29,010 matches
-
Martin Amis), Tom Crick (Graham Swift)? Are ultima pagină a romanului puterea de a da sens structurii lor? Se mai mulțumește lectorul Desperado cu o poveste al cărui sfârșit e decis de autor? Odată cu eroul, lectorul își pierde și el așteptarea tradițională. Ultimul lucru care i-ar trece prin cap atunci când citește, ar fi să întrebe: ‘Și? Și?' Plăcerea lecturii (orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul Desperado zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
cu o poveste al cărui sfârșit e decis de autor? Odată cu eroul, lectorul își pierde și el așteptarea tradițională. Ultimul lucru care i-ar trece prin cap atunci când citește, ar fi să întrebe: ‘Și? Și?' Plăcerea lecturii (orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul Desperado zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
contează. Puterea Desperado stă în trecut. Trecutul e un drog pentru prezent. Eroul rememorează, nu acționează în nici un fel: trecutul îl fascinează, și ca urmare el descoperă tot felul de șiretlicuri. Din moment ce prezentul este lent și i se refuză bucuria așteptării, unicul suspans vine din ordinea în care se narează trecutul. Joyce silea inteligența să se autoanalizeze în clipa prezentă. Leopold Bloom (Ulysses) diseca prezentul gândului în vreme ce acesta trecea de la pre-verbal (starea de increat, într-un fel) la verbalizare. Joyce asistă
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din confruntarea a două tehnici narative: pe de o parte avem tehnica prezentului în așteptare (care stă la baza romanului pre-modernist); pe altă parte, avem tehnica străfulgerărilor din trecut, care prind prezentul din urmă. Lecția modernistă îl învață pe autor să se refugieze în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
distopic, care anihilează prezentul și lasă lectorului doar scheletul trecut a ce ar fi putu să fie dar nu va fi niciodată continuat. Amintirea viitorului E evident, la acest punct, de ce intriga Desperado n-are nimic de-a face cu așteptarea viitorului. Chiar din contră, sentimentul cu care se încheie o narațiune Desperado, în ce privește existența acestui viitor, este mai degrabă exclamația ‘Nu încă!' Viitorul nu e așteptat, ba e chiar terifiant, iar eroul nu-și dorește decât să-l țină departe
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
gura autorului) bătrână și uitată; setea de viitor cultivată de cele patru romane din Cvartet ne explodează în față. Învățăm de la Lawrence Durrell că nu e bine să așteptăm nimic, că viitorul e o iluzie, că tradiția basmului a murit. Așteptările lectorului Desperado merg către trecut. El trăiește amintirea așteptării cu mai multă intesnitate decât așteptarea prezentă. Axa timpului s-a răsucit. Nu ne mai organizăm (livresc) existența cu convingerea că ceva din trecut va face să ajungem la o încheiere
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
de cele patru romane din Cvartet ne explodează în față. Învățăm de la Lawrence Durrell că nu e bine să așteptăm nimic, că viitorul e o iluzie, că tradiția basmului a murit. Așteptările lectorului Desperado merg către trecut. El trăiește amintirea așteptării cu mai multă intesnitate decât așteptarea prezentă. Axa timpului s-a răsucit. Nu ne mai organizăm (livresc) existența cu convingerea că ceva din trecut va face să ajungem la o încheiere în viitor. Martin Amis, cu Săgeata timpului (Time's
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
ne explodează în față. Învățăm de la Lawrence Durrell că nu e bine să așteptăm nimic, că viitorul e o iluzie, că tradiția basmului a murit. Așteptările lectorului Desperado merg către trecut. El trăiește amintirea așteptării cu mai multă intesnitate decât așteptarea prezentă. Axa timpului s-a răsucit. Nu ne mai organizăm (livresc) existența cu convingerea că ceva din trecut va face să ajungem la o încheiere în viitor. Martin Amis, cu Săgeata timpului (Time's Arrow) e cea mai bună dovadă
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
wishful thinking: "Stimate domnule Lector,/ Vă anunț cu deosebită satisfacție faptul că întregul stoc din ultimul dumneavoastră volum, dedicat fascinantei analize a literaturii redactate în limba slavonă, s-a epuizat. Cererea publicului pentru operele semnate de dumneavoastră a întrecut orice așteptări în ultima perioadă. ș...ț Sunt dispus a vă finanța apariția unui nou volum, inclusiv acordarea unui substanțial acont, fiind ferm convins că orizontul de așteptare al cititorului va fi pe deplin satisfăcut dacă veți consimți la a concepe un
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
slavonă, s-a epuizat. Cererea publicului pentru operele semnate de dumneavoastră a întrecut orice așteptări în ultima perioadă. ș...ț Sunt dispus a vă finanța apariția unui nou volum, inclusiv acordarea unui substanțial acont, fiind ferm convins că orizontul de așteptare al cititorului va fi pe deplin satisfăcut dacă veți consimți la a concepe un roman al comicului universitar, în care sper că veți asimila recenta experiență personală în compania președintelui, precum și preconizatul succes internațional în urma deplasării la Viena. Al dumneavoastră
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
în fața calmului zeflemitor al lui Jiquidi e sugerată cu finețe de autor, tulburarea se materializează epidermic, simte furnicături sub tegumente, "sub pielea gândurilor". Nici semeața distanță a bătrânului nu rămâne nefisurată deoarece și pentru el ivirea supusului predestinat satisface o așteptare. Aflăm că duce lipsă de elevi dotați, se sufocă în carapacea izolării, simte nevoia să încheie o treabă apăsătoare, predarea ștafetei. Reapare astfel releul caracteristic în epica lui Nicolae Breban, maestrul și ucenicul în raport de atracție și respingere, raport
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste, chiar
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
vară s-a înfățișat în Piață Sân Marco, tuns, frizat și îmbrăcat cu hainele lui cele mai dragi. A privit cerul, a simțit apa mării, și-a plimbat adidașii pe străzile bătrânei cetăți. Dar i se părea prea puțin pentru așteptările sale de turist venit să-și înece toate depresiile. Trist, s-a așezat pe treptele lustruite ale unui soclu. Și, când era gata să închidă ochii, din mulțimea care își țară de colo-colo picioarele a ieșit în lumina soarelui un
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
pierde iubirea de oameni rămîne cu justiția; cine pierde justiția rămîne cu politețea." Dar, în fond, în lumea noastră, cui îi mai pasă cu ce rămîne? Ca neam, spune Noica în ultimul capitol, nu ne reprezintă bolile hotărîrii, ci ahoretia. Așteptarea, asimilarea înfrîngerii, refuzul. Jubilația îmbătrînirii, în care atît de puțini se recunosc...
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
sinceri ai unui efort de înțelegere. În schimb, cînd această condiție nu e îndeplinită, dialogul nu poate scăpa de principalul pericol ce paște discuțiile de acest gen: intenția secretă ca simpatia cititorului să fie cîștigată prin îmbrobodirea lui. Îi flatezi așteptările străduin-du-te să-i fi pe plac. În privința aceasta, Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș nu trebuie să-și facă griji: și-au făcut destui dușmani cu o singură carte. Dacă mai adăugăm și volumele anterioare de dialoguri politice - Balul mascat (1996
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
lui Vlaicu Golcea. De altfel, de când iei în mână programul de sală, intuiești, atât datorită textului dar mai ales datorită imaginilor (foto Marta Hristea), că vei avea de-a face cu un altfel de spectacol. Și imaginea scenică confirmă total așteptările. Însă ceea ce dă cu adevărat greutate valorică spectacolului este că realizarea lui coregrafică servește întru totul ideile pe care și le-a propus. Și ceea ce și-a propus nu este deloc un lucru simplu de realizat. Dacă secvențele intitulate Sărutul
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
din zgomotul cotidian cu asupra de măsură de iritant și epuizant, spațiul acestei expoziții, puțin obișnuite la noi, aduce o ordine interioară binecuvîntată. O intimitate a liniștii tot mai pierdute. O tihnă ochiului și minții. Un alt ritm. O altă așteptare. Regăsire. Sau sublima ei iluzie. Departe de lumea dezlănțuită și, totodată, parte din ea. Am privit chipul celui care a născocit expoziția. În veghea feței lui un puzzle de stări. De foto-haiku...
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
precedat de o adevărată vijelie mediatică soldată pînă acum, fără a se fi încheiat încă, cu zeci de titluri de articole și sute de pagini. Daniel Cohn-Bendit, nereușind să-l determine pe romancier să se exprime și explice pe măsura așteptărilor, a încercat să caute el cauzele profundei tulburări iscate în Germania de Eumenidele. Germanii - afirmă Cohn- Bendit - s-ar simți "deposedați" prin romanul scriitorului americano-francez de monopolul pe care credeau a-l fi deținut asupra confruntării cu cumplitul lor trecut
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
aștepți până când se înfiripă ceea ce ai cu adevărat a spune, cum să renunți la ce nu mai trebuie spus explicit, cum să ai răbdare... B.T.: Adică, o ontologie și o filosofie acustică, dincolo de simplul meșteșug, de fapt o lecție a așteptării creatoare, înțelepte și fructuoase. V.D.: Aveai perfectă dreptate când spuneai că cele două abordări ale trecutului (cea sistematică și jocul aleator de oglinzi) nu se exclud. De fapt, aș spune că ele se interferează ca într-un vis. Se poate
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
și un temperament histrionic ca înapoierea lingvistică să fie suplinită. Iar dacă momîia mai are și un dram de umoare comică, predilecția bufă îi poate salva cariera: căci, dacă nu poate vorbi, măcar să facă pe bufonul. Acesta e orizontul de așteptare în care a apărut Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă convențională și superficială. Căci, cîtă vreme se zbenguia pe scenă, rotindu-se ca o tiribombă sau căzînd în cap ca un manechin, făcîndu-ne să rîdem în hohote sau
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
a strigat , eh 5 și Ioan Popescu-Pasarea (aranjament N.Lungu) - Ziua învierii, Chinonic , eh 5. Discursul concertului, determinat de valoarea compozițiilor prezentate, a avut autenticitatea emoțională specifică transcendentului, care s-a revărsat asupra unui public sensibil, sedus în atmosfera solitudinii așteptării Pascale a Învierii
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU () [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
de mirare că spre fanii frustrați ai rockului - care formau o pătură aparte - cei mai vocali, declarativi, deciși, pasionați colecționari de discuri - s-a îndreptat atenția editorilor, unii dintre redactori devenind chiar unii dintre acești fani nemulțumiți și sătui de așteptare. Așadar, să nu ne mire faptul că majoritatea acestor publicații se axează pe rock. Să trecem în revistă revistele românești de profil de după 1990 - prima parte. MAXIMUM ROCK . Revistă format A 4, coperțile 1 și 4 color, interior alb-negru, editată
Publica?ii rom?ne?ti cu profil muzical (I) by Florin - Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83956_a_85281]
-
iar în partea a doua Sărbătoarea lui Belshazzar de J. Sibelius și Simfonia nr.6 în Do major de Fr. Schubert . Au evoluat astfel pe scena Radioului doi soliști instrumentiști: violoncelista de origine coreeană Hyunah Park și pianistul Horia Maxim . Așteptările au fost mari de la tânăra violoncelistă. Cu sunetul cald și generos al instrumentului și avântul și siguranța afișate, interpretarea concertului de Haydn părea promițătoare. Și totuși, în pozițiile înalte era de multe ori fals, iar tempo-ul ales pentru partea
De la Haydn la Sibelius by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84012_a_85337]
-
textului, iar Ritualul primăverii de Stravinski , care reprezintă în orice program simfonic punctul de atracție, a primit aplauzele generoase ale sălii. 5 . Pe ziua de 13 septembrie - care cădea într-o vineri seara - pe la 22.30 Atheneul era arhiplin în așteptarea primului concert cu program integral Mozart susținut de Orchestra de Cameră din Lausanne și Christian Zaccharias . Programul s-a deschis cu Simfonia concertantă pentru vioară și violă KV 364 , un opus pe cât de apreciat pe atât de dificil din mai
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
au succedat fără contrastele căutate pe care le-a impus tradiția. Dirijorul a preferat să creeze mai mult o atmosferă propice meditației decât să profileze capacitățile narative și descriptive ale lucrării și, pentru acest motiv, a creat o stare de așteptare care a luat sfârșit doar odată cu simfonia. Semyon Bychov a etalat o concepție influențată poate de muzica franceză, deci mai puțin dramatică, dorind să estompeze șocul „catastrofei” și să acorde ascultătorului privilegiul de a decripta sentimentul și motivația care au
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]