4,216 matches
-
dorea și alte lucruri. De aceea, l-a îmbătat pe bărbat și i-a furat ciocanul magic. Când a văzut lăcomia bătrânei, bărbatul și-a dezvăluit adevărata identitate. Văduva, auzind că are în casa ei un căpcăun, a izbucnit în țipete, încercând să-l alunge cu ce avea la îndemână. Astfel că, a nimerit un vas cu fasole. Demonul, speriat de țipetele văduvei dar și rănit de fasolea aruncată în el, a luat-o la fugă, părăsind casa. În urma acestei întâmplări
JAPONIA-FESTIVALURILE DE PRIMĂVARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341346_a_342675]
-
bătrânei, bărbatul și-a dezvăluit adevărata identitate. Văduva, auzind că are în casa ei un căpcăun, a izbucnit în țipete, încercând să-l alunge cu ce avea la îndemână. Astfel că, a nimerit un vas cu fasole. Demonul, speriat de țipetele văduvei dar și rănit de fasolea aruncată în el, a luat-o la fugă, părăsind casa. În urma acestei întâmplări, văduva a devenit mai înțeleaptă, renunțând la lăcomie. Cu prilejul festivalului, japonezii consumă fasole, preparate cu orez și alge, fructe de
JAPONIA-FESTIVALURILE DE PRIMĂVARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341346_a_342675]
-
Cât cuprinde! Majoritatea dintre cei zece colegi care ne îmbarcasem, aveam pe fețe cele mai stranii nuanțe de verde. După șutul în fund - adică plecarea din avion și deschiderea voalurii - s-a făcut o liniște... mormântală. Din când în când țipete de lăstuni și câte un strigăt de bucurie a coechipierilor mei îmi spărgeau timpanele. Am aterizat - nu fără emoții - chiar lângă zebră. Și astfel am desenat pe cer cea mai grea figură aviatică de la începuturile mele. Am simțit că a
PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341363_a_342692]
-
care ne poartă sufletele în vecie: copiii. Prin prisma lor trăim, prin ei ne continuăm existența dincolo de moarte, ei reprezintă șuvița de viață rămasă, siajul acela plin de lumină asupra căruia putem veghea mai presus de moment. Toate durerile, toate țipetele sau icnetele tâșnite din lăuntrul nostru, toate chinurile, se dizolvă, dispar, se evaporă în fața bucuriei dăruite de copil. Fiecare zi care aduce un dram de mulțumire este o binecuvântare pe altarul sufletului. Un gest, un gând, un râs, o privire
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
din urmă doua buze atât doua buze zâmbind IISUS (Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ÎN APUSUL ÎN CARE CHIPUL MEU al cui e cântecul acesta alb în care stau ca într-un abur aici pe muntele suferinței urcând din văile întinse vai și cântecul meu este un abur păsările acestea care urcă
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
de ani Miliarde de ani Toată eternitatea Toată eternitatea! TU TREBUIA SĂ FII A MEA, FEMEIE! Tu trebuia să fii a mea femeie misterioasă și bună Dumnezeu mi te-a dăruit ca pe un altar Din alte lumi se-aud țipetele bâtlanilor, rar Am fi mers mii de ani prin ninsori ținându-ne de mână Tu trebuia să fii a mea femeie subțire și-naltă Ar fi înflorit pădurile de atâta iubire Dumnezeu ar fi venit pe țărmi ca un mire
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
ești corola crinului cântând, Eu rădăcina lui din adâncimi Și astfel în tăcere și în rugă, Te port de la-nceputul timpului pe mâini. Tu ești aripa stângă a Condorului, Pierdut în abisalele-nălțimi, Eu sunt aripa cealălaltă a lui, În țipetele lui devenind mâini. STRIGĂTUL LUI Răspunde iubito când strig, În curând se va face târziu, Și va fi un întuneric în lume Că n-o să mai pot niciodată să viu! IMNUL ADOLESCENTELOR Și adolescentele cum dormitează ca ciutele pe fundul
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
blocat, corpurile le-au devenit rigide, transpirația curgea șiroaie de pe ei, în pofida aerului rece produs de către aparatul de condiționare, mâinile femeii strângeau cu tărie cearceaful mototolit de trupurile cuprinse de pasiune și înfrigurare. Gloria a mai apucat să scoată un țipăt de descătușare când a simțit că a fost inundată de un lichid fierbinte întâmpinat cu aceeași intensitate a orgasmului său. Doar zvâcnirile celor două trupuri aflate în agonie mai aminteau de faptul că între ele s-au dat lupte pline
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
strecurat - și-am început să cânt; „e toamnă iar, e toamnă iar și n-am avut habar cum timpul a trecut ... o, de-aș fi știut, de-aș fi știut!“ Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
parte) INT - interior, EXT. - exterior INT. / MATERNITATE / NOAPTE În sala de travaliu a maternității din București Narcisa se chinuie să nască sub încurajările doctorului și a celor două asistente. Deodată lumina se stinse brusc și de afară răzbate un huruit. Țipete disperate se aud din spital, de pe stradă și de prin blocurile din apropiere. Lumini ca niște descărcări electrice luminează întinderile din noapte în timp ce huruitul se amplifică. Cei din salon se clatină pe picioare când în stânga când în dreapta. Asistentele țipă disperate
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
leu dezlănțuită magic de-nlănțuitul zeu, unde-i piere tăria ce se-mplânta spre cer, regește împărțind putere și mister și cum de poate acum, chiar și fără mănușă cu-atâta ușurință să-i umble în cenușă. si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura mult promisă, că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura mult promisă, că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt dar aripa ciuntită nu-i mai ascultă-ndemnul plăpându-i trup recade, însângerând însemnul în van încearcă, iar, să-și reanime zborul aripa crunt rănită îi năruiește sporul degeaba adie vântul este senin și vară
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
greșeală. A uitat să deschidă ușa la balcon. Stinse rapid lanterna pentru a nu fi descoperit când va urla de durere. Ghinion cu noroc. Capul greu încercat a reușit să deschidă ușa balconului. Urletul durerii programat s-a transformat în țipăt victorios. Planul îi reușea. Lanterna intră în acțiune și scomotoci profesionist locul infracțiunii. Prada părea bogată. Electronice, tot setul. Tablouri, bibelouri, argintării și o muscă vie ce făcea pe moarta. Contabiliză rapid valoarea inventarului, minus musca și mulțumit trecu la
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
ca azi ... cărarea iubirii parcă este tot mai îngustă și toamna asta atât de bogată-n culori ar fi trebuit să ne împlinească să ne unească dar simt cum ne îndepărtează și clipa oftează frânge aripa nu aud decât un țipăt al zborului surd ce se sugrumă și cade învins ... lasă-mă să te privesc chiar dacă iubirea se stinge odată cu amurgul toamnei să-ți simt ultima licărire din ochi precum ultimul jar din sobă înainte de a deveni cenușă ... pe ulița mea
ELEGIE LA SFÂRŞIT DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342209_a_343538]
-
dascăl de țară, din satul ăsta care mi-a liorpăit primii și cei din urmă fiori de dragoste, din cerul ce-și întinde nerușinat frumusețea albastră deasupra satului, din îngerul meu de pază care-a fugit mâncând pământul urmărit de țipetele cristaline ce ies din această gură a iadului. Ești un nimic, domnule, un nimeni, un excremente cu ochi ! Faci degeaba umbră pământului ! Ce spun eu, n-ai nici măcar o umbră acolo, cât o fi umbra de mică! Umbli brambura agățat
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
nu mai suntem copii, abia atunci ne realizăm cu adevărat, vârsta. „Vine salvarea, mama este pusă pe targă, ne ducem la spital. Pe drum, asistentul de pe salvare îmi spune că nenumăratele fracturi cauzate de traumatismul suferit, îi pot pereclita viața. Țipetele ei de durere mă înfricoșează. Simt, în aceste momente, cât de neputincioși suntem uneori, noi oamenii, de a dărui îngrijire, dragoste și speranță, celor pe care îi iubim atât de mult... Ajungem la spital, mama este dusă cu targa la
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
hohot de plâns, disperare, nebunia clipelor ce par niște clești ce vor să te prindă timpul limpezește toate aceste tulburări gângurit de copil ia locul celui plecat, ușile care se închid deschid alte uși pământul se învârtește mereu între primul țipăt al copilului și lacrimile de rămas bun între ele Dumnezeu a semanat flori care să ne bucure și ne-a dăruit holde îndestulate să ne amintim mereu de marea grijă a Sa drumul înapoi are tot atâtea lacrimi ca și
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
pădurilor, amețit de înălțimi, cu talpa grea de pământ și vocea curată a sângelui prin care aleargă cu slobozenie Măria Sa, Muntele, și plânsetul stelelor de departe, nesfârșitul cerului senin, înțelepciunea sfătoasă a brazilor, bolboroseala sfântă a apelor repezi, zborul păsărilor, țipetele adânci venite de dincolo de marginea lumii, atâtea doruri nestinse în curgerea anilor!. Sensibilitatea poetului vrâncean (în ultimele două-trei volume) este a unui modern pur-sânge, cu vocația < > dincolo de lucruri, fluent, sentimental-amar, tragic-discursiv, cu momente (rare) de revoltă luciferică, având gustul îndelung
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Nu știu dragă ce ai în dimineața asta, așa că s-o lăsăm baltă. Dă-mi te rog mai bine pe spate cu unguentul, spuse Gloria întinzându-i tubul cu alifie. Ziua de plajă a decurs liniștită. Era pigmentată doar de țipătul la megafon al unor vânzători de bilete pentru spectacolele diferiților cântăreți de muzică ușoară, populară, sau de manele, prin grădinile-cinematograf din stațiunile litoralului. Sau de vânzătorii ambulanți cam colorați ce-i drept la fizic, ce încercau să vândă turiștilor porumb
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
ar răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcționa aparatele de aer condiționat. Acolo există aerosolii marini care îți purifică
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
-o pe Dalia într-o stare de extaz sinonimă cu exaltarea. Fata își ridică bustul de pe pat și cum se afla în șezut, apăsă cu toată puterea de care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoțând un țipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa prețioasă primită de la natură. Simțea că este gata de juisare și că drum de renunțare nu mai există. A pășit pe drumul pierzaniei și nu va căuta calea de întoarcere, așa că îl
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > STARE 18 Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului țipăt scurt de pasăre. tresărire în fir de nisip. falezele timpului împrăștie frica. pași numărați de gânduri, inima remodelează. culori aruncă din ele, nuanțele palide. tablou terminat în mișcarea tâmplei spre pumn. râd iar și lacrima dezamăgirii crește. stânca îmi închide
STARE18 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342249_a_343578]
-
dintr-o țigară la fereastră. Privesc cum ninge-afară-ncetișor; Fluturi albi dansează-n iarna noastră, Ca un preludiu sfânt de mărțișor. Îngerii se scutură de pene; Se primenește lutu-n straiul lor. Mă vrăjește-un cântec de sirene, Dar mă trezește-un țipăt de cocor. Cu ochii-nchiși mă leagănă un vis Pe care sita vremii l-a cernut; Atâția ani, pe care-atât a nins, Eu nu mai știu pe unde i-am pierdut... Referință Bibliografică: Hibernală / George Safir : Confluențe Literare, ISSN
HIBERNALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342363_a_343692]
-
optimist deoarece nu este singurul om din lume rămas fără o jumătate de picior. Închise ochii și în față îi apărură toate imaginile dezastrului: uraganul, catargul rupt, cabina, butoiul cu apă, peștele crud, Ispas... Ispas! unde o fi Ispas? Un țipăt îi ieși din gură: - Unde mă aflu? Unde este Ispas-Motan Gras? Unde e bunul meu Ispas, cel care mi-a salvat viața? - Nu înțeleg, domnule, despre ce motan vorbiți! îi spuse fata, ștergându-i fruntea transpirată... Pot doar să vă
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]