvăluind unul dintre „paradoxurile” avangardismului, esteticianul tinde să explice totul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tehnologie „experimentală” prin care textul se autogenerează: „se cercetează printr-o lucrare experimentală constantă toate elementele retorice asupra cărora trebuie să intervină scriitorul în vederea descoperirii acelor mecanisme structurale ale textului, capabile să-l autogenereze”. Acționînd asupra sintaxei și „deplasînd-o”, Urmuz țintește, așadar, „descoperirea modalităților absurde de dezagregare și diseminare a limbajului, voind să demonstreze cum, prin transformări pe axa sintagmatică sau pe axa paradigmatică, textul poate accepta toate combinațiile denotative și conotative posibile”. Personajele urmuziene — non-persoane — sînt „compuse”, literal și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Da. Un zâmbet jalnic îi flutura pe fața de cal, trădând teamă și părere de rău în același timp. — Te rog să mă scuzi. Scuzați-mă! Mâna dreaptă a lui Endō a căzut ca un trăsnet pe Gaston. Nu-i țintise o anume parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu... — Mă doare! Mă doare! — Nu știi cât m-am zbătut și cât am suferit pentru ziua asta. — Mă doare! Endō dădea în Gaston și cu mâinile, și cu picioarele. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rapidă ca să-și recupereze pistolul, Kobayashi s-a repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai mult în apă. Pantalonii îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se dizolva în apă precum cerneala neagră într-un lichid transparent. Strategia lui Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să spună ceva În apărarea ei, În apărarea lor, dar nu-i permit să deschidă gura, căci nu mă interesează nimic din ce-ar avea de invocat. — Mă umpli de scîrbă, zic eu pe un ton scăzut. Ochii lui Michael țintesc podeaua, iar el se face tot mai mic cu fiece secundă care trece. Amîndoi mă umpleți de dezgust. De-ar ști Linda... Nu-mi termin propoziția, căci nu e necesar. Michael pare la un pas de a izbucni În plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]